+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

17.09.2017 Duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 17 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Sofia și fiicele sale Pistis, Elpis și Agapis. De asemenea, sărbătorim Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, zi în care se propovăduiește luarea crucii și urmarea lui Hristos.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a abordat tema Sfintei Cruci atât ca prefigurare în Vechiul Testament, cât și ca împlinire în Noul Testament și sensul spiritual al crucii din contemporaneitate.
„ Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie.” Crezând, rostind, ascultând aceste cuvinte, nu facem altceva decât să ne mărturisim credința străbună.
Suntem în Duminica de după marele praznic al Înălțării Sfintei Cruci. Am văzut Duminica trecută, am văzut și Joi, vedem și astăzi rolul și importanța Sfintei Cruci în viața noastră. Împărțind predica mea în două puncte mari, mă voi referi la prefigurarea Crucii în Vechiul Testament și realitatea și însemnătatea Crucii în Noul Testament și în contemporaneitate. Să știți că există dovezi în Pentateuh, adică primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi scrise de Moise, în care găsim pregătiri ale omului pentru un simbol de curățire, care în Noul Testament devine de jertfă și de suferință.
În Vechiul Testament prima prefigurare a Crucii este momentul în care Dumnezeu îi dă poruncă lui Moise să pregătească cortul Legii și îi spune șapte zile să pregătească curățirea Altarului. Spune cartea Sfântă că după trecerea acestei perioade Altarul s-a curățit, și toți cei care se atingeau de acesta se curățeau de boli și de suferințe. Iată cum o primă pregătire a sfințirii locului semnifică Crucea pe care o aduce Hristos, o curățește și ne-o dăruiește spre curățire și izbăvire de boli.
„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, dar pentru noi, care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”, spune Apostolul Pavel către Corinteni (1Cor. 1, 18).
Al doilea moment de prefigurare a Crucii este lupta dintre poporul lui Israel cu amaleciții, fiind prezenți Moise, Aaron, Iosua pe care îl avem conducător de oaste. Moise îi spune unde să stea. În momentul luptei, atâta timp cât Moise stătea cu mâinile întinse, poporul israelitean câștiga, iar când lăsa mâinile jos, poporul pierdea. Astfel, istoricii și Sfinții Părinți spun că acea prefigurarea a mâinilor întinse în semnul Sfintei Cruci oferea puterea divină pentru poporul lui Israel.
A treia preînchipuire a Sfintei Cruci apare la eliberarea poporului din robia egipteană. Dumnezeu a eliberat poporul, însă acesta a pribegit 40 de ani prin pustie, spre Canaan, pământul făgăduinței. În această perioadă mulți au clevetit și au deznădăjduit, dar pentru clevetirea lor Dumnezeu a trimis șerpi care i-au mușcat și mulți au murit. Sfântul Ieronim vorbește în secolul al II-lea despre minunea vindecării lor. Moise primește de la Dumnezeu poruncă să înalțe un șarpe de aramă iar oamenii să se închine lui, astfel scăpând de moarte. Iată cum Dumnezeu descoperă oamenilor cum prin cinstirea Crucii primesc izbăvire.
Să știm că prin cinstirea Crucii dobândim mântuirea de la Hristos. Sf. Ap. Pavel vorbește foarte mult de însemnătatea Sfintei Cruci fără de care nu există mântuire. Nu doar pentru faptul că Hristos S-a răstignit pe Cruce. Hristos a suferit pe Cruce, însă a sfințit-o. Noi vorbim de Cruce atât în sens material, cât și spiritual. Noi trebuie să ajungem la însușirea jertfei pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ne spune Hristos să ne lepădăm de sine și să îi urmăm. Asta nu înseamnă despărțirea de familie, de trup, ci despărțirea de rău, de păcat, de patimi, de necredința în Dumnezeu.
Astăzi parcă Îl izolăm pe Hristos. De multe ori nu avem timp pentru El. Nu avem timp de Cel care este esența vieții. Omul trăiește o viață limitată, dar scopul lui este mântuirea, ajungerea la viața veșnică. Omul a primit chipul și asemănarea cu Dumnezeu în mod gratuit. În dex ni se spune că primim ceva în mod gratuit, adică fără plată, însă m-a impresionat dicționarul ebraic care în acest sens spune așa „să primești fără merit”, în sensul că Dumnezeu te-a creat gratuit, fără să meriți, ca mai apoi să se jertfească pentru noi, din dragoste pentru om.
Aceasta înseamnă luarea Crucii. Crucea în sens spiritual este altarul prin care noi ne curățim. În momentul în care ne închinăm la Dumnezeu alungăm doisprezece diavoli din preajma noastră, spune un Sfânt Părinte. Iubiți credincioși, Crucea are și starea de suferință. O suferință și o cruce pentru orfani, pentru văduve, pentru cei care au o copilărie grea, pentru cei care au o boală grea. În viața noastră, avem o cruce mai grea sau mai ușoară, dar cred că îmi dați dreptate când spun că mai mare cruce decât singurătatea nu este. De aceea, să purtăm cu cinste crucea pe care ne-o dă Dumnezeu, să acceptăm ceea ce primim de la Dumnezeu spre îndreptare. Să nu uităm de ceea ce spune Sf. Ev. Marcu „ce folosește omului dacă câștigă lumea toată dar își pierde sufletul său?”. Să nu uităm că Hristos a venit pentru ca omul să își câștige sufletul spre viața veșnică, de aceea nu este păcat mai mare să nu cinstești Crucea lui Hristos, să nu te închini și să Îi mulțumești lui Dumnezeu, zicând ”Doamne ajută-mă!”, Amin!

10.09.2017 Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

Azi, 10 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Minodora, Mitrodora și Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa. De asemenea facem pomenirea Duminicii dinaintea înălțării Sfintei Cruci.

La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.” Ev. Ioan 3, 13-17

3.09.2017 Duminica a 13-a dupa Rusalii (pilda lucratorilor rai)

Azi, 3 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei
Sf. Cuvios Teoctist, împreună ajunător cu marele Eftimie si Sf. Zinon, Sf. Vasilisa, Sf. Aristion, episcopul Alexandriei Sf. Hariton, Sf. Mucenic Arhontiul, Sf. Nou Mucenic Polidor.
De asemenea, în această zi prăznuim a treisprezecea Duminică după Rusalii când la Sfânta Liturghie se citește pilda lucrătorilor răi spusă de Mântuitorul Iisus Hristos în Ev. După Matei 21, 33-44.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și de Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost spus de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie și a împrejmuit-o cu gard; a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe sljitorii săi la lucrători, ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe sljitori, pe unul l-a bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și le-au făcut și acelora tot așa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: se vor rușina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: acesta este moștenitorul, veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis: n-ați citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăția lui Dumnezeu și se va da neamului care va aduce roadele ei. Și cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera.” Ev. Matei 21, 33-44
În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre judecata lui Dumnezeu.
În prima și în ultima carte a Sfintei Scripturi, respectiv Facere și Apocalipsă, se vorbește despre Pomul vieții, care nu este altceva decât raiul lui Dumnezeu. Știm cu toții că din momentul creării sale pe pământ, omul a vrut să cunoască Pomul cunoștinței binelui și răului prin care s-a îndepărtat de Dumnezeu și astfel a fost nevoie de venirea Fiului Său în lume pentru răscumpărarea și mântuirea noastră. În acest sens astăzi avem această frumoasă pericopă a lucrătorilor răi ai viei.
Am văzut în Evanghelie că Dumnezeu este stăpânul, iar noi suntem via. În vremea aceea, persoana lucrătorilor era închipuită în poporul ales care s-a îndepărtat de Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu a trimis slugile Sale, adică proorocii Vechiului Testament, pentru a atrage atenția oamenilor cum că fărădelegile lor nu vor fi trecute cu vederea de Dumnezeu. Proorocii au înștiințat poporul ales de venirea cuiva mai mare decât ei care va răscumpăra neamul omenesc, dar vedem că și proorocii și chiar și Fiul lui Dumnezeu a fost ucis de poporul ales.
Această pericopă are un caracter istoric-profetic. Istoric pentru că am văzut cu toții ce s-a întâmplat cu Mântuitorul Hristos, iar profetică pentru că pregătește pe om de venirea a doua a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Această pericopă ne înfățișează un episod care a avut loc după intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim unde a intrat în templu și a distrus tarabele celor care făceau negoț în casa lui Dumnezeu. Arhiereii, cărturarii, fariseii au așteptat să Îl prindă în cuvânt pe Mântuitorul, însă Acesta a preferat folosirea parabolelor pentru a transmite mesaje oamenilor, de aceea și noi astăzi putem extrage învățături care se aplică și în vremea noastră.
Am putea face o comparație între legile sfinte ale lui Dumnezeu și legile statului. Ambele implică binele, dar la sfârșitul vieții pleci din această lume ca un cetățean desăvârșit, respectând legile și atât, însă împlinind legile morale ale lui Hristos nicio faptă nu rămâne nerăsplătită de Dumnezeu. La finele vieții fiecare primește răsplată. Primim Pomul vieții. Or, Hristos ne pregătește încă din Vechiul Testament. Dacă nu vom respecta calea indicată de Mântuitorul, nu vom putea ajunge la Pomul vieții. Iată ce putere poate să aibă ascultarea de Dumnezeu și cât de mult rău ne poate face ispita diavolului. Dacă noi nu mergem pe urmele lui Hristos și ne dorim altceva, nu vom ajunge la pomul vieții. Sfântul Clement Alexandrinul ne spune că Dumnezeu S-a făcut om pentru a ne învăța pe noi să fim oameni, dar să și ajungem fii ai lui Dumnezeu. Am văzut în pericopa evanghelică cum stăpânul a trimis pe slugile sale, iar mai apoi l-a trimis pe fiul său, însă l-a ucis și pe acesta. Iată ce face invidia. Ce nu înțelege omul: a fi stăpân sau beneficiar de ceva. Nu este al nostru nimic. Dumnezeu stăpânește toate, iar noi suntem doar beneficiarii binecuvântării lui Dumnezeu din cartea Facerii: „creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”.
O analogie la această Evanghelie există într-o povestioară din limba greacă. Un mare domnitor a aflat că o parte din poporul său s-a răzvrătit și a chemat pe mai-marii sfetnici pentru a afla o soluție de a rezolva această situație din cetate. Cel mai mare dintre generalii săi a spus că va merge cu armată multă și prin forță va pune pace în cetate, dar domnitorul nu a fost de acord. Un altul a venit cu soluția de a pune preț mare pe poruncă și astfel să îi închidă pe cei care fac răzvrătire în cetate. Nici așa nu a fost de acord regele. Al treilea a fost fiul său care a spus că va merge el și le va vorbi oamenilor de bunătatea, purtatea de grijă și dragostea pe care regele o poartă cetății și locuitorilor săi. Fiul era convins că astfel oamenii vor asculta, îl vor înțelege și se vor liniști. Regele a acceptat propunerea fiului, însă finalul a fost tragic întrucât lumea nu a dorit să asculte și s-au răzbunat pe rege prin uciderea unicului său fiu.
L-a trimis Dumnezeu pe Hristos să ne facă pe noi fii ai lui Dumnezeu. Astăzi este la fel de actuală această parabolă. Noi trebuie să devenim oameni și să ne iertăm între noi. Răul cu rău se va pierde. Natura răului își are existența în depărtarea de Dumnezeu, de aceea omul trebuie să își afle echilibrul în apropierea de Dumnezeu, în dialogul cu Dumnezeu și prin trăirea în Dumnezeu.
Împăratul Solomon scria cu o mie de ani înainte de Hristos, în Eclesiastul: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile lui. Aceasta este datoria omului fiindcă Dumnezeu va judeca toate faptele și tot ceea ce este în ascuns, omul le va privi”, Amin!

20.08.2017 Duminica a 11-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)

Azi, 20 August 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Samuel, Sf. Mc. Sever, Eliodor și Teoharie. Tot în această zi serbăm Duminica a 11-a după Rusalii în care se citește pilda datornicului nemilostiv.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.
De asemenea, amintim faptul că Părintele Ionuț Pop, parohul nostru și vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului a slujit azi în Estonia alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului și de Primatul Bisericii Ortodoxe din Estonia și Prim Ministrul Estoniei, Înaltpreasfințitul Părinte Stefanos care i-a înmânat crucea patriarhală a Estoniei. Cu această ocazie îl felicităm pe Părintele nostru paroh Ionuț Pop și îi urăm mult spor în activitatea pastorală, administrativă și duhovnicească.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: asemenea este împărăția cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Și, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe copii și toate câte avea, ca să se plătească datoria. Atunci acel slujitor, îndrăznind, a ingenunchiat și se închina lui, zicând: doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, când a ieșit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul dintre tovarășii săi, care îi era dator o sută de dinari, și, punând mâna pe el, îl strângea de gât și-i zicea: plătește-mi ce-mi ești dator. Atunci tovarășul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând: mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniță până când va plăti datoria. Atunci tovarășii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slujitor viclean, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarășul tău, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot așa va face și Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greșelile lui.” Ev. Matei 18, 23-35

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian Porumb a vorbit despre iertare.
Pericopa evanghelica de astăzi ne arată iubirea milostivă a lui Dumnezeu, dar și datoria noastră de a ne ierta unii pe alții după modelul Tatălui ceresc. Sf. Ap. Petru vorbea în numele apostolilor când Îl întreba pe Mântuitorul: „dacă fratele meu îmi greșește, de câte ori trebuie să îl iert? De 7 ori?”, iar Mântuitorul le răspunde „de 70 de ori câte 7!”. Iubiți credincioși, acest număr simbolic semnifică infinitul, ceea ce dorește Mântuitorul de la noi: să iertăm totdeauna pe fratele nostru. Pentru a lămuri acest aspect Mântuitorul spune parabola de astăzi.
Împăratul a vrut să ceară socoteală slugilor sale. Parabola ne spune cum împăratul iartă pe datornicul său de suma de 10000 de talanți. Acea sumă însemna puțin peste 49 kilograme de aur. Cu toate că suma era uriașă, împăratul iartă slugii pentru că aceasta cere îngăduință și să îl păsuiască încă puțină vreme. Observăm că împăratul iartă întreaga datorie și îi oferă libertate acestei slugi.
Văzându-se eliberat de povara datoriei, slujitorul se întâlnește cu o altă persoană care îi era datoare cu 100 de dinari, această sumă fiind echivalentul a 450 de grame de arginți, o sumă infimă față de suma pe care el o datora împăratului. În fața acestei situații, datornicul este nemilostiv și nu iartă pe datornicul său, ci îl aruncă în temniță.
Auzind această parabolă, oamenii au înțeles nedreptatea pe care a făcut-o datornicul cel mare față de cel de-al doilea. În cadrul parabolei apare un al patrulea personaj, unul colectiv, în persoana mulțimii care a auzit de nedreptatea datornicului nemilostiv și i-au spus împăratului de ceea ce făcuse. Astfel, împăratul l-a chemat din nou pe datornic și l-a numit „slugă vicleană” pentru că el nu a știut să ierte datoria fratelui său așa cum a fost iertat.
Iubiți credincioși, nu este cazul să acuzăm mulțimea pentru că l-a pârât pe datornic la împărat, însă era strigător la cer această atitudine a sa față de comuniunea frățească din societate.
Să nu uităm că datornicii suntem noi în fața lui Dumnezeu. El ne iartă tot timpul greșelile și păcatele, însă și noi suntem datori să iertăm, precum mărturisim în Rugăciunea Domnească. Ne punem întrebarea „oare în societatea în care trăim nu este voie de personajul colectiv din Evanghelie? Oare nu vedem noi multe evenimente pe care le tăinuim sau le ignorăm? Nu trebuie oare noi să contribuim la bunul mers al societății și comuniunea frățească dintre oameni?” În zilele noastre vedem la televizor multe derapaje de la făgașul normal și moral al vieții creștinului, motiv pentru care trebuie să ne gândim la copiii noștri, la viitorul nostru și astfel să intervenim și să ne dorim o schimbare în bine a societății noastre și mai ales a familiei noastre.
Să fim cu luare-aminte la Evanghelia de astăzi și să luăm atitudine asemenea împăratului și comunității din parabolă, pentru că păcatele noastre ne vor fi măsurate după cum vom ierta și noi greșiților noștri, Amin!

15.08.2017 Adormirea Maicii Domnului

Azi, 15 August 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantă sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian a vorbit despre sărbătoarea de astăzi.
„O, Marie, Maică Sfântă/ Astăzi toată lumea-ți cântă/ Toți cu drag te înconjoară/Maică Sfântă și Fecioară!”. Așa începe o frumoasă cântare închinată sărbătoarei de astăzi. Toată suflarea ortodoxă prăznuiește astăzi pe Maica Domnului care se înalță la cer, la Fiul Său și Dumnezeul nostru, pentru a ne fi mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.
Biserica ne îndeamnă să o cinstim pe Maica Domnului, însă nu orice fel de cinstire, ci o supracinstire pentru a arăta faptul că Maica Domnului este mai mare decât orice sfânt prin faptul că a adus în lume pe Fiul lui Dumnezeu întrupat și a acceptat să facă voia lui Dumnezeu fără a cârti împotriva Lui sau a încerca să priceapă logic taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Dacă sfinții au harul lui Dumnezeu pe care l-au făcut lucrător, Maica Domnului a primit nu doar harul, ci pe izvorul harului Duhului Sfânt. Mare taină a fost atât venirea în lume a Maicii Domnului prin părinții Ioachim și Ana care erau înaintați în vârstă, dar și mai minunată taină a fost plecarea ei din lume. După o viață sfântă în care a vorbit cu Arhanghelul Gavriil la Bunavestire, după o viață închinată creșterii și slujirii lui Iisus, la bătrânețe Maica Domnului s-a învrednicit de mare cinste. Arhanghelul Gavriil o anunță de trecerea ei la Fiul Său, iar îngerii lui Dumnezeu îi aduc pe cei 12 Apostoli la adormirea Maicii Domnului. De asemenea Sfânta Tradiție ne spune că un evreu care a încercat să atingă sicriul Maicii Domnului a fost pedepsit de Arhanghelul Mihail care i-a tăiat mâinile. Iată ce taină trăim astăzi! De asemenea, au avut loc multe minuni în acea perioadă a trecerii la Domnul a Maicii Sfinte, iar luarea trupului ei la cer a fost aflată după ce Sfântul Apostol Toma a cerut să o vadă pe Maica Domnului, la câteva zile după îngropare.
Vedem așadar că suntem datori să arătăm evlavie, cinste și rugăciune Maicii Domnului pentru a mijloci la Fiul său și Dumnezeul nostru pentru ca împreună să fim ocrotiți și ajutați de Maica noastră, a tuturor, atât în viața aceasta, dar mai ales în fața Dreptului Judecător care ne va da moștenirea cea veșnică a Împărăției Sale, Amin!

13.08.2017 Duminica a 10-a dupa Rusalii

Duminică, 13 august 2017, credincioșii Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de către Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurați de un ales sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Popeni, din Protopopiatul Zalău, pe diaconul Paul Goie.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. În continuare, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a dăruit câte o icoană cu Maica Domnului și câte un album Transilvania, în limbile română și engleză, care oferă o perspectivă completă asupra acestei frumoase regiuni. Culminând cu vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” a avut onoarea de a-i trece pragul, Ierarhi de seamă de pe cele cinci mari continente ale lumii.

În continuare, au fost împărțite iconițe cu Sfântul Apostol Toma tuturor celor prezenți la sfânta biserică.

06.08.2017 Schimbarea la fata

Azi, 6 August 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Muntele Taborului, în fața Apostolilor Petru, Ioan și Iacob.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Și s-a schimbat la față înaintea lor așa încât fața Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Și iată că s-au arătat lor Moise și Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voiești, vom face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie. Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei și iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultați. Și auzind ucenicii, au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei și le-a zis: sculați-vă și nu vă temeți. Atunci, ridicându-și ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneți nimănui cele ce ați văzut, până nu se va scula din morți Fiul Omului.” Ev. Matei 17, 1-9
În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre praznicul de astăzi.
Acest praznic a fost un moment de vârf din viața Apostolilor prezenți acolo și punctul culminant al manifestării lui Dumnezeu. Praznic care poate fi comparat eventual cu Cincizecimea ca exercițiu al manifestării lui Dumnezeu. Pentru că praznicul acesta este unul cu multe semnificații. Astăzi vom vorbi despre unele dintre acestea.
În primul rând, schimbarea la față a avut loc cu 40 de zile înainte de patima Mântuitorului și doar la câteva zile după ce le-a spus cuvintele spuse în Marcu, cap. 9: „adevărat zic vouă, sunt unii dintre voi aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere”, și au trecut 6 zile de când Mântuitorul a rostit aceste cuvinte Apostolilor Săi. Iată, azi, Mântuitorul Își ia 3 ucenici și Îi duce în munte, unde le arată ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu, văzându-L pe Împăratul lor schimbându-Se la față.
Sfinții Părinți spun că schimbarea la față înseamnă că Hristos Și-a arătat fața dumnezeiască. Pentru o clipă Și-a îndepărtat fața lumească și le-a arătat fața dumnezeiască pe care Apostolii au văzut-o ca o lumină orbitoare care hrănea, împlinea, bucura ființa umană în toată fibra ei. Împlinea mintea și întreaga ființă. Așa încât ucenicii, aflându-se în această stare, au zis „bine este să fim aici”, dorind să rămână acolo pentru tot restul vieții. Acea lumină hrănitoare te transfigura total. Sfântul Grigorie Palama spunea că Hristos a luat doar pe cei trei ucenici, dar Hristos știa că acei ucenici erau practic pregătiți să vadă parte din dumnezeirea Sa, pe cât le era cu putință, așa cum spune troparul praznicului. Spun Sfinții Părinți că au fost acești ucenici în stare să vadă schimbarea la față pentru că au fost și ei schimbați la față. Au fost pregătiți să se hrănească din lumina lui Hristos. Urcarea pe munte arată că cei care vor să vadă slava lui Dumnezeu trebuie să iasă din micime și să se înalțe către Dumnezeu. Toate cântările Bisericii ne îndeamnă să ne suim mintea și sufletul la Dumnezeu.
Aplicarea praznicului în fața noastră aceasta este. Hristos S-a urcat în munte și S-a schimbat la față, am înțeles că și ucenicii au fost schimbați la față, dar iată că este vremea să începem și noi să escaladăm muntele cel nematerialnic al lui Dumnezeu și să simțim și să ne hrănim din lumina lui Dumnezeu.
Pentru a înțelege această lumină, să vedem ce spune Sf. Sofronie Saharov care descrie lumina lui Hristos astfel: „lumina cea dumnezeiască rămâne neschimbătoare, lucrarea ei însă este foarte schimbătoare. Uneori se trăiește ca dragostea blândă a lui Hristos. Uneori ca putere dumnezeiască ce te înconjoară și te urnește. Uneori ca o mișcare nedeslușită în interiorul omului. Însă bunătatea Domnului are grijă ca dragostea lui să se reverse și mai din belșug. Atunci bunătatea divină umple întreg omul și omul devine lumină.” Deci ce vrea să spună: că există mai multe lucrări ale luminii. Fie e lină, fie îți dă putere, dar treapta cea mai mare e atunci când te scalzi în lumina lui Hristos, iar aceasta se dobândește doar după ce urcăm muntele nematerialnic al vederii lui Dumnezeu.
La această sărbătoare în Muntele Athos se adună la bisericuța din vârful muntelui toți pustnicii din Sfântul Munte. Se adună acolo și se roagă pentru lumina cea necreată care sălășluiește în sufletele lor și care uneori se face și văzută. Când am fost în Sfântul Munte am vorbit cu un călugăr care mi-a povestit cum în drumul lui spre vârful muntelui s-a întâlnit cu un pustnic din cei șapte pustnici care foarte rar se fac văzuți și care prin rugăciunile lor susțin Sfântul Munte. Iar când s-a întâlnit cu acesta, fața lui strălucea ca soarele, el fiind în stare de rugăciune și atunci a înțeles că acela este drumul spre desăvârșire. Astfel este și drumul nostru. Nu este ușor, dar când vom ajunge acolo, vom exclama ca Apostolii: Doamne, bine este mie să fiu aici. Fă să rămân în starea aceasta mereu și în ea să mă bucur și pe pământ, și în veșnicie, în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

30.07.2017 Duminica a 8-a dupa Rusalii (inmultirea painilor)

Azi, 30 Iulie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic; Sf. Mc. Iulita, Sf. Mc. Valentin, ep. Umbriei. De asemenea, în această Duminică, a opta după Rusalii, facem pomenirea înmulțirii pâinilor istorisită de Sf. Ap. Matei în Evanghelia după Matei, cap. 14, v. 14-22.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I s-a făcut milă de dânșii și a tămăduit pe toți bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi și I-au zis: locul acesta este pustiu și iată e târziu; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă în sate să-și cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini și doi pești. Atunci El a zis: aduceți-le aici la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să șadă pe iarbă și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenici Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.” Ev. Matei 14, 14-22

În cuvântul de învățătură părintele Ionuț a vorbit despre hrana duhovnicească. „Nu doar cu pâine se va hrăni omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
Folosind două momente din slujirea liturgică, respectiv Utrenia, slujba de dimineață, și Vecernia, slujba care încheie ziua, căutând la viața noastră de pe pământ, vedem cum fiecare om își are utrenia și vecernia proprie. Important este timpul de peste zi și cum îl folosim, aici pe pământ. Vedem în Sfânta Evangelie de astăzi un apus de soare, găsim o mulțime de oameni însetați, înfometați, care stau și Îl ascultă pe Hristos. Din proprie experiență putem spune că este greu să stăm o oră sau două să ascultăm pe cineva într-o conferință, însă acei oameni au stat de dimineața până seara ca să asculte cuvintele care ieșeau din gura Mântuitorului Hristos. Zice Evanghelia că erau ca la 5000 de bărbați. În Țara Sfântă familiile se compuneau din mai mulți copii, deci calculând, minimum 1 copil, aflăm că acolo erau cel puțin 15000 de oameni. Apostolii Îi spun Mântuitorului să lase mulțimea să meargă în sat să își ia de mâncare. Vedem grija ucenicilor pentru cele lumești. Apostolii aveau doar 5 pâini și 2 pești. Hristos a cerut de la ei mâncarea, a binecuvântat-o, a mulțumit lui Dumnezeu și a privit în sus, apoi a dat-o ucenicilor să o împartă la toată lumea.
Dacă ne amintim de episodul cu învierea lui Lazăr, ne amintim că Hristos a întârziat oarecum intenționat, ca mai paoi să se apropie de ușa mormântului, a mulțumit lui Dumnezeu-Tatăl pentru colaborarea Lor încă de la crearea lumii și de la facerea omului, și mai apoi a săvârșit minunea învierii.
Ne spune Evanghelia de azi că s-au săturat mulțimile și din fărâmiturile adunate s-au strâns 12 coșuri. A existat în istorie o preocupare ateistă care a negat minunile săvârșite de Mântuitorul. Cea de astăzi a fost negată pe motiv de hipnoză. Ei spuneau că oamenii au fost hipnotizați și au avut impresia că s-au săturat, deși ei nu au mâncat, dar drept mărturie stau coșurile cu fărâmituri adunate.
Până în zilele noastre mai există obiceiul de a se aduna fărâmiturile în unele locuri, pe motiv că este păcat să se arunce pâinea, acest aliment care semnifică existența noastră, așa cum spunem în Rugăciunea Domnească „pâinea noastră cea spre ființă”. De asemenea, Nichifor Crainic spunea că în pâine vedem chipul lui Hristos, asociind pâinea cu prescura folosită la Sfânta Proscomidie care se preface în Trupul Domnului. Este o legătură strânsă între Hristos și sfințenia pâinii, de aceea Apostolii nu au acceptat ca să cadă pâinea pe jos. Această minune preînchipuie Taina Sfintei Euharistii. Nimic nu trebuie să cadă pe jos, să se arunce.Pâinea și vinul reprezintă Trupul și Sângele lui Hristos prin care noi ne curățim de păcate.
Iubiți credincioși, Duminica aceasta este cu greutate. Vedem cum Hristos a hrănit sufletul oamenilor, apoi trupul și ne-a lăsat și nouă, azi la fel ca atunci, cuvântul Său, prin citirea Sfintei Evanghelii, ca mai apoi să ajungem la Sfânta Euharistie care mântuiește atât trupul, cât și sufletul.
Să fim și noi asemenea acelor oameni și să ne hrănim și noi sufletește și trupește, iar pilda de azi să ne ofere un țel care să ne fie prioritar aici pe pământ: „Căutați întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă” Amin!

23.07.2017 Duminica a 7-a dupa Rusalii

Azi, 23 Iulie 2017, Biserica ortodoxă Română face pomenirea aducerii moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca, Sf. Mc. Apolinarie, episcopul Ravenei, Sf. Mc. Vitalie și Valeria, Sf. Mc. Trofim și Teofil. De asemenea, în această Duminică, a șaptea după Rusalii, facem pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787) în care s-a declarat cinstirea Sfintelor icoane.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.
La sfârșitul slujbei s-a adunat colectă pentru tânărul Florin Răcoare diagnosticat cu leucemie. Dumnezeu să-l ajute și să îl întoarcă sănătos în sânul familiei și a celor dragi.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceștia strigau și ziceau: miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii și i-a întrebat Iisus: credeți că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credința voastră, fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeți, nimeni să nu știe. Însă ei, după ce au ieșit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Și fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulțimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Și Iisus străbătea prin toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință în popor.” Ev. Matei 9, 27-35

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre minunile săvârșite de Mântuitorul astăzi: vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum.
Aceste vindecări aveau ca scop descoperirea laturii divine a Mântuitorului. Mai mult, oamenii ascultau altfel învățătura unui om cu puteri supranaturale. Mântuitorul a săvârșit multe minuni, majoritatea având loc după ce Mântuitorul predica învățătura lui Dumnezeu. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu era nedespărțit de vindecările minunate și astfel învățătura rodea în inimile oamenilor.
Oamenii de astăzi și cei de atunci au fost impresionați de minuni. Și noi căutăm minuni și în fața lor avem altă atitudine. Scopul minunilor a fost astâmpărarea bolilor umane, vădirea puterii divine și întărirea învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că fiecare minune nu a fost doar de a vindeca, de a ușura boala trupească, ci a fost făcută pentru veșnicie, ca omul să creadă în vindecarea pentru viața veșnică.
Să ne amintim de slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. Mântuitorul S-a întâlnit cu omul acela după vindecare și i-a spus „te-ai vindecat. De acum să nu mai greșești ca să nu îți fie ție mai rău!”. Așadar după ce ai simțit puterea miraculoasă, e necesară schimbarea vieții, întoarcerea spre Dumnezeu, pentru a nu ajunge din nou în starea de boală.
Viața în sine e o minune de la Dumnezeu. Toată creația lui Dumnezeu este o minune. Dar, oare ne schimbăm noi viața văzând toate acestea? Noi trăim minuni consecutive de dimineața până seara. Le-ai văzut? E momentul să îți schimbi viața. Aceasta e credința! Faptul că noi nu căutăm minuni spectaculoase, ci că le întâlnim zi de zi. Credința înseamnă vederea dincolo de ceea ce este văzut, transcederea în lumea lui Hristos. Noi suntem mereu în mâna și în lumina lui Dumnezeu. Astfel, prin credință, să înțelegem că prin aceste minuni suntem datori să ne schimbăm și să ne raportăm altfel la lumea care ne înconjoară, la oamenii din jurul nostru. Să avem credință în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Acum, o scurtă concluzie: 1. Minunea este rodul lucrării dintre om și Dumnezeu. Adică Dumnezeu nu lucrează minunea dacă nu primește acceptul omului. Și în Evanghelia de azi Mântuitorul îi întreabă „credeți voi că pot face aceasta?”, iar ei răspund „Credem, Doamne!”. 2. Minunea urmărește un scop nu doar vremelnic, ci și veșnic. În urma unei minuni trebuie să se schimbe ceva. Omul trebuie să îndepărteze pelicula care îl împiedică să vadă dincolo de lumea aceasta trecătoare.
Aceste două lucruri sunt foarte importante când discutăm despre minuni. Să nu uităm că minunile nu sunt la tot pasul, pentru că trebuie să aibă un scop veșnic. Toate minunile consemnate în Evanghelie au un scop veșnic, de aceea vorbim de ele și azi, după 2000 de ani. Mai mult, prin credință le simțim și le trăim în propria noastră viață. Așadar, minunea trebuie să ducă la schimbare, o schimbare către Împărăția lui Dumnezeu, Amin!

20.07.2017 Sf. Ilie Tesviteanul

Azi, 20 Iulie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfântului Prooroc Ilie, singurul prooroc al Vechiului Testament care nu a văzut moartea, ci a fost înălțat la cer într-un car de foc. De asemenea, este considerat al doilea prooroc al Vechiului Testament, după Sfântul Ioan Botezătorul, atât în cuvânt, cât și în fapte.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și se întrebau: oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif? Atunci El a zis către ei: fără îndoială, îmi veți spune această pildă: doctore, vindecă-te pe tine însuți. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă și aici, în patria Ta. Apoi le-a zis: adevărat vă spun vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât numai Neeman sirianul. Însă toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie și, sculându-se, L-au scos afară din oraș și L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit orașul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo.” Ev. Luca 4, 22-30

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro