+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

08.10.2017 Duminica a 20-a dupa Rusalii (invierea fiului vaduvei din Nain)

Azi, 8 Octombrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Pelaghia și Taisia. Tot în această zi prăznuim Duminica a 20-a după Rusalii în care este amintită Învierea fiului văduvei din Nain.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Petru Brisc, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un oraș numit Nain, și împreună cu Dânsul mergeau mulți ucenici ai Lui și popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta orașului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, și era ea văduvă; iar din oraș popor mult era cu dânsa. Și, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: nu mai plânge. Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat și El a zis: tânărule, ție îți zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a sculat în sus și a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: un prooroc mare s-a ridicat între noi, și: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Ev. Luca 7, 11-16

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre minunea din cetatea Nain. Aceasta ne arată atât suferința din viața omului, dar și măsura răbdării acestei suferințe.
Nimeni nu L-a rugat pe Mântuitorul Iisus Hristos să vină în cetatea Nain și să săvârșească minunea învierii fiului acelei mame îndurerate care își conducea pe ultimul drum pe singuruș său fiu. Și totuși Îl vedem pe Hristos venind în întâmpinarea cortegiului funerar și Își manifestă atât puterea Sa, cât mai ales iubirea Sa de oameni.
Ca să înțelegem mai bine pericopa evanghelică, am putea să ne imaginăm două tablouri. Un tablou în care este prezentă durerea mamei care își ducea fiul spre groapă. Avem disperare, bocet, mulțime multă care plângea tânărul mort și însoțea mama care plângea, în acele locuri fiind mai importantă petrecerea pe ultimul drum decât citirea scripturilor. Nu ne este precizat numele mamei, probabil evanghelistul vrea să ne sugereze că această mamă le închipuie pe toate mamele care au trebuit să își conducă pe ultimul drum pe fiii lor. Întreaga întâmplare se petrece în cetatea Nain, la poalele Muntelui Tabor, la aprox. 10 km de cetatea Nazaret.
În al doilea tablou apare lumina. Apare Hristos înconjurat de mulțime multă și de ucenicii Săi. Vine în cetatea Nain unde întâlnește cortegiul funerar. Cunoaște, cu siguranță, durerea mamei și iată, se apropie de sicriu și spune mamei „nu mai plânge!”. Mântuitorul ne spune să plângem pentru păcatele noastre, chiar Mântuitorul a plâns la moartea prietenului Său, Lazăr, dar iată că azi vine la această mamă și îi spune să nu mai plângă, tocmai pentru că îi cunoaște suferința și decide să îi alunge durerea. Apoi se adresează tânărului ca și cum acesta ar trăi, zicând „tinere, ție îți zic, scoală-te!”, iar tânărul a deschis ochii și a înviat din morți. Așadar, aceasta este minunea pe care am auzit-o astăzi. Tânărul a fost dat viu și întreg mamei sale.
Cu toate că Mântuitorul a avut această putere, El nu a săvârșit decât 3 învieri din morți: pe fiica lui Iair, pe Lazăr și pe tânărul din Nain. De ce oare nu a înviat mai mulți oameni? Pentru că scopul venirii Sale în lume nu a fost acela de a-i face pe oameni să nu mai moară , să îi scoale din morți, ci a vrut să demonstreze oamenilor că există nemurire, există viață în ceruri, dincolo de viața aceasta pământească. L-a înviat pe tânărul din Nain ca să ne arate că tinerilor le este destinată viața, a înviat-o pe fiica lui Iair ca să le arate mai-marilor cetății că El este Mesia și l-a înviat pe Lazăr ca să arate efectele învierii asupra materiei și anume spiritualizarea ei. Lazăr era mort de patru zile și trupul intrase în putrefacție, dar iată că a venit la starea inițială.
Mesajul acestei Evanghelii este adresat tinerilor. Tinerilor care, ne arată Iisus Hristos, sunt chemați la o viață creștină. Trebuie să ne trăim viața, să ne bucurăm de ea, dar e important să fie o viață cu sens, cu Hristos, pentru că această viață este pregustare a vieții viitoare.
Așadar, suntem datori să ne punem întrebarea „în care tablou dorim să ne situăm?” În primul tablou al tristeții și al tânguirii, sau în al doilea tablou unde apare Hristos, unde suntem cuprinși de lumină și unde trăim împreună cu Hristos pentru o viață veșnică fericită? La această întrebare să ne răspundem în drumul nostru spre casă și să începem de azi o viață împreună cu Hristos, dătătorul de lumină, speranță și viață veșnică, Amin!

01.10.2017 Duminica a 19-a dupa Rusalii (iubirea vrajmasilor)

Azi, 1 Octombrie 2017, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Cinstitul Acoperământ al Maicii Domnului. De asemenea facem pomenirea Sf. Ap. Anania, Sf. Cuv. Roman Melodul, Sf. Cuv. Iosif și Chiriac de la Bisericani. Tot în această zi sărbătorim Duminica a XIX-a după Rusalii în care Mântuitorul Iisus Hristos ne învață în cadrul predicii de pe munte despre iubirea vrăjmașilor.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Petru Brisc, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Petru Brisc.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor tot așa. Pentru că dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânșii. Și, dacă faceți bine celor care vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii același lucru fac. Și, dacă împrumutați pe cineva de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, să faceți binele, și să dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, și atunci răsplata voastră va fi multă, și voi veți fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. Așadar fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.” Ev. Luca 6, 31-36

În cuvântul de învățătură Părintele Petru Brisc a vorbit despre iertare și iubire.
De aproximativ 2000 de ani li se spune oamenilor să se iubească și parcă mai mult oamenii se sfâșie între ei. Aceasta este una dintre concluziile, credem noi, pertinente, ale unui teolog din zilele noastre. Vedem că și Biserica insistă adeseori asupra unor teme pentru că acestea sunt fundamentale pentru viața creștinului. Una este iertarea. De ce ni se spune așa de des să ne iertăm? Pentru că ne iertăm foarte greu și de multe ori trăim în neiertare unii cu ceilalți. Nu este o poruncă ușoară. Nu a fost ușoară nici în Vechiul Testament unde omul nu o înțelegea și Dumnezeu îi descoperă omului treptat poruncile desăvârșirii, pentru a nu fi un șoc pentru acesta. Așa cum au fost și cuvintele lui Hristos în predica de pe munte. Le-a zis „iubiți pe vrăjmașii voștri”. Ei aveau Legea talionului: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viață pentru viață”. Or, vine astăzi Învățătorul și le spune să iubească, și nu pe oricine, ci pe vrăjmași. Este de multe ori greu să iubim și pe cei din apropierea noastră. Vedem pe zi ce trece că nu mai știm să ne iubim noi între noi în familie, și atunci ne întrebăm de ce Hristos ne cere și insistă asupra iubirii vrăjmașului. Avem noi această putere?
Iubiților, noi când vorbim de iertare, trebuie să ne punem întrebarea: „oare ne-a dat Dumnezeu o poruncă mai grea decât putem noi duce?”. Noi trebuie să fim conștienți de faptul că orice primim de la Dumnezeu este pe măsura puterilor noastre. A iubi și a ierta este în ființa noastră, în natura noastră curată dată de Dumnezeu, însă în urma păcatului natura a fost pervertită și spunem noi că nu este normal să iertăm pe cel care ne prigonește.
Ei bine, aici vine superioritatea creștinismului care nu este o învățătură, o filosofie, ci un mod de viață. Dacă toată învățătura lui Hristos o aducem la stadiul de ideologie frumoasă, ajungem să o putem pune în ramă, dar învățătura lui Hristos este altceva. Ea trebuie să se bazeze pe dragoste, pe iertarea inclusiv a vrăjmașilor noștri. Avem putere să iertăm, dar trebuie să regăsim această putere înlăuntrul nostru. Așa ne-a creat Dumnezeu, după chipul Său. Această expresie arată că Dumnezeu a pus multe în om pentru ca el să poată ajunge la asemănarea cu Creatorul. În acest sens Părintele Nicolae Steinhadt de la mănăstirea Rohia spunea că atunci când omul iartă, atunci recunoaște că are ceva dumnezeiesc în el. Și în popor s-a format proverbul „a greși e omenește, a ierta e dumnezeiește”. Iertarea aduce ceva dumnezeiesc în viața noastră. Avem această putere, iar dacă aducem această putere în viața noastră, nu iertăm doar greșiților noștri, ci ne iertăm și pe noi. Trebuie să recunoaștem că atunci când avem ceva pe suflet, ne măcinăm, suferim. Dar dacă punem iertarea în viața noastră, ea va avea un rol vindecător asupra noastră. Noi vom fi mai liniștiți și vom recunoaște darul lui Dumnezeu și chipul Său în noi. Acesta este cel mai important argument. Iertarea ne salvează pe noi înșine și ne apropie de Dumnezeu.
Apoi, omul ajunge să fie părtaș la acea dragoste răstignită a lui Hristos. Atunci pe Cruce Hristos a iertat greșiților lor toate. A cerut Părintelui ceresc iertarea celor care Îl răstigneau. Vrednicul de pomenire Antonie Plămădeală spunea că dacă nu suntem cu iertarea, atunci ar trebui modificată rugăciunea Tatăl nostru. Noi acolo spunem „ci ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Rugăciunea aceasta se poate transforma din binecuvântare în blestem dacă nu iertăm.
De aceea, noi trebuie să privim lucrurile pornind de la un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: „nu avem aici cetate stătătoare, ci călătorim spre cetatea cerească” și că în această lume pot să fie multe neajunsuri, dar noi nu trebuie să uităm ținta noastră care este spre Dumnezeu. Acolo vom fi întrebați cât am iubit și cât am iertat. Aceste lucruri sunt criterii ale judecății.
Apoi noi trebuie să iertăm și pentru că cel care seamănă binele, va culege binele, iar cel care seamănă răul, va culege răul. Există o logică peste care nu putem să trecem. În acest sens vă dau 2 exemple: vameșul Zaheu care era un om păcătos (așa era considerat de cei din jurul său), dar vine Hristos și seamănă binele, iar când vine la sicomorul unde era Zaheu, nu îl judecă, ci se face oaspetele omului păcătos, seamănă binele și astfel îl întoarce pe acesta la bine. Al doilea exemplu este din o operă monumentală și de referință în literatura universală, din romanul Mizerabilii de Victor Hugo unde personajul Jean Valjean este condamnat la ocnă pentru că a furat pâine, iar după eliberare gândul său este de revoltă și de dorință de a face tot răul. Așa se face că fiind și înnoptând în casa episcopului, el fură toată argintăria din acea casă. Este prins și adus din nou în acea casă ca să își recunoască faptele și să fie condamnat din nou la ocnă. Se întâmplă însă ceva. Acel episcop seamănă binele și iartă. Acela spune ”pentru ce l-ați adus? Eu I le-am dat!” Și l-a privit cu bunătate și cu iertare. În acel moment Jean Valjean s-a schimbat și a devenit un mare filantrop. Și-a reclădit viața. De unde a pornit? De la puțină iertare și îngăduință. Aceasta înseamnă că de câte ori vom semăna binele, vom culege binele în viața noastră.
Acum, la încheiere, trebuie să amintim sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului și doresc să leg personajul Maicii Domnului de iertarea și bunătatea din Evanghelia de astăzi. Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus spunea că Maica Domnului se supără doar pe o singură categorie de oameni: pe acei oameni care nu-I cer nimic. De aceea, mai ales astăzi, să cerem Maicii Domnului să ne păzească cu Sfântul Său Acoperământ și să ne dea și nouă puterea de a iubi, a ierta, ca astfel să călătorim pe drumul cel bun spre împărăția lui Dumnezeu, Amin!

24.09.2017 Duminica a 18-a dupa Rusalii (pescuirea minunata)

Azi, 24 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Tecla, cea întocmai cu Apostolii și Sfântul Cuvios Siluan Athonitul. Tot în această zi prăznuim Duminica a 18-a după Rusalii în care se pomenește pescuirea minunată.
La biserica Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Luturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Petru Brisc, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș.
Astăzi a fost o zi de sărbătoare deosebită întrucât la sfârșitul slujbei Părintele Ionuț Pop l-a prezentat pe Părintele Brisc Petru ca îmbisericit în parohia noastră, urmând să slujească alături de Părintele Ionuț Pop și Părintele Antonie Pința după revenirea acestuia din Marea Britanie. De asemenea, întreaga biserică i-a cântat Părintelui Ionuț Pop un gând bun de „La mulți ani!” întrucât sfinția sa își va sărbători ziua de naștere Marți, 26 Septembrie.
Cu aceste ocazii, urăm Părinților noștri slujitori ani mulți cu spor duhovnicesc, putere de muncă și păstorire vrednică în această frumoasă parohie!

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea ședea Iisus lângă lacul Ghenizaretului și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii ieșiseră din ele și-și spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat; apoi, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc și aruncați mrejele voastre, ca să pescuiți. Atunci, răspunzând Simon, I-a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am ostenit și nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Și, făcând ei așa, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. Deci au făcut semn tovarășilor, care erau în cealaltă corabie, ca să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se scufunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus și I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el și pe toți cei care erau cu el, din pricina pescuitului atâtor pești pe care îi prinseseră; tot așa și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarășii lui Simon. Atunci Iisus a zis către Simon: nu-ți fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul și au mers după Dânsul.” Ev. Luca 5, 1-11

17.09.2017 Duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 17 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Sofia și fiicele sale Pistis, Elpis și Agapis. De asemenea, sărbătorim Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, zi în care se propovăduiește luarea crucii și urmarea lui Hristos.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a abordat tema Sfintei Cruci atât ca prefigurare în Vechiul Testament, cât și ca împlinire în Noul Testament și sensul spiritual al crucii din contemporaneitate.
„ Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie.” Crezând, rostind, ascultând aceste cuvinte, nu facem altceva decât să ne mărturisim credința străbună.
Suntem în Duminica de după marele praznic al Înălțării Sfintei Cruci. Am văzut Duminica trecută, am văzut și Joi, vedem și astăzi rolul și importanța Sfintei Cruci în viața noastră. Împărțind predica mea în două puncte mari, mă voi referi la prefigurarea Crucii în Vechiul Testament și realitatea și însemnătatea Crucii în Noul Testament și în contemporaneitate. Să știți că există dovezi în Pentateuh, adică primele cinci cărți ale Sfintei Scripturi scrise de Moise, în care găsim pregătiri ale omului pentru un simbol de curățire, care în Noul Testament devine de jertfă și de suferință.
În Vechiul Testament prima prefigurare a Crucii este momentul în care Dumnezeu îi dă poruncă lui Moise să pregătească cortul Legii și îi spune șapte zile să pregătească curățirea Altarului. Spune cartea Sfântă că după trecerea acestei perioade Altarul s-a curățit, și toți cei care se atingeau de acesta se curățeau de boli și de suferințe. Iată cum o primă pregătire a sfințirii locului semnifică Crucea pe care o aduce Hristos, o curățește și ne-o dăruiește spre curățire și izbăvire de boli.
„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, dar pentru noi, care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”, spune Apostolul Pavel către Corinteni (1Cor. 1, 18).
Al doilea moment de prefigurare a Crucii este lupta dintre poporul lui Israel cu amaleciții, fiind prezenți Moise, Aaron, Iosua pe care îl avem conducător de oaste. Moise îi spune unde să stea. În momentul luptei, atâta timp cât Moise stătea cu mâinile întinse, poporul israelitean câștiga, iar când lăsa mâinile jos, poporul pierdea. Astfel, istoricii și Sfinții Părinți spun că acea prefigurarea a mâinilor întinse în semnul Sfintei Cruci oferea puterea divină pentru poporul lui Israel.
A treia preînchipuire a Sfintei Cruci apare la eliberarea poporului din robia egipteană. Dumnezeu a eliberat poporul, însă acesta a pribegit 40 de ani prin pustie, spre Canaan, pământul făgăduinței. În această perioadă mulți au clevetit și au deznădăjduit, dar pentru clevetirea lor Dumnezeu a trimis șerpi care i-au mușcat și mulți au murit. Sfântul Ieronim vorbește în secolul al II-lea despre minunea vindecării lor. Moise primește de la Dumnezeu poruncă să înalțe un șarpe de aramă iar oamenii să se închine lui, astfel scăpând de moarte. Iată cum Dumnezeu descoperă oamenilor cum prin cinstirea Crucii primesc izbăvire.
Să știm că prin cinstirea Crucii dobândim mântuirea de la Hristos. Sf. Ap. Pavel vorbește foarte mult de însemnătatea Sfintei Cruci fără de care nu există mântuire. Nu doar pentru faptul că Hristos S-a răstignit pe Cruce. Hristos a suferit pe Cruce, însă a sfințit-o. Noi vorbim de Cruce atât în sens material, cât și spiritual. Noi trebuie să ajungem la însușirea jertfei pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Ne spune Hristos să ne lepădăm de sine și să îi urmăm. Asta nu înseamnă despărțirea de familie, de trup, ci despărțirea de rău, de păcat, de patimi, de necredința în Dumnezeu.
Astăzi parcă Îl izolăm pe Hristos. De multe ori nu avem timp pentru El. Nu avem timp de Cel care este esența vieții. Omul trăiește o viață limitată, dar scopul lui este mântuirea, ajungerea la viața veșnică. Omul a primit chipul și asemănarea cu Dumnezeu în mod gratuit. În dex ni se spune că primim ceva în mod gratuit, adică fără plată, însă m-a impresionat dicționarul ebraic care în acest sens spune așa „să primești fără merit”, în sensul că Dumnezeu te-a creat gratuit, fără să meriți, ca mai apoi să se jertfească pentru noi, din dragoste pentru om.
Aceasta înseamnă luarea Crucii. Crucea în sens spiritual este altarul prin care noi ne curățim. În momentul în care ne închinăm la Dumnezeu alungăm doisprezece diavoli din preajma noastră, spune un Sfânt Părinte. Iubiți credincioși, Crucea are și starea de suferință. O suferință și o cruce pentru orfani, pentru văduve, pentru cei care au o copilărie grea, pentru cei care au o boală grea. În viața noastră, avem o cruce mai grea sau mai ușoară, dar cred că îmi dați dreptate când spun că mai mare cruce decât singurătatea nu este. De aceea, să purtăm cu cinste crucea pe care ne-o dă Dumnezeu, să acceptăm ceea ce primim de la Dumnezeu spre îndreptare. Să nu uităm de ceea ce spune Sf. Ev. Marcu „ce folosește omului dacă câștigă lumea toată dar își pierde sufletul său?”. Să nu uităm că Hristos a venit pentru ca omul să își câștige sufletul spre viața veșnică, de aceea nu este păcat mai mare să nu cinstești Crucea lui Hristos, să nu te închini și să Îi mulțumești lui Dumnezeu, zicând ”Doamne ajută-mă!”, Amin!

10.09.2017 Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci

Azi, 10 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Minodora, Mitrodora și Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa. De asemenea facem pomenirea Duminicii dinaintea înălțării Sfintei Cruci.

La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.” Ev. Ioan 3, 13-17

3.09.2017 Duminica a 13-a dupa Rusalii (pilda lucratorilor rai)

Azi, 3 Septembrie 2017, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sf. Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei
Sf. Cuvios Teoctist, împreună ajunător cu marele Eftimie si Sf. Zinon, Sf. Vasilisa, Sf. Aristion, episcopul Alexandriei Sf. Hariton, Sf. Mucenic Arhontiul, Sf. Nou Mucenic Polidor.
De asemenea, în această zi prăznuim a treisprezecea Duminică după Rusalii când la Sfânta Liturghie se citește pilda lucrătorilor răi spusă de Mântuitorul Iisus Hristos în Ev. După Matei 21, 33-44.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și de Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost spus de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie și a împrejmuit-o cu gard; a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe sljitorii săi la lucrători, ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe sljitori, pe unul l-a bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și le-au făcut și acelora tot așa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: se vor rușina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: acesta este moștenitorul, veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis: n-ați citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta și este lucru minunat în ochii noștri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăția lui Dumnezeu și se va da neamului care va aduce roadele ei. Și cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera.” Ev. Matei 21, 33-44
În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre judecata lui Dumnezeu.
În prima și în ultima carte a Sfintei Scripturi, respectiv Facere și Apocalipsă, se vorbește despre Pomul vieții, care nu este altceva decât raiul lui Dumnezeu. Știm cu toții că din momentul creării sale pe pământ, omul a vrut să cunoască Pomul cunoștinței binelui și răului prin care s-a îndepărtat de Dumnezeu și astfel a fost nevoie de venirea Fiului Său în lume pentru răscumpărarea și mântuirea noastră. În acest sens astăzi avem această frumoasă pericopă a lucrătorilor răi ai viei.
Am văzut în Evanghelie că Dumnezeu este stăpânul, iar noi suntem via. În vremea aceea, persoana lucrătorilor era închipuită în poporul ales care s-a îndepărtat de Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu a trimis slugile Sale, adică proorocii Vechiului Testament, pentru a atrage atenția oamenilor cum că fărădelegile lor nu vor fi trecute cu vederea de Dumnezeu. Proorocii au înștiințat poporul ales de venirea cuiva mai mare decât ei care va răscumpăra neamul omenesc, dar vedem că și proorocii și chiar și Fiul lui Dumnezeu a fost ucis de poporul ales.
Această pericopă are un caracter istoric-profetic. Istoric pentru că am văzut cu toții ce s-a întâmplat cu Mântuitorul Hristos, iar profetică pentru că pregătește pe om de venirea a doua a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Această pericopă ne înfățișează un episod care a avut loc după intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim unde a intrat în templu și a distrus tarabele celor care făceau negoț în casa lui Dumnezeu. Arhiereii, cărturarii, fariseii au așteptat să Îl prindă în cuvânt pe Mântuitorul, însă Acesta a preferat folosirea parabolelor pentru a transmite mesaje oamenilor, de aceea și noi astăzi putem extrage învățături care se aplică și în vremea noastră.
Am putea face o comparație între legile sfinte ale lui Dumnezeu și legile statului. Ambele implică binele, dar la sfârșitul vieții pleci din această lume ca un cetățean desăvârșit, respectând legile și atât, însă împlinind legile morale ale lui Hristos nicio faptă nu rămâne nerăsplătită de Dumnezeu. La finele vieții fiecare primește răsplată. Primim Pomul vieții. Or, Hristos ne pregătește încă din Vechiul Testament. Dacă nu vom respecta calea indicată de Mântuitorul, nu vom putea ajunge la Pomul vieții. Iată ce putere poate să aibă ascultarea de Dumnezeu și cât de mult rău ne poate face ispita diavolului. Dacă noi nu mergem pe urmele lui Hristos și ne dorim altceva, nu vom ajunge la pomul vieții. Sfântul Clement Alexandrinul ne spune că Dumnezeu S-a făcut om pentru a ne învăța pe noi să fim oameni, dar să și ajungem fii ai lui Dumnezeu. Am văzut în pericopa evanghelică cum stăpânul a trimis pe slugile sale, iar mai apoi l-a trimis pe fiul său, însă l-a ucis și pe acesta. Iată ce face invidia. Ce nu înțelege omul: a fi stăpân sau beneficiar de ceva. Nu este al nostru nimic. Dumnezeu stăpânește toate, iar noi suntem doar beneficiarii binecuvântării lui Dumnezeu din cartea Facerii: „creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul”.
O analogie la această Evanghelie există într-o povestioară din limba greacă. Un mare domnitor a aflat că o parte din poporul său s-a răzvrătit și a chemat pe mai-marii sfetnici pentru a afla o soluție de a rezolva această situație din cetate. Cel mai mare dintre generalii săi a spus că va merge cu armată multă și prin forță va pune pace în cetate, dar domnitorul nu a fost de acord. Un altul a venit cu soluția de a pune preț mare pe poruncă și astfel să îi închidă pe cei care fac răzvrătire în cetate. Nici așa nu a fost de acord regele. Al treilea a fost fiul său care a spus că va merge el și le va vorbi oamenilor de bunătatea, purtatea de grijă și dragostea pe care regele o poartă cetății și locuitorilor săi. Fiul era convins că astfel oamenii vor asculta, îl vor înțelege și se vor liniști. Regele a acceptat propunerea fiului, însă finalul a fost tragic întrucât lumea nu a dorit să asculte și s-au răzbunat pe rege prin uciderea unicului său fiu.
L-a trimis Dumnezeu pe Hristos să ne facă pe noi fii ai lui Dumnezeu. Astăzi este la fel de actuală această parabolă. Noi trebuie să devenim oameni și să ne iertăm între noi. Răul cu rău se va pierde. Natura răului își are existența în depărtarea de Dumnezeu, de aceea omul trebuie să își afle echilibrul în apropierea de Dumnezeu, în dialogul cu Dumnezeu și prin trăirea în Dumnezeu.
Împăratul Solomon scria cu o mie de ani înainte de Hristos, în Eclesiastul: „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile lui. Aceasta este datoria omului fiindcă Dumnezeu va judeca toate faptele și tot ceea ce este în ascuns, omul le va privi”, Amin!

20.08.2017 Duminica a 11-a dupa Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)

Azi, 20 August 2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Samuel, Sf. Mc. Sever, Eliodor și Teoharie. Tot în această zi serbăm Duminica a 11-a după Rusalii în care se citește pilda datornicului nemilostiv.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.
De asemenea, amintim faptul că Părintele Ionuț Pop, parohul nostru și vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului a slujit azi în Estonia alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului și de Primatul Bisericii Ortodoxe din Estonia și Prim Ministrul Estoniei, Înaltpreasfințitul Părinte Stefanos care i-a înmânat crucea patriarhală a Estoniei. Cu această ocazie îl felicităm pe Părintele nostru paroh Ionuț Pop și îi urăm mult spor în activitatea pastorală, administrativă și duhovnicească.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: asemenea este împărăția cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Și, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe copii și toate câte avea, ca să se plătească datoria. Atunci acel slujitor, îndrăznind, a ingenunchiat și se închina lui, zicând: doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, când a ieșit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul dintre tovarășii săi, care îi era dator o sută de dinari, și, punând mâna pe el, îl strângea de gât și-i zicea: plătește-mi ce-mi ești dator. Atunci tovarășul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând: mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniță până când va plăti datoria. Atunci tovarășii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slujitor viclean, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarășul tău, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot așa va face și Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greșelile lui.” Ev. Matei 18, 23-35

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian Porumb a vorbit despre iertare.
Pericopa evanghelica de astăzi ne arată iubirea milostivă a lui Dumnezeu, dar și datoria noastră de a ne ierta unii pe alții după modelul Tatălui ceresc. Sf. Ap. Petru vorbea în numele apostolilor când Îl întreba pe Mântuitorul: „dacă fratele meu îmi greșește, de câte ori trebuie să îl iert? De 7 ori?”, iar Mântuitorul le răspunde „de 70 de ori câte 7!”. Iubiți credincioși, acest număr simbolic semnifică infinitul, ceea ce dorește Mântuitorul de la noi: să iertăm totdeauna pe fratele nostru. Pentru a lămuri acest aspect Mântuitorul spune parabola de astăzi.
Împăratul a vrut să ceară socoteală slugilor sale. Parabola ne spune cum împăratul iartă pe datornicul său de suma de 10000 de talanți. Acea sumă însemna puțin peste 49 kilograme de aur. Cu toate că suma era uriașă, împăratul iartă slugii pentru că aceasta cere îngăduință și să îl păsuiască încă puțină vreme. Observăm că împăratul iartă întreaga datorie și îi oferă libertate acestei slugi.
Văzându-se eliberat de povara datoriei, slujitorul se întâlnește cu o altă persoană care îi era datoare cu 100 de dinari, această sumă fiind echivalentul a 450 de grame de arginți, o sumă infimă față de suma pe care el o datora împăratului. În fața acestei situații, datornicul este nemilostiv și nu iartă pe datornicul său, ci îl aruncă în temniță.
Auzind această parabolă, oamenii au înțeles nedreptatea pe care a făcut-o datornicul cel mare față de cel de-al doilea. În cadrul parabolei apare un al patrulea personaj, unul colectiv, în persoana mulțimii care a auzit de nedreptatea datornicului nemilostiv și i-au spus împăratului de ceea ce făcuse. Astfel, împăratul l-a chemat din nou pe datornic și l-a numit „slugă vicleană” pentru că el nu a știut să ierte datoria fratelui său așa cum a fost iertat.
Iubiți credincioși, nu este cazul să acuzăm mulțimea pentru că l-a pârât pe datornic la împărat, însă era strigător la cer această atitudine a sa față de comuniunea frățească din societate.
Să nu uităm că datornicii suntem noi în fața lui Dumnezeu. El ne iartă tot timpul greșelile și păcatele, însă și noi suntem datori să iertăm, precum mărturisim în Rugăciunea Domnească. Ne punem întrebarea „oare în societatea în care trăim nu este voie de personajul colectiv din Evanghelie? Oare nu vedem noi multe evenimente pe care le tăinuim sau le ignorăm? Nu trebuie oare noi să contribuim la bunul mers al societății și comuniunea frățească dintre oameni?” În zilele noastre vedem la televizor multe derapaje de la făgașul normal și moral al vieții creștinului, motiv pentru care trebuie să ne gândim la copiii noștri, la viitorul nostru și astfel să intervenim și să ne dorim o schimbare în bine a societății noastre și mai ales a familiei noastre.
Să fim cu luare-aminte la Evanghelia de astăzi și să luăm atitudine asemenea împăratului și comunității din parabolă, pentru că păcatele noastre ne vor fi măsurate după cum vom ierta și noi greșiților noștri, Amin!

15.08.2017 Adormirea Maicii Domnului

Azi, 15 August 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, cea mai importantă sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian a vorbit despre sărbătoarea de astăzi.
„O, Marie, Maică Sfântă/ Astăzi toată lumea-ți cântă/ Toți cu drag te înconjoară/Maică Sfântă și Fecioară!”. Așa începe o frumoasă cântare închinată sărbătoarei de astăzi. Toată suflarea ortodoxă prăznuiește astăzi pe Maica Domnului care se înalță la cer, la Fiul Său și Dumnezeul nostru, pentru a ne fi mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.
Biserica ne îndeamnă să o cinstim pe Maica Domnului, însă nu orice fel de cinstire, ci o supracinstire pentru a arăta faptul că Maica Domnului este mai mare decât orice sfânt prin faptul că a adus în lume pe Fiul lui Dumnezeu întrupat și a acceptat să facă voia lui Dumnezeu fără a cârti împotriva Lui sau a încerca să priceapă logic taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută. Dacă sfinții au harul lui Dumnezeu pe care l-au făcut lucrător, Maica Domnului a primit nu doar harul, ci pe izvorul harului Duhului Sfânt. Mare taină a fost atât venirea în lume a Maicii Domnului prin părinții Ioachim și Ana care erau înaintați în vârstă, dar și mai minunată taină a fost plecarea ei din lume. După o viață sfântă în care a vorbit cu Arhanghelul Gavriil la Bunavestire, după o viață închinată creșterii și slujirii lui Iisus, la bătrânețe Maica Domnului s-a învrednicit de mare cinste. Arhanghelul Gavriil o anunță de trecerea ei la Fiul Său, iar îngerii lui Dumnezeu îi aduc pe cei 12 Apostoli la adormirea Maicii Domnului. De asemenea Sfânta Tradiție ne spune că un evreu care a încercat să atingă sicriul Maicii Domnului a fost pedepsit de Arhanghelul Mihail care i-a tăiat mâinile. Iată ce taină trăim astăzi! De asemenea, au avut loc multe minuni în acea perioadă a trecerii la Domnul a Maicii Sfinte, iar luarea trupului ei la cer a fost aflată după ce Sfântul Apostol Toma a cerut să o vadă pe Maica Domnului, la câteva zile după îngropare.
Vedem așadar că suntem datori să arătăm evlavie, cinste și rugăciune Maicii Domnului pentru a mijloci la Fiul său și Dumnezeul nostru pentru ca împreună să fim ocrotiți și ajutați de Maica noastră, a tuturor, atât în viața aceasta, dar mai ales în fața Dreptului Judecător care ne va da moștenirea cea veșnică a Împărăției Sale, Amin!

13.08.2017 Duminica a 10-a dupa Rusalii

Duminică, 13 august 2017, credincioșii Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Apostol Toma” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de către Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului și de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurați de un ales sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe seama Parohiei Popeni, din Protopopiatul Zalău, pe diaconul Paul Goie.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras și a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată. În continuare, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a dăruit câte o icoană cu Maica Domnului și câte un album Transilvania, în limbile română și engleză, care oferă o perspectivă completă asupra acestei frumoase regiuni. Culminând cu vizita Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras, Mitropolitul Grec Ortodox al Mexicului, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” a avut onoarea de a-i trece pragul, Ierarhi de seamă de pe cele cinci mari continente ale lumii.

În continuare, au fost împărțite iconițe cu Sfântul Apostol Toma tuturor celor prezenți la sfânta biserică.

06.08.2017 Schimbarea la fata

Azi, 6 August 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Schimbarea la față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Muntele Taborului, în fața Apostolilor Petru, Ioan și Iacob.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Și s-a schimbat la față înaintea lor așa încât fața Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Și iată că s-au arătat lor Moise și Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voiești, vom face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie. Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei și iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultați. Și auzind ucenicii, au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei și le-a zis: sculați-vă și nu vă temeți. Atunci, ridicându-și ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneți nimănui cele ce ați văzut, până nu se va scula din morți Fiul Omului.” Ev. Matei 17, 1-9
În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre praznicul de astăzi.
Acest praznic a fost un moment de vârf din viața Apostolilor prezenți acolo și punctul culminant al manifestării lui Dumnezeu. Praznic care poate fi comparat eventual cu Cincizecimea ca exercițiu al manifestării lui Dumnezeu. Pentru că praznicul acesta este unul cu multe semnificații. Astăzi vom vorbi despre unele dintre acestea.
În primul rând, schimbarea la față a avut loc cu 40 de zile înainte de patima Mântuitorului și doar la câteva zile după ce le-a spus cuvintele spuse în Marcu, cap. 9: „adevărat zic vouă, sunt unii dintre voi aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere”, și au trecut 6 zile de când Mântuitorul a rostit aceste cuvinte Apostolilor Săi. Iată, azi, Mântuitorul Își ia 3 ucenici și Îi duce în munte, unde le arată ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu, văzându-L pe Împăratul lor schimbându-Se la față.
Sfinții Părinți spun că schimbarea la față înseamnă că Hristos Și-a arătat fața dumnezeiască. Pentru o clipă Și-a îndepărtat fața lumească și le-a arătat fața dumnezeiască pe care Apostolii au văzut-o ca o lumină orbitoare care hrănea, împlinea, bucura ființa umană în toată fibra ei. Împlinea mintea și întreaga ființă. Așa încât ucenicii, aflându-se în această stare, au zis „bine este să fim aici”, dorind să rămână acolo pentru tot restul vieții. Acea lumină hrănitoare te transfigura total. Sfântul Grigorie Palama spunea că Hristos a luat doar pe cei trei ucenici, dar Hristos știa că acei ucenici erau practic pregătiți să vadă parte din dumnezeirea Sa, pe cât le era cu putință, așa cum spune troparul praznicului. Spun Sfinții Părinți că au fost acești ucenici în stare să vadă schimbarea la față pentru că au fost și ei schimbați la față. Au fost pregătiți să se hrănească din lumina lui Hristos. Urcarea pe munte arată că cei care vor să vadă slava lui Dumnezeu trebuie să iasă din micime și să se înalțe către Dumnezeu. Toate cântările Bisericii ne îndeamnă să ne suim mintea și sufletul la Dumnezeu.
Aplicarea praznicului în fața noastră aceasta este. Hristos S-a urcat în munte și S-a schimbat la față, am înțeles că și ucenicii au fost schimbați la față, dar iată că este vremea să începem și noi să escaladăm muntele cel nematerialnic al lui Dumnezeu și să simțim și să ne hrănim din lumina lui Dumnezeu.
Pentru a înțelege această lumină, să vedem ce spune Sf. Sofronie Saharov care descrie lumina lui Hristos astfel: „lumina cea dumnezeiască rămâne neschimbătoare, lucrarea ei însă este foarte schimbătoare. Uneori se trăiește ca dragostea blândă a lui Hristos. Uneori ca putere dumnezeiască ce te înconjoară și te urnește. Uneori ca o mișcare nedeslușită în interiorul omului. Însă bunătatea Domnului are grijă ca dragostea lui să se reverse și mai din belșug. Atunci bunătatea divină umple întreg omul și omul devine lumină.” Deci ce vrea să spună: că există mai multe lucrări ale luminii. Fie e lină, fie îți dă putere, dar treapta cea mai mare e atunci când te scalzi în lumina lui Hristos, iar aceasta se dobândește doar după ce urcăm muntele nematerialnic al vederii lui Dumnezeu.
La această sărbătoare în Muntele Athos se adună la bisericuța din vârful muntelui toți pustnicii din Sfântul Munte. Se adună acolo și se roagă pentru lumina cea necreată care sălășluiește în sufletele lor și care uneori se face și văzută. Când am fost în Sfântul Munte am vorbit cu un călugăr care mi-a povestit cum în drumul lui spre vârful muntelui s-a întâlnit cu un pustnic din cei șapte pustnici care foarte rar se fac văzuți și care prin rugăciunile lor susțin Sfântul Munte. Iar când s-a întâlnit cu acesta, fața lui strălucea ca soarele, el fiind în stare de rugăciune și atunci a înțeles că acela este drumul spre desăvârșire. Astfel este și drumul nostru. Nu este ușor, dar când vom ajunge acolo, vom exclama ca Apostolii: Doamne, bine este mie să fiu aici. Fă să rămân în starea aceasta mereu și în ea să mă bucur și pe pământ, și în veșnicie, în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro