+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani 01.11.2015 PS Petroniu si PS Mihail in Parohia Sf. Nicolae Părintele Ionuț în vizită frățească în Finlanda (7-12 aug. 2015)

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9

23.07.2017 Duminica a 7-a dupa Rusalii

Azi, 23 Iulie 2017, Biserica ortodoxă Română face pomenirea aducerii moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca, Sf. Mc. Apolinarie, episcopul Ravenei, Sf. Mc. Vitalie și Valeria, Sf. Mc. Trofim și Teofil. De asemenea, în această Duminică, a șaptea după Rusalii, facem pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787) în care s-a declarat cinstirea Sfintelor icoane.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.
La sfârșitul slujbei s-a adunat colectă pentru tânărul Florin Răcoare diagnosticat cu leucemie. Dumnezeu să-l ajute și să îl întoarcă sănătos în sânul familiei și a celor dragi.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceștia strigau și ziceau: miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii și i-a întrebat Iisus: credeți că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credința voastră, fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeți, nimeni să nu știe. Însă ei, după ce au ieșit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Și fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulțimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Și Iisus străbătea prin toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință în popor.” Ev. Matei 9, 27-35

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre minunile săvârșite de Mântuitorul astăzi: vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum.
Aceste vindecări aveau ca scop descoperirea laturii divine a Mântuitorului. Mai mult, oamenii ascultau altfel învățătura unui om cu puteri supranaturale. Mântuitorul a săvârșit multe minuni, majoritatea având loc după ce Mântuitorul predica învățătura lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu era nedespărțit de vindecările minunate și astfel învățătura rodea în inimile oamenilor.
Oamenii de astăzi și cei de atunci au fost impresionați de minuni. Și noi căutăm minuni și în fața lor avem altă atitudine. Scopul minunilor a fost astâmpărarea bolilor umane, vădirea puterii divine și întărirea învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că fiecare minune nu a fost doar de a vindeca, de a ușura boala trupească, ci a fost făcută pentru veșnicie, ca omul să creadă în vindecarea pentru viața veșnică.
Să ne amintim de slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. Mântuitorul S-a întâlnit cu omul acela după vindecare și i-a spus „te-ai vindecat. De acum să nu mai greșești ca să nu îți fie ție mai rău!”. Așadar după ce ai simțit puterea miraculoasă, e necesară schimbarea vieții, întoarcerea spre Dumnezeu, pentru a nu ajunge din nou în starea de boală.
Viața în sine e o minune de la Dumnezeu. Toată creația lui Dumnezeu este o minune. Dar, oare ne schimbăm noi viața văzând toate acestea? Noi trăim minuni consecutive de dimineața până seara. Le-ai văzut? E momentul să îți schimbi viața. Aceasta e credința! Faptul că noi nu căutăm minuni spectaculoase, ci că le întâlnim zi de zi. Credința înseamnă vederea dincolo de ceea ce este văzut, transcederea în lumea lui Hristos. Noi suntem mereu în mâna și în lumina lui Dumnezeu. Astfel, prin credință, să înțelegem că prin aceste minuni suntem datori să ne schimbăm și să ne raportăm altfel la lumea care ne înconjoară, la oamenii din jurul nostru. Să avem credință în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Acum, o scurtă concluzie: 1. Minunea este rodul lucrării dintre om și Dumnezeu. Adică Dumnezeu nu lucrează minunea dacă nu primește acceptul omului. Și în Evanghelia de azi Mântuitorul îi întreabă „credeți voi că pot face aceasta?”, iar ei răspund „Credem, Doamne!”. 2. Minunea urmărește un scop nu doar vremelnic, ci și veșnic. În urma unei minuni trebuie să se schimbe ceva. Omul trebuie să îndepărteze pelicula care îl împiedică să vadă dincolo de lumea aceasta trecătoare.
Aceste două lucruri sunt foarte importante când discutăm despre minuni. Să nu uităm că minunile nu sunt la tot pasul, pentru că trebuie să aibă un scop veșnic. Toate minunile consemnate în Evanghelie au un scop veșnic, de aceea vorbim de ele și azi, după 2000 de ani. Mai mult, prin credință le simțim și le trăim în propria noastră viață. Așadar, minunea trebuie să ducă la schimbare, o schimbare către Împărăția lui Dumnezeu, Amin!

20.07.2017 Sf. Ilie Tesviteanul

Azi, 20 Iulie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfântului Prooroc Ilie, singurul prooroc al Vechiului Testament care nu a văzut moartea, ci a fost înălțat la cer într-un car de foc. De asemenea, este considerat al doilea prooroc al Vechiului Testament, după Sfântul Ioan Botezătorul, atât în cuvânt, cât și în fapte.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și se întrebau: oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif? Atunci El a zis către ei: fără îndoială, îmi veți spune această pildă: doctore, vindecă-te pe tine însuți. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta. Apoi le-a zis: adevărat vă spun vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât numai Neeman sirianul. Însă toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie și, sculându-se, L-au scos afară din oraș și L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit orașul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo.” Ev. Luca 4, 22-30

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

16.07.2017 Duminica a 6-a dupa Rusalii (vindecarea slabanogului din Capernaum)

Azi, 16 Iulie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Sfințit Mc. Antinoghen cu cei 10 ucenici ai săi, Sf. Mc. Avudim și Faust. De asemenea, în această Duminică, a șasea după Rusalii, facem pomenirea vindecării slăbănogului din Capernaum.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi și s-a întors în orașul Său. Și iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: îndrăznește, fiule; ți se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârșește blasfemie. Dar Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetați cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ți se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă? Ca să știți însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ți patul tău și te du la casa ta. Și, sculându-se el, și-a luat patul și s-a dus la casa sa. Iar mulțimile, văzând acestea, se minunau și slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.” Ev. Matei 9, 1-8
În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț Pop a rezumat pericopa evanghelică după care a vorbit despre relația dintre sănătatea trupească, sufletească, boală și păcat.
Azi Mântuitorul se află în patria Sa, în cetatea Capernaumului, fiind înconjurat de mulșime multă. Unii interesați, alții bolnavi, dar de asemenea și cărturari și farisei. Unii căutau să afle cuvântul lui Dumnezeu, alții căutau doar ajutor sau vindecare. Am văzut în Evanghelie că unii Îl lăudau, în timp ce fariseii spuneau că a hulit pentru că a spus slăbănogului „iertate sunt păcatele tale!”, iar Hristos, cunoscând gândul lor, a spus mulțimii „ceeste mai lesne a zice: ți se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă? Ca să știți însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ți patul tău și te du la casa ta”.
A fost adus acest slăbănog la Hristos fiind coborât prin acoperiș de patru prieteni. Acoperișul de atunci se putea desface pentru a se răcori casa. Hristos, văzând credința celor patru, i-a iertat păcatele slăbănogului. Observăm cum Hristos a iertat păcatele pentru credința prietenilor. Or, mai mult, cunoscând gândurile oamenilor de acolo, a vrut să explice oamenilor minunea ce avea să se întâmple. A arătat că pentru vindecare, trebuie întâi iertare, ca să dobândească vindecare sufletească, ca mai apoi să o obțină pe cea trupească. Mulți tăgăduiau cum a avut curajul Hristos să vorbească despre iertarea păcatelor, dar Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Și-a arătat latura umană și divină. Prin iertarea dată, ne-a dat exemplu. Fiecare putem să iertăm aproapelui nostru. Mai apoi, prin vindecarea supranaturală Și-a arătat latura divină.
Este important să reținem substratul bolii slăbănogului: păcatul. Hristos putea să vindece de la început pe acel bolnav, însă a vrut să arate oamenilor că bolnavul este un om păcătos. Mai mult, prin această minune, Hristos a făcut pe toți ceilalți să dea slavă lui Dumnezeu.
Dumnezeu încearcă pe cei pe care îi iubește. Uneori apare boala spre slava lui Dumnezeu, dar de cele mai multe ori din cauza păcatului, omul se îmbolnăvește întâi sufletește, apoi trupește. Greutatea păcatului oferă o suferință continuă. Petre Țuțea spunea că „boala este cea mai mare dovadă a iubirii lui Dumnezeu pentru om” pentru că ne dă suferința în lumea aceasta, trecătoare, ca în cea veșnică să nu mai fie.
Evanghelistul Matei în cap.9 pune mai tare accentul pe însănătoșirea omului. Omul întins pe pat se face sănătos cu ajutorul prietenilor, dar Sf. Ap. Marcu pune accent pe păcat. Starea de păcătoșenie menține starea de boală. Este mai ușor să te vindeci trupește decât sufletește, însă suferința își are rădăcina în suflet. Astăzi avem la îndemână medicamentele care ne ajută pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, depinde de boală, însă nu găsești un medicament pentru suflet. Doar la Biserica lui Hristos se găsește singurul medicament pentru viața cea veșnică și fericită. Aici primim dezlegare prin mărturisirea păcatelor și ne împărtășim cu medicamentul veșnic al Trupului și Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Spune Cartea Sfântă: „ce va folosi omului să câștige lumea întreagă dacă își va pierde sufletul?”
Când omul este bolnav sufletește atunci intervine conștiința. Aceasta trebuie să fie degajată pentru a putea intra în contact cu Hristos și pentru a putea comunica împreună cu El.
Dacă ne aducem aminte de slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, observăm că și acolo Hristos se face Om pentru acela. Bolnavul se plânge că nu are om care să îl arunce în scăldătoare, iar Hristos devine Cel care alungă singurătatea, tristețea și boala, oferind sănătatea, puterea, compania pe drumul cel bun și, în final, mântuirea.
De aceea, să ne amintim mereu că Hristos este Cel care oferă leacul pentru veșnicie. El este Omul și Dumnezeul care prin iubire devine Sfânta Euharistie în Sfântul Potir în fiecare Sfântă Liturghie, așteptându-ne să ne apropiem, să ne împărtășim și să pășim spre împărăția lui Dumnezeu, Amin!

02.07.2017 Duminica a 4-a dupa Rusalii (vindecarea slugii sutasului)

Azi, 2 Iulie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea așezării veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne. De asemenea, pomenirea Sf. Ștefan cel Mare, Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului. De asemenea, în Duminica a cincea după Rusalii în cadrul Sfintei Evanghelii facem pomenirea vindecării slugii sutașului. Această Duminică este importantă și pentru că pomenim pe Sfinții Părinți de la sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon (453).
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a apropiat de Dânsul un sutaș, rugându-L și grăind: Doamne, servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a zis: voi veni și-l voi tămădui. Dar sutașul, răspunzând, a zis: Doamne, eu nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va tămădui servitorul meu; căci și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i zic acestuia: du-te, și se duce; și celuilalt: vino, și vine; și servitorul meu zic: fă aceasta, și face. Auzind acestea, Iisus S-a minunat și a zis celor care veneau după Dânsul: adevărat vă spun vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credință. Drept aceea vă spun că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și se vor odihni cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, în împărăția cerurilor; iar fiii împărăției vor fi izgoniți în întunericul cel mai din afară, acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și a zis Iisus sutașului: du-te, și, după ce ai crezut, fie ție! Și s-a tămăduit servitorul lui în ceasul acela.” Ev. Matei 8, 5-13

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre puterea credinței în contextul zilelor noastre.
Sutașul de astăzi a oferit o adevărată lecție de logică în gândirea omului zilelor noastre. Sfânta Scriptură în Noul Testament dă o definiție în Evrei, cap. 11. Tot capitolul este referitor la credință, însă definiția sună cam așa: „încredințarea celor nădăjduite și dovedirea celor nevăzute”. Cuvinte mari! Este greu să încredințezi spre nădejde pe cineva despre Dumnezeu pe care nu L-am văzut.
Astăzi avem acces la informație. Toate ne sunt la îndemână și totuși, credința noastră a slăbit. În vechime, lumea avea pe Dumnezeu în suflet. Astăzi nu mai există liniștea, fericirea de altă dată și se pierd cele trei virtuți importante: credința, nădejdea și dragostea în Hristos.
Textul Evangheliei de astăzi are o continuare și în Luca, cap. 7, și la Ioan, cap. 4, ultimele versete. Cei doi ne spun că prima dată la Hristos a venit un grup de cărturari și farisei aleși și Hristos le-a spus „vrednic este acesta ca să-L asculți”, iar în altă parte ne spun că întâi sutașul și-a trimis prietenii pentru a-l auzi pe Hristos. În Evanghelia de astăzi întâlnim două teme: credința sutașului, dar și ajutorarea semenilor. Credința sutașului a fost mare. Cu toții suntem uneori supuși unor greutăți, atunci fiindu-ne încercată credința. De aici se vede logica Evangheliei de astăzi. Există trei categorii de oameni, în funcție de răspunsul la încercarea credinței. Există cei care devin necredincioși, apoi cei pasivi, indiferenți care se roagă însă nu au răbdare și renunță la încrederea în Dumnezeu foarte repede, iar cea de a treia categorie sunt acei oameni care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate cele din viața lor. Așadar, e important să avem credință și să vorbim cu Dumnezeu, nu doar despre Dumnezeu.
Vedem în Evanghelie cum sutașul avea o slugă, dar a ținut la el. Sluga era păgână, dar dragostea pentru sluga sa a trecut peste bariera aceasta. Sutașul a venit la Hristos și a cerut ajutor, dar nu oricum, ci dovedind o credință deosebită. El nu a cerut ca Hristos să vină și să-I vindece sluga, ci era convins că și numai printr-o slugă a Sa va reuși să ofere vindecare. Paralela făcută între funcția sa de sutaș care trimite slugile și ele se duc și puterea Învățătorului Hristos ne arată că sutașul I-a recunoscut puterea, L-a recunoscut ca Dumnezeu care poate face minuni și prin mâna altora sau prin gând. Iată credința adevărată! Sutașul a fost convins că dacă Hristos va porunci vieții să intre la el în casă, viața va intra, va intra fericirea, sănătatea și toate peste care Hristos are putere. Această credință L-a făcut pe Mântuitorul Hristos să exclame „ nici în Israel n-am găsit atâta credință”. Așa reușește omul să intre în împărăția lui Dumnezeu.
Să facem un exercițiu de imaginație. Suntem pe stradă și un grup de oameni trece pe lângă noi. Acei oameni ne rostesc numele. Evident, ne oprim și dorim să vedem pentru ce ne rostesc numele, pentru ce ne recunosc faptele sau pentru ce ne cheamă în ajutor. E o logică omenească. Așa este și Dumnezeu cu noi. El ne cheamă, El nu ne întoarce spatele, dar și omul trebuie să Îl cheme, să Îl caute și să dorească acea comuniune mântuitoare. Mântuitorul Hristos aude pe toți cei Care Îl cheamă. La fel a fost și cu sutașul. Nu l-a ignorat, ci l-a ascultat și a răspuns chemării lui.
Dacă avem credință puternică, răspunsul vine imediat. Un filosof spunea „nu L-am văzut pe Dumnezeu. Nu știu dacă există, dar dacă eu cred în El, nu poate fi nimic rău, chiar dacă nu există. Dar dacă există și nu cred în El, am pierdut totul”. Iată o logică simplă dar importantă pentru viața veșnică.
A doua parte a Evangheliei are ca temă ajutorarea semenilor. Sutașul a dorit vindecarea slugii. Sutașul a dat dovadă de smerenie, și-a recunoscut păcatele și a arătat credința prin cuvintele „Spune doar, și sluga mea se va vindeca”. Iată cum un om cu funcție se smerește pentru un frate mai mic al lui! Cu toții muncim, și poate unii suntem în funcții de conducere. Ce frumos este când suntem în bună colaborare cu toți cei din instituție, de la paznic, femeia de serviciu și până la cel mai mare din instituție.
Să avem credință în Hristos și să fim conștienți de faptul că nu putem să ne mântuim fără ajutorul lui Dumnezeu. Lipsa de credință e unealta diavolului. Când nu va mai fi credință în Hristos, va dispărea și lumea, creația lui Dumnezeu. De aceea, să căutăm pe Hristos și să fim asemenea sutașului care a avut credință tare în Dumnezeu, pentru ca astfel să dobândim fericirea cea veșnică. Amin!

29.06.2017 Sf. Ap. Petru si Pavel

Azi, 29 Iunie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Cristian Porumb. În cadrul acesteia pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Cristian Porumb, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, venind în părțile Cezareii lui Filip, a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând: cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns Lui: unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, iar alții Ieremia sau unul dintre prooroci. Atunci Iisus le-a zis: dar voi cine ziceți că sunt Eu? Și răspunzând Simon Petru, a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Iar Iisus răspunzând, i-a zis: fericit ești tu Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, cel din ceruri. Și Eu îți spun ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și-ți voi da ție cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ, va fi legat și în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat și în ceruri.” Ev. Matei 16, 13-19

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre statutul de Apostol și misiunea celor doi mai-mari Apostoli, Petru și Pavel.
Înainte de a intra în Canaan, Moise a repetat poporului lui Israel cele 10 Porunci și a întipărit în mintea fiecăruia păzirea acestor porunci și să nu adauge nimic acestor învățături pentru că acestea sunt desăvârșite. Acest lucru au continuat și apostolii lui Hristos. Astăzi sărbătorim pe Petru și Pavel, cei mai mari dintre Apostoli. Într-o carte citită recent scria că nu este tot una să cunoști o informație despre Dumnezeu sau să vorbești cu Dumnezeu. În momentul în care vorbești cu Dumnezeu intri în comuniune cu El,intri în starea duhovnicească divină.
În zilele noastre putem cunoaște foarte multe despre Dumnezeu prin internet și acces la informație, dar omul trebuie să Îl simtă pe Dumnezeu, iar acest lucru îl poate face doar prin rugăciune, prin vorbirea cu Dumnezeu. Cred că simplitatea omului în sufletul său este buna colaborare a omului cu Dumnezeu. Citim o carte și primim învățătură, dar tot ceea ce facem trebuie să ne conducă la aducerea lui Dumnezeu în viața și în sufletul nostru.
Sf. Ap. Pavel spune „Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică Apostoli”. Azi îi vedem pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Doi mari Apostoli ai Bisericii noastre care deși nu au fost întotdeauna uniți în cuvânt și cuget cu Hristos, Mântuitorul nu i-a părăsit și le-a primit căința. Petru s-a lepădat de Hristos, dar a fost repus în funcție. Pavel a fost un fariseu prigonitor, dar Hristos l-a adus la dreapta credință și a făcut din el Apostolul Neamurilor. Iată cum avem exemple mari prin care trebuie să înțelegem ce norocoși suntem noi care avem libertatea de a-L primi și a vorbi cu Dumnezeu. Omul nu se poate mântui în singurătate. De aceea trebuie să Îl avem pe Dumnezeu pe toată durata vieții, pentru a ne mântui. Sf. Ap. Petru a fost pescar, a fost ucenic al Sf. Ioan Botezătorul, iar mai apoi a ajuns ucenicul lui Hristos pe Care L-a urmat. Știm că moare împreună cu Ap. Pavel în data de astăzi, de aceea astăzi sărbătorim trecerea lor la Domnul. Sf. Petru nu a acceptat să fie răstignit ca Hristos și a cerut să fie răstignit cu capul în jos, din smerenie față de Hristos. Iată ce înseamnă supunerea față de Stăpân! Apostolul Pavel, al neamurilor, s-a numit Saul, a fost din familie de farisei și s-a convertit la creștinism pe drumul Damascului când Hristos i se arată și îi spune „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?”. Cunoaștem atâtea scrieri importante ale Sfântului Apostol Pavel. Atâtea epistole către popoare! A făcut o misiune extraordinară, motiv pentru care este cunoscut Apostolul Neamurilor, călătorind prin renumitele sale călătorii misionare de la Ierusalim până la Roma, uneori captiv, dar niciodată despărțit de Dumnezeu și de iubirea Lui nemărginită.
Iată ce exemple avem astăzi! Iată prin ce oameni s-a asigurat apostolicitatea Bisericii noastre și transmiterea Duhului Sfânt prin Taina Hirotoniei. Aceasta a fost opera lor sfântă și sfințitoare de pregătire și de conștientizare că trebuie să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Hristos ne-a dat șansa să ne mântuim, iar Apostolii ne-au arătat calea, ajutându-ne de-a lungul vremii ce trebuie să facem.
Închei cu un cuvânt al Apostolului Pavel care ne îndeamnă astfel în epistola către Tesaloniceni: „Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” Amin!

18.06.2017 Duminica a 2-a dupa Rusalii (a Sfintilor Romani)

Azi, 18 Iunie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Leontie, Ipatie și Teodul; Sf. Cuv. Erasm. De asemenea, în această Duminică, a doua după Rusalii facem pomenirea tuturor sfinților români.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, Preacucernicul Părinte Sorin Gușet, paroh în Sântămăria și Bercea, aflat la noi cu ocazia unui parastas în familie și de Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acestei slujbe, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut doi frați: pe Simon, care după aceea a fost numit Petru, și pe Andrei fratele acestuia, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari, și le-a zis: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, lăsându-și mrejele în clipa aceea, au mers după Dânsul. De acolo, mergând El mai departe, a văzut alți doi frați: pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, cârpindu-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe Zevedeu, tatăl lor, au mers după Dânsul. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind orice boală și orice neputință în popor.” Ev. Matei 4, 18-23

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie Pința a vorbit despre sfințenie.
Sfântul Serafim de Sarov spunea că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. Prin urmare avem la dispoziție o viață ca să dobândim Duhul Sfânt. În alte cuvinte, stă în puterea noastră ca viața noastră, dar al lui Dumnezeu, să o facem sălaș Duhului Sfânt. Duminica ce a trecut și Duminica aceasta, a Sfinților români sunt niște zile în care aflăm că este posibil ca prin exemplul trupului uman să facem să se sălășluiască Duhul Sfânt, că este posibil să ne sfințim viața. A dobândi pe Duhul Sfânt în interiorul tău înseamnă a te sfinți, a deveni sfânt.
Cum este posibilă această devenire? Sunt necesare două elemente: voia lui Dumnezeu și voia omului. Voia lui Dumnezeu de a ne sfinți este permanentă. Din momentul în care l-a creat pe om la predeterminat sfințirii. Un predicator spunea că cel mai des cuvânt pe care Hristos l-a folosit în timpul vieții Sale pământești a fost „Vino!”. Deci Hristos cheamă omul la sfințire și comuniune cu Dumnezeu. Fiecărui suflet Hristos îi spune „Vino după Mine!”, iar acestei chemări noi trebuie să îi răspunde „Iată, Doamne, sunt aici”. Ei bine, din chemarea lui Hristos și din răspunsul ucenicilor s-a născut sfințenia. Important este cum răspundem acestei chemări. Hristos ne cheamă de multe ori și din clipele care se scurg în viețuirea noastră oare de câte ori i-am răspuns „Da, sunt aici cu toată ființa mea”. De puține ori răspunsul nostru a fost unul desăvârșit.
Se spune despre Sfântul Antonie cel Mare, aflat oarecum la înălțimea desăvârșirii umane, l-a ispitit pe Dumnezeu și L-a întrebat: „Doamne, oare mai este cineva pe pământ care să vorbească cu Tine și care să fi atins desăvârșirea umană posibilă a sfințenie?”, iar Dumnezeu i-a spus, poate ca să îl smerească: „Antonie, du-te în Alexandria la un cizmar, are un magazin de cizme în periferia orașului. Du-te și vezi că omul acesta este mai sfânt!”. Antonie a mers și când l-a găsit, l-a întrebat: „Bunule creștin, spune-mi care este secretul prin care ești mai sfânt în fața lui Dumnezeu decât mine care stau în pustie de zeci de ani, care m-am nevoit, care m-am rugat, m-am retras de tot ce înseamnă lumesc?”, iar omul a răspuns: „iartă-mă, sfinte al lui Dumnezeu! Nu știu să fac nimic bun pe fața pământului.” La insistențele părintelui Antonie, omul spune care este viața lui: „iubesc pe toată lumea, nu am nimic cu nimeni și averea o împart în trei părți: o parte o dau Bisericii lui Hristos, o parte o dau săracilor și o parte o țin pentru trebuințele familie, iar altceva nu știu face pe acest pământ.” Și atunci Sfântul Antonie i-a sărutat picioarele și și-a cerut iertare de la Dumnezeu pentru păcatul mândriei.
De cele mai multe ori noi vedem sfințenia ca ceva îndepărtat, dar nu este adevărat. Toți sfinții au fost oameni. Este Duminica Sfinților Români. Este ziua în care trebuie să înțelegem că au fost oameni cu aceeași limbă ca și noi care au ajuns la sfințenie. Cum? Au răspuns chemării lui Dumnezeu de fiecare dată. Aici este problema noastră. Noi nu răspundem de fiecare dată chemării. De aceea este nevoie să lucrăm în mintea noastră pentru a răspunde din adâncul ființei noastre „Sunt aici, Doamne!” și pentru a lăsa în urmă orice înseamnă rău, păcat. Trebuie să Îl punem pe primul loc pe Dumnezeu, să fie piedestalul vieții noastre și să ne hotărâm să ne dăruim integri lui Dumnezeu, iar atunci și El ne va lua de mână și vom fi pe calea sfințeniei și vom intra bucuroși în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

11.06.2017 Duminica I dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor)

Azi, 11 Iunie 2017, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Ap. Bartolomeu și Barnaba, Sf. Ier. Luca, arhiep. Crimeii. De asemenea, această Duminică este închinată Tuturor Sfinților, fiind prima după Rusalii și marchează încehierea perioadei Penticostarului din cadrul împărțirii anului liturgic.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul slujbei, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cine nu-și va lua crucea sa și nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.

Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate și am urmat Ție; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-ați urmat pe Mine, la nașterea din nou a lumii, când va ședea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi și viața veșnică va moșteni. Dar mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă vor fi întâi.” Ev. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30

Părintele Cristian Porumb a vorbit în cuvântul de învățătură despre mărturisire și credință în viața omului după modelul tuturor sfinților.
În Duminica aceasta închinată tuturor sfinților prilejuim cel mai bun moment pentru a cinsti pe toți sfinții, din toate timpurile și locurile. Ei sunt modele vii pentru noi, cum că putem să ajungem la treapta sfințeniei. Pentru a deveni sfânt, omul nu trebuie să fie special. Fiecare avem posibilitatea de a deveni sfinți. Din punct de vedere dogmatic, vedem că omul este destinat să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu. Adică la această treaptă a sfințeniei. Mântuitorul ne îndeamnă să fim sfinți, iar în Matei 5,48 spune „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este!”. Unii oameni consideră că sfințenia constă în puterea de a face minuni. Alții văd sfinții ca pe oameni care trăiesc în asceză, sihăstrie, rugăciune, fiind fără de păcat. Trebuie să știm că nu asceza și sihăstria sunt aducătoare de sfințenie, iar exemplul cel mai elocvent este Fecioara Maria. Ea nu a făcut nicio minune, nici Sfântul Ioan Botezătorul, dar Mântuitorul spune despre el că a fost cel mai mare om născut din femeie. De asemenea, Apostolii au fost oameni simpli, vameși, pescari, negustori dar care s-au dedicat lui Dumnezeu.
Toți sfinții sunt oameni care sunt supuși păcatelor. Avem și oameni care înainte de a deveni slujitori ai lui Dumnezeu au fost păcătoși sau păgâni. Avem ca model pe Maria Egipteanca sau pe Sfântul Apostol Pavel care era Saul prigonitorul.
Evanghelia de astăzi ne prezintă cinci sentințe aspre și greu de urmat pentru noi, rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „ pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri”. A doua este „ de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri”. Spune Mântuitorul a treia sentință „ Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” și continuă cu a patra „ Cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” și încheie cu a cincea: „ cine nu-și va lua crucea sa și nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.”. Iată cuvinte greu de înțeles și de asumat. Iar Apostolilor le întărește credința arătându-le marea răsplată pentru lepădarea de lume și alipirea de Hristos și de credința creștină: „că voi, cei care M-ați urmat pe Mine, la nașterea din nou a lumii, când va ședea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi și viața veșnică va moșteni.” Iată ce înseamnă viața veșnică. Și cum putem ajunge acolo? Prin sfințenie!
Aș concretiza așa: sfințenia, pentru a fi dobândită, trebuie să aibă următoarele acțiuni: mărturisirea lui Hristos și lepădarea de lume, iar al doilea: luarea crucii și urmarea lui Hristos.
Ca să înțelegem mai bine, este bine să știm că prin urmarea lui Hristos noi devenim dependenți de Hristos și astfel devenim purtători ai peceții Lui și avem obligația să trăim după niște principii, reguli, norme morale impuse de Hristos. Acest lucru îl presupune creștinismul. Dacă vom privi în istoria poporului român, vom observa că mărturisirea numelui de creștin și urmarea lui Hristos a fost dovedită de domnitorul Constantin Brâncoveanul cu fiii săi. Vedem cum a dovedit supunere lui Hristos și demnitate în fața morții.
Așadar, să ne lepădăm de cele lumești, de patimi și să Îl mărturisim pe Hristos în toate zilele vieții noastre, ca împreună cu El să ne bucurăm în Împărăția lui Dumnezeu, Amin!

04.06.2017 Duminica Rusaliilor

Azi, 4 Iunie 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Pogorârea Duhului Sfânt, numită și Cincizecimea (50 de zile trecute de la Învierea Domnului) sau Rusaliile (numire primită de la „Rosalia” ce reprezenta o sărbătoare a florilor care avea loc în anotimpul cald când toate erau înflorite). De asemenea, în această zi se face pomenirea Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, Sf. Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

La sfârșitul slujbei, s-a făcut rugăciunea de sfințire a Aghiasmei mici, după care s-au sfințit spice de grâu, împreună cu rugăciunea de binecuvântare a holdelor și a roadelor câmpului.

EVANGHELIA ZILEI:
„ Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicind: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: riuri de apa vie vor curge din pintecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos? N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din saminta lui David si din Betleem, cetatea lui David? Si s-a facut dezbinare in multime pentru El. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus miinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei si la farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus? Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti? Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei? Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata! A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intii si nu stie ce a facut? Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Si s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicind: Eu sint Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre apostolatul celor doispreceze.
În vremea când spicele de grâu au primit binecuvântarea cerească pentru pâinea noastră cea de toate zilele, în vremea când toate florile înfloresc și ne aduc bucurie, ne aducem aminte de sărbătoarea strămoșilor noștri romani numită „sărbătoarea trandafirilor”, adică „Rosalia”, aceasta fiind preluată de strămoșii noștri creștini ca sărbătoarea Cincizecimii pe care noi astăzi o sărbătorim. Sunt 50 de zile de la învierea Domnului și 10 zile de la Înălțare. Iată, atât de frumos ne prezintă evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor cum S-a pogorât peste Apostoli Duhul Sfânt la vremea promisă: „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni? Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, În Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!”
Știm cu toții că Dumnezeu este Unul în Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Fiecare Persoană are un rol, o destinație pentru noi oamenii. Tatăl este Creatorul, Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Cel care desăvârșește opera de mântuire a lui Dumnezeu, adică Sfințitorul.
Apostolii erau adunați, iar fără de veste S-a pogorât asupra lor ca un vuiet și ei au început să vorbească în limbi. De menționat este că ei, Apostolii, nu erau oameni educați, majoritatea fiind pescari, dar după pogorâre ei au început să vorbească despre minunile lui Hristos Dumnezeu în chip teologic.
Este important să reținem că Duhul Sfânt S-a coborât peste Apostoli, iar Apostolii au continuat misiunea de propovăduire a Mântuitorului. Lor li s-au deschis ochii și astfel ei au fost întăriți pentru a continua activitatea de propovăduire, de pregătire a omenirii pentru mântuirea sufletelor. Practic, cu sărbătoarea Cincizecimii se încheie sărbătorile închinate Mântuitorului în această perioadă.
Duhul cel Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Domnului. Mântuitorul Hristos le-a poruncit să nu se depărteze. Să rămână uniți. Sfânta Scriptură ne spune că atunci când sunt doi sau trei sau mai mulți adunați în numele lui Hristos, acolo este și El. Unde suntem noi? Suntem în casa Domnului, împreună pentru a primi harul lui Dumnezeu. Nu există Taină sau Sfântă Slujbă să nu avem rugăciune de invocare a Duhului Sfânt pentru primirea ajutorului divin.
Să ne amintim că înainte de creație, Duhul cel Sfânt se plimba pe deasupra apelor, pregătind crearea omului pe care l-a pus stăpân peste toate. Îl aflăm pe Duhul Sfânt în chip de porumbel la botezul Domnului Iisus Hristos, iar azi Îl găsim prin pogorârea peste Apostoli pe care i-a îndemnat, i-a întărit și le-a dat putere. Este inexplicabil cum ei au avut atâta râvnă să propovăduiască dintr-odată, mai mult, în limbi diferite, așa încât cei din Ierusalim îi auzeau fiecare în limba lui, iar trebuie să reținem că în acea zonă umblau foarte mulți negustori. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cei prezenți acolo erau peste 17 neamuri și fiecare înțelegea în limba lui. Astfel și-au început mandatul apostolesc cei doisprezece: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit eu vouă”. La Cincizecime a luat ființă Biserica văzută. Atunci s-au botezat ca la 3000 de bărbați, iar mai apoi alte 2000. Acela a fost nucleul Bisericii noastre creștine călăuzite de Duhul Sfânt prin gura Apostolilor.
Noi avem ca moștenire de la Apostoli Taina Sfântului Botez, apoi gustăm din Trupul și Sângele Domnului în Biserica Sa, umplându-ne de harul sfințitor și necesar pentru mântuire.
Așadar, și noi, astăzi, preoții, prin harul divin primit prin punerea mâinilor Apostolilor peste Episcopi, iar aceștia peste preoți și diaconi, oferim mai departe credincioșilor Tainele mântuirii, pentru ca împreună să mergem pe cărarea mântuirii, călăuziți de Duhul Sfânt în Biserica cea Sfântă a lui Dumnezeu, înființată de Fiul lui Dumnezeu.
Prin această sărbătoare, prin pogorârea Duhului Sfânt Care vine să ne sfințească și să ne curățească, să ne apropiem de Dumnezeu Tatăl, și Dumnezeu Fiul. Să zicem împreună rugăciunea scurtă din zilele acestea: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.” Amin!

25.05.2017 Inaltarea Domnului

Azi, 25 Mai 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Domnului la ceruri. De asemenea se pomenește a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, Sf. Mc. Celestin. Tot în această zi se prăznuiește Ziua eroilor.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș.

EVANGHELIA ZILEI:
„Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere. Și luând, a mâncat înaintea lor. Și le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Și le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa să învieze din morți a treia zi. Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteți martorii acestora. Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus. Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.” Luca 24, 36-53

21.05.2017 Duminica a 6-a dupa Pasti. Sf. Constantin si Elena


Azi, 21 Mai 2017 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Împărați socotiți întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena. De asemenea, în această Duminică, a șasea după Paști, facem pomenirea Duminicii vindecării orbului din naștere.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om orb din naștere; atunci ucenicii Lui L-au întrebat pe El zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus le-a răspuns: nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate într-însul lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. După ce a zis acestea, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: mergi de te spală la izvorul Siloamului, care se tâlcuiește: trimis. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte, că era cerșetor, se întrebau: nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau că acesta este, iar alții ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt. Deci l-au întrebat: atunci cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns și a zis: omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei. Apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului și te spală. Deci, mergând și spălându-mă, am dobândit vederea. L-au mai întrebat: unde este Acela? Nu știu, le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce mai înainte fusese orb. Și era într-o zi de sâmbătă, când a făcut Iisus tină și a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea. El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei și m-am spălat și văd. Deci, unii dintre farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzește ziua sâmbetei. Dar alții ziceau: cum poate un om păcătos să facă minuni ca acestea? Și astfel era dezbinare între ei. Deci iarăși l-au intrebat pe cel ce fusese orb: tu ce zici despre El pentru că ți-a deschis ochii tăi? Iar el a răspuns că este prooroc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb și și-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinții celui vindecat de orbire. Așadar i-au întrebat și le-a zis: acesta este fiul vostru, despre care voi ziceți că s-a născut orb? Atunci părinții lui au răspuns și l-au zis: știm că acesta este fiul nostru și că el s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Este în vârstă, întrebați-l pe dânsul; el singur vă va spune despre sine. Acestea le-au zis părinții lui, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se sfătuiseră acum, că de-L va mărturisi cineva pe Iisus că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea părinții lui au zis: este în vârstă, întrebați-l pe dânsul. Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu; noi știm că omul Acesta este păcătos. El însă a răspuns: de este păcătos, nu știu; eu una șiu, că eram orb și acum văd. Deci l-au întrebat iarăși: ce ți-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus vouă și n-ați auzit! De ce voiți să auziți încă o dată? Nu cumva voiți și să vă faceți și voi ucenici ai Lui? Atunci l-au ocărât și i-au zis: tu ești ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a grăit cu Moise, iar pe Acesta noi nu-L știm de unde este. Răspuns-a omul și le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea că voi nu știți de unde este; și totuși El a deschis ochii mei. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns și i-au zis: în păcate tu te-ai născut întreg și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară și găsindu-l, l-a întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a întrebat: cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iisus i-a spus: L-ai văzut pe El, căci cel care vorbește cu tine, Acela este. Atunci el a grăit: cred, Doamne, și s-a închinat Lui.” Ev. Ioan 9,1-38

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a accentuat ideea orânduirii lui Dumnezeu pentru fiecare om și importanța asumării suferinței ca modalitate de mântuire. Dumnezeu încearcă omul pe care îl iubește, însă niciodată nu îi dă să sufere mai mult decât poate. În cazul din Evanghelia de astăzi am văzut cum tânărul s-a născut orb, iar la întrebarea „cine a păcătuit?”, Mântuitorul răspunde că nu a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci el s-a născut așa spre slava lui Dumnezeu. De aici înțelegem că Dumnezeu încearcă omul, însă mai devreme sau mai târziu tot El aduce și izbăvirea din greutăți.
De asemenea, astăzi sărbătorim pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, care sunt considerați întocmai cu Apostolii pentru misiunea pe care au făcut-o în viață. Sfântul Constantin cel Mare a oferit libertate creștinilor în 313, a făcut creștinismul religie de stat, iar mama sa a aflat lemnul Sfintei Cruci. Pe lângă toate acestea, toată viața lor au fost buni creștini, apărând învățătura creștină, implicându-se în organizarea primului sinod ecumenic din 325 de la Niceea unde a apărat împreună cu Sfinții Părinți ai secolului al IV-lea învățătura creștină despre Fiul lui Dumnezeu de ereziile lui Arie.
Astfel, observăm că Dumnezeu a fost alături de Biserica Sa, trupul Său spiritual al cărui Mântuitor este, atât în vremuri de restriște, cât și în vremuri de bucurie. Să luăm aminte, așadar, și să înțelegem că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată și veghează asupra noastră atât prin minuni nevăzute, cât și prin oameni cu sufletul deschis spre Dumnezeu.
Așadar, suntem datori să acceptăm greutățile și boala dată de Dumnezeu pentru că ele pot fi instrumentul prin care noi dobândim mântuirea. Să luăm aminte la orbul vindecat astăzi și să îi urmăm exemplul, adică după ce Dumnezeu își revarsă mila Sa peste noi, să devenim Apostoli, asemenea Sfântului Constatin cel Mare și mamei sale, Elena și să arătăm recunoștință pentru prezența lui Dumnezeu în viața noastră prin rugăciune, fapte bune, acte de milostenie și rămânerea în credința cea adevărată, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro