+ Font | - Font


Ultimele Evenimente

23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani 01.11.2015 PS Petroniu si PS Mihail in Parohia Sf. Nicolae Părintele Ionuț în vizită frățească în Finlanda (7-12 aug. 2015)

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5

20.12.2015 Duminica dinaintea Nasterii Domnului

Azi, 20 Decembrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Ep. Antiohiei, Înainteprăznuirea Nașterii Domnului și Sf. Ioan de Kronștadt. De asemenea, în această Duminică, cea dinaintea Nașterii Domnului este închinată Sfinților Părinți după trup ai Domnului, fapt pentru care pericopa evanghelică ne prezintă genealogia Mântuitorului Iisus Hristos de la Avraam până la Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.
La biserica Sf. Nicolae slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. Pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Antonie.

EVANGHELIA ZILEI:
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda și pe frații lui. Iuda a născut pe Fares și pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia și pe frații lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; și de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar nașterea lui Iisus Hristos, așa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, și înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept și nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naște fiu și-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deșteptat din somn, Iosif a făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.” Ev. Matei 1, 1-25

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre genealogia Mântuitorului. În această Duminică ne aducem aminte de părinții după trup ai lui Iisus Hristos.
Evanghelia de astăzi cuprinde genealogia Mântuitorului de la Avraam, părintele poporului ales și până la Hristos. Această istorisire a neamurilor, 42 la număr care sugerează istoricitatea Mântuitorului Iisus Hristos. El a existat ca persoană istorică, a avut părinți, a avut strămoși. A doua parte a Evangheliei relatează evenimentul supranatural al Mântuitorului. A fost o naștere deosebită, Fecioara Maria rămânând însărcinată de la Duhul Sfânt. Astfel, din prima parte deducem că Mântuitorul a fost om adevărat, iar din a doua parte înțelegem că a fost Dumnezeu adevărat, născându-se în mod suprafiresc.

În această înșiruire au fost trei nume asupra cărora vreau să medităm. Primul nume e al unei femei, Rahav. Aceasta era o desfrânată care a salvat de la moarte iscoadele trimise de Iosua atunci când el a încercat să cucerească Ierihonul. Această femeie rostește un cuvânt profund: „Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus și pe pământ jos!”, mărturisind așadar că Dumnezeul evreilor este Cel adevărat.
Al doilea nume este Rut, o femeie păgână care iese în evidență prin devotamentul față de soacra ei în pământul lui Iuda, rostind niște cuvinte profunde: „Unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu, și unde vei trăi tu voi trăi și eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo!”. Prin urmare, o altă femeie păgână care Îl alege pe Dumnezeul cel Unic, cel Adevărat.
A treia persoană este regele David care păcătuiește cu femeia lui Urie, o păgână din neamul hitiților. David trăiește cu ea și pe bărbatul ei îl trimite în luptă grea pentru a fi ucis, iar după ce David este mustrat de proorocul Natan, el se pocăiește și compune Psalmul 50 pe care îl citim și noi la biserică.
Vedem așadar cum în genealogia Mântuitorului avem și femei desfrânate, și femei devotate, dar și regi drepți sau păcătoși care s-au pocăit. Vedem cum Hristos a venit pentru întreaga lume, pentru că în genealogia Lui și-au aflat loc oameni buni, oameni răi, oameni păcătoși care s-au pocăit, iar noi suntem așteptați în casa Lui indiferent de starea noastră interioară, apropiindu-ne de Hristos cu o singură condiție: de a accede prin pocăință înspre iubirea lui Dumnezeu.
De aceea, Mântuitorul a început propovăduirea prin cuvântul „Pocăiți-vă!”. Adica cercetați-vă starea și arătați pocăință. Dacă până la Hristos prin neamul evreilor s-a transmis credința într-un singur Dumnezeu, am văzut de data aceasta că și femei păgâne au intrat în genealogia lui Hristos, iar de la Hristos de deschide credința înspre întregul Univers. Toți suntem primiți la Dumnezeu, indiferent de starea pe care o avem.
Prin urmare, știind că în praznicul Crăciunului Îl așteptăm pe Hristos Care a venit să aducă iubirea și să schimbe fața lumii, să fim și noi pregătiți și să Îl așteptăm rostind cuvintele Apocalipsei „Vino, Doamne!”, noi te așteptăm să intri în casa noastră și să ne faci să simțim bucuria Crăciunului, Amin!

13.12.2015 Duminica a 28-a dupa Rusalii

Azi, 13 Decembrie 2015 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Dosoftei, mitropolitul Moldovei, Sf. Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest, precum și a Sf. Mc. Lucia, fecioara din Siracuza.
De asemenea, în această Duminică, a 28-a după Rusalii se citește pericopa evanghelică în care ni se prezintă pilda celor poftiți la cină.

La biserica Sf. Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acestei slujbe, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa , iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.
De asemenea, am primit colinda elevei Alice Ghile, un tânăr talent al județului Sălaj care ne-a impresionat cu interpretarea colindelor "Când fost-a prunc micuț Iisus" și "La tătă casa-i lumină".

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare și a poftit pe mulți; și a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiți: veniți, căci totul este acum gata. Dar toți au început să-și ceară iertăciune, ca și cum ar fi fost înțeleși. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierți. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă ierți. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici. Și, întorcându-se, slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea.” Ev. Luca 14, 16-24

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț Pop a abordat tema pregătirii pentru întâlnirea cu Hristos.

Sărbătoarea nașterii Domnului nostru Iisus Hristos care se apropie ne sensibilizează sufletele și ne insuflă o stare duhovnicească potrivită pentru a accepta invitația Mântuitorului Care astăzi ne invită la cină: „Veniți că totul este pregătit!”.

Evanghelia de astăzi poate fi împărțită în planul istoric și eshatologic. În plan istoric avem poporul ales, avem salvarea pe care Dumnezeu i-a arătat-o lui Noe, arătându-ne faptul că Dumnezeu iubește omul. Și noi, când iubim pe aproapele nostru, îl invităm pe acesta la masa noastră. Așa s-a întâmplat și astăzi. Dumnezeu a chemat oamenii la biserică, însă unii l-au refuzat. Noi suntem chemați la biserică, în casa lui Dumnezeu, la masa sfântă unde Hristos Se oferă tuturor prin Taina Împărtășaniei, iar unii dintre noi găsim astăzi scuze pentru a veni la biserică. Iar Evanghelia spune „și stăpânul s-a mâniat”.

Oare de ce a avut Dumnezeu atâta purtare de grijă pentru poporul ales, ca mai apoi să îi cheme pe toți ceilalți? Cunoaștem cu toții dorința protopărinților noștri de pocăință și de îndreptare, iar Dumnezeu le-a ascultat glasurile de rugăciuni și L-a trimis în lume pe Fiul Său, pe Iisus Hristos pentru a ne mântui în chip universal, pe toți din această lume. Noi mărturisim în fiecare Liturghie „aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”. Aici apare planul al doilea al Evangheliei de astăzi: planul eshatologic.
Venirea lui Hristos în lume a fost necesară pentru că noi suntem neputincioși fără El. Noi, pentru a ne îndrepta, avem nevoie de Spovedanie, de Împărtășanie, de această hrană cu care mergem în cealaltă lume. Pregătirea pentru lumea cealaltă se face cu Trupul și Sângele Domnului. Hristos a dorit să ne mântuiască! În Duminica a 14-a după Rusalii am ascultat Evanghelia cu nunta fiului de împărat unde nuntașii nu au venit, iar apoi stăpânul a chemat pe toți oamenii și l-a certat pe cel fără haină de nuntă. De aceea e importantă pregătirea de marea sărbătoare a venirii lui Hristos în lume. E important modul în care Îl primim între noi și mai ales în noi! Dacă nu luăm parte la această comuniune harică cu Dumnezeu, vreme de îndreptare trupească și sufletească, degeaba ne gătim casele, hainele și bucatele. Dacă nu ne apropiem de Spovedanie și Împărtășanie, la acest mijloc de a avea în noi pe Hristos, totul este în zadar.
Evanghelistul Luca vorbind despre această pildă, spune că Apostolii trebuiau să îi „silească pe toți să intre la masă”, iar Evanghelistul Matei spune „să îi cheme la masă”. Evanghelistul Luca nu se referă la o obligație, ci la o lămurire a acestor oameni, o conștientizare a stării lor și a nevoii de a intra la masa Stăpânului.

Pentru Spovedanie este nevoie de o pregătire. Strămoșii noștri vorbeau de o pregătire care dura 3 zile înainte de Spovedanie. Era o verificare a conștiinței noastre în care ne aminteam toate păcatele, ca mai apoi să ne înfățișăm în fața preotului și să dobândim iertare de la Dumnezeu. Totul ține de om și de dorința lui de îndreptare, de curățire lăuntrică și de apropiere de lumina curăției și a binelui care este Hristos.

Să ne apropiem de Hristos, Cel Care nu a venit ca un împărat, ci chip de rob luând, ajungând să fie crucificat pentru noi și pentru păcatele noastre. Dar pentru aceasta Hristos ne iubește și ne îndeamnă să fim mai buni, să ne îndreptăm și dacă anul acesta am greșit, de mâine să fim mai buni, iar cu fiecare zi care se apropie de praznicul nașterii Domnului să fim aflați în veșmânt luminat, de nuntă, ca împreună cu Hristos să intrăm la masă și să ne bucurăm împreună cu îngerii, cântând „slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu!”, Amin!


29.11.2015 Duminica a 30-a dupa Rusalii

Azi, 29 Noiembrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenireaSf. Mc. Filimon ți Filumen, Sf. Cuv. Pitirun. De asemenea, în această Duminică, a 30-a după Rusalii, se face pomenirea dregătorului bogat din Evanghelia după Luca, 18 unde Mântuitorul îi cere dregătorului să păzească poruncile dar să își vândă bogăția și să o dea săracilor pentru dobândirea vieții veșnice.

La biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb , iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.


EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Învățătorule bune, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Știi poruncile: să nu faci desfrănare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Iar el I-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îți mai lipsește: vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.” Ev. Luca 18, 18-27

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț a vorbit despre impactul legării de bogăția acestei lumi asupra dobândirii vieții veșnice.

În aceste zile ale Postului Nașterii Domnului suntem cu toții încălziți de versurile colindelor, acest colind care se caracterizează prin sensibilitate, armonie și prin bucuria nașterii Mântuitorului nostru.

Duminica trecută ni s-a prezentat pilda tânărului nebun care a crezut că poate aduna tot mai mult în jitnițele sale, uitând de Dumnezeu. În această perioadă vom întâlni pericope evanghelice în care se pune accent pe bogăția lumii materiale care poate să piardă sufletul. Omul trebuie să prețuiască sufletul său, pentru că acela este nemuritor.
Evanghelia de astăzi ne prezintă un tânăr bogat care era cuprins de o neliniște. Acesta Îl întreabă pe Mântuitorul „ce să fac să dobândesc împărăția cerurilor?”. Astăzi, nu doar tinerii trebuie să pună această întrebare, ci toată lumea care tinde spre veșnicie. Cu toate acestea, nu știu câți tineri sau bătrâni își pun această întrebare, având această neliniște care trebuie să primeze în fața întregii bogății pământești.
Tânărul din Evanghelie nu a alergat la intelectualii din vremea sa, ci a alergat la Învățătorul Hristos pentru a afla răspunsul, iar răspunsul primit l-am ascultat în Evanghelie, iar tânărul a plecat întristat când a auzit că trebuie să își vândă averea, pentru că avea avere multă.

O paralelă între Evanghelia trecută și cea de astăzi: în ambele vedem persoane care sunt legate de lumea materială, de ceea ce avem aici, de ceea ce ne dorim să avem, gânduri care ne îndepărtează de Dumnezeu. Nu întâmplător avem perioade de post, de meditație, pentru a antrena sufletul în dorința către Dumnezeu. Cum hrănim trupul, trebuie să hrănim și sufletul. Cât despre oamenii bogați despre care am auzit că au șanse mai puține să se mântuiască trebuie să înțelegem că Mântuitorul nu iubește oamenii leneși, pe cei care nu muncesc și care se bazează pe faptul că sunt săraci și astfel vor fi mântuiți. Niște exemple ar fi Avraam, Iacob, împărații Constantin și mama sa Elena, Sfântul Ierarh Nicolae, un om bogat care a făcut bine aproapelui său, sau Sfântul Dimitrie. Depinde cu ce fel de suflet administrezi bogăția! Omul are la îndemână și binele și răul. Are și timp de a păcătui și a se îndrepta. E important ca omul să nu stăruie în păcat!
Sfinții Părinți spun că împărăția lui Dumnezeu începe din viața aceasta. Să nu așteptăm vremea maturității! Să ne agonisim mântuirea din tinerețe, pentru că nu știm nici ziua nici ceasul când va veni Fiul Omului. Caracterul sufletesc nu îl formăm după lumea aceasta. Din această clipă începe viața de veci pentru fiecare. Din acest moment faptele noastre vor vorbi pentru noi în fața lui Dumnezeu. Imediat după moarte va fi judecata particulară, dar să nu uităm și de judecata universală. La cea particulară nu este verdictul final, ci doar provizoriu. Când săvârșim un păcat, este personal, dar dacă cuprindem și pe alții și aceia continuă să îl săvârșească, atunci noi suntem responsabili pentru aceia.
Iubiți credincioși, dumneavoastră sunteți ctitori ai acestei biserici. Voi, prin rugăciune și participare, îi includeți și pe cei apropiați între ctitori și între rugătorii acestei biserici. Aceasta este partea bună pe care dumneavoastră o transmiteți peste generații.

Este important să avem activitate duhovnicescă în aceasta perioadă a postului. Să ne înfrânăm atât sufletește, cât și trupește. Dacă ne aducem aminte de pilda fiului risipitor, ne amintim că tânărul doar în momentul postirii și-a venit în fire și s-a pocăit. Omul din Evanghelia de Duminica trecută nu s-a gândit la aproapele său, ci doar la îndestularea sa. Gândul său nu a fost la rugăciune, ci la desfătare. Acel egoist nu a pus în practică rugăciunea, nu și-a amintit de viața de veci și de aproapele său. Trebuie să înțelegem importanța gândului. Noi ne cerem iertare pentru orice am săvârșit cu cuvântul, cu lucrul și cu gândul. Fiul risipitor și-a adus aminte de tatăl său și a zis în gând „voi merge înapoi și îmi voi cere iertare”.

Așadar, greșim cu cuvântul, cu lucrul și mai ales cu gândul, de aceea trebuie să ne antrenăm mintea și sufletul împreună cu trupul pentru ca nașterea Mântuitorului să aducă bucurie și liniște în sufletul nostru și să ne apropie de Dumnezeu. Exemple de personaje care au avut parte de neliniște și haos în viața lor din cauza bogăției sunt: regele Midas care orice atingea se transforma în aur, Hagi Tudose, Faus al lui Goethe și aș încheia cu cuvintele lui Ioan Slavici: „Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, Amin!

22.11.2015 Duminica a 26-a dupa Rusalii

Azi, 22 Noiembrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ap. Filimon, Arhip și Onisim, precum și a Sfintei Mucenițe Cecilia. De asemenea, în această Duminică, a 26-a după Rusalii se citește pericopa evanghelică cu pilda bogatului căruia i-a rodit țarina.

La biserica cu hramul Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ap. Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul Pilda aceasta: unui om bogat i-a rodit țarina și se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am unde să-mi strâng roadele mele? Dar și-a zis: aceasta voi face: voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi; și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele. Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi? Așa se întâmplă cu cel care-și adună comoară pentru sine însuși, și nu în Dumnezeu se îmbogățește.” Ev. Luca 12, 16-21

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a vorbit despre bogăția raportată la Hristos.
În pericopa evanghelică de astăzi, Mântuitorul le spune celor din jur parabola bogatului lacom. Nu este prima dată când Mântuitorul atinge problema bogaților lacomi în Evanghelia Sa. Ne amintim de pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr sau de întâlnirea cu tânărul bogat.

Este de remarcat faptul că Mântuitorul nu condamnă bogăția, ci modul în care se comportă omul când atinge anumite praguri. De aceea avertizarea Mântuitorului este foarte clară: bogăția poate fi o capcană în care ne pierdem sufletul. De asemenea, și sărăcia poate fi o capcană dacă nu ne-o asumăm așa cum ne-o dă Dumnezeu. Prin urmare, atitudinea pe care o avem față de materie este foarte importantă.
Sfântul Nicolae Velimirovici spune că din păcatul originar face parte și furtul. Adam și Eva nu numai că s-au lăcomit, dar au și furat. Acest păcat s-a perpetuat până astăzi. Noi furăm de la Dumnezeu și ne furăm între noi iar vindecarea ar consta în modul în care noi reușim să înțelegem că tot ceea ce avem nu este al nostru, ci al lui Dumnezeu. Noi suntem doar chivernisitorii bogăției lui Dumnezeu.

Revenind la bogatul din Evanghelia de astăzi, este groaznic felul cum el a dezvoltat relația cu bogăția sa. O relație atât de perfidă și de perversă, încât a exclus orice persoană sau pe Dumnezeu din sferta sa. El a avut doar bogăția sa în fața ochilor. Din egoism, el a căzut în egotism exagerat: „roadele mele, jitnițele mele, bogățiile mele”.
În Psalmum 33, 13 zice „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu”. Acest bogat este numit nebun. El face o confuzie între suflet și trup zicând: „suflete al meu, mănâncă, bea și te veselește”. El cade între nebunie groaznică. Iar la un moment dat vine moartea. Moartea care îl ia doar pe el, nu și bogăția. Iar în fața lui Dumnezeu mergem cu sufletul, nu cu trupul sau cu bogăția. Este foarte importantă atitudinea pe care noi o avem față de ceea ce ne dă Dumnezeu.
În Pateric se povestește de un pustnic care a fost jefuit, iar hoții au uitat să ia un disc de argint. Întorcându-se acasă și văzând farfuria, pustnicul fuge după hoți să le dea și acel disc, acea farfurie de argint. Călugărul nu era lipit de ce era pământesc.

Tot în Pateric se vorbește despre un tânăr care a vrut să se călugărească însă și-a lăsat câteva proprietăți pentru orice eventualitate, iar bătrânul înțelept i-a spus: „frate dragă, dacă ai avea în spate câteva bucăți de carne și ai călători undeva departe, ai fi în siguranță sau vei fi în pericol de a fi atacat de vulturi?”, iar tânărul răspunde „cu siguranță voi fi atacat de vulturi”. „Așa e și în viața spirituală, bogăția lumii acesteia este marea atracție pentru cei ce ne înconjoară. Tot așa vei fi în pericol și în viața spirituală pentru că oamenii îți vor atrage atenția și nu te vei putea concentra spre ținta pe care ți-ai ales-o”.

De aceea, iubiți credincioși, Evanghelia de azi este un avertisment. Bogăția poate fi o capcană. Sărăcia poate fi și ea o capcană. E important modul în care ne raportăm la materie. Este important ca moartea să ne găsească liniștiți, nu cu sufletul împovărat de griji. Modul nostru de a fi ni-l croim în întreaga viață, de aceea e important să încercă să combatem atitudinea bogatului și să înțelegem că totul este al lui Dumnezeu și astfel vom fi liniștiți iar Dumnezeu va avea loc în mintea noastră, în sufletul nostru și în viața noastră. Fiind doar chivernisitori buni ai bogățiilor date de Dumnezeu atunci vom fi pregătiți să îl primim pe Dumnezeu în noi, iar dacă Îl vom avea, vom fi bogați. Fără de El suntem săraci, străini, pribegi, nu avem țintă și scop.
Așadar, lucrând și concentrându-ne asupra unei ținte spirituale clare, vom reuși să ne ocupăm de împărăția lui Dumnezeu cea veșnică în care să dea Dumnezeu să ajungem cu toții, Amin!

21.11.2015 Intrarea in biserica a Maicii Domnului

Azi, 21 Noiembrie 2015, Biserica Ortodxă Română prăznuiește Intrarea în biserică a Maicii Domnului, moment istoric în care Maica Domnului a fost dusă la Templul din Ierusalim la vârsta de trei ani.

La biserica Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică și cuvântul de învățătură au fost rostite de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

“În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț Pop a vorbit despre sărbătoarea de astăzi închinată Maicii Domnului.
În Vechiul Testament, Moise a fost chemat de Dumnezeu ca să scoată poporul evreu din robia egipteană și cunoaștem tot ceea ce a făcut pentru a-ți împlini misiunea, vedem azi că această chemare a Maicii Domnului este mult mai mare, întrucât prin ea se eliberează neamul omenesc din robia diavolului și prin ea de fapt omul reușește să își răscumpere sufletul.

Vedem cum bătrânii părinți Ioachim și Ana fac o făgăduință lui Dumnezeu care i-a învrednicit cu darul facerii de prunci la adânci bătrânețe, le-a oferit acest odor care va deveni mama întregului popor creștin. Pentru părinții Maicii Domnului a fost greu pentru că în vremea aceea, cine nu avea copii erau considerați blestemați de Dumnezeu, însă după posturi multe Dumnezeu i-a binecuvântat. Ioachim și Ana au făcut făgăduință lui Dumnezeu cum că vor închina pruncul lui Dumnezeu, indiferent de ce parte va fi, femeiască sau bărbătească, pentru a sluji lui Dumnezeu. Astăzi o vedem pe copila Maria la vârsta de 3 ani când este dusă la Templul din Ierusalim unde a fost închinată, ea fiind primită de mai-marele Arhiereu.

Templul din Ierusalim are 15 scări, preînchipuire a acelor 15 Psalmi pe care slujitorii Templului îi cântau până intrau în Sfânta Sfintelor. Marele Arhiereu Zaharia a intrat cu Maica Domnului în Templu dincolo de catapeteasmă, în Sfânta Sfintelor, lucru nemaiîntâlnit.
Vedem și noi la Taina Sfântului Botez că băieții, la îmbisericire, sunt duși în Altar, însă fete sunt închinate doar la iconostas. Acestui Arhiereu din timpul Fecioarei Maria I s-a descoperit faptul că Fecioara Maria nu este o copilă obișnuită și de aceea a dus-o în Sfânta Sfintelor.

Iubiți credincioși, trebuie să înțelegem că Fecioara Maria nu a fost abandonată la Templu. Vedem astăzi case de copii pline, vedem copiii aceia plini de dor, de suspin și de durere din cauza lipsei părinților.Orice copil de acolo își caută părinții, vor să spună cuiva “tată” și “mamă”, chiar și unor părinți adoptivi. Fecioara Maria a fost promisă lui Dumnezeu înainte de zămislire și de atunci Dumnezeu a creat acest plan prin care Maica Domnului să devină altar pentru întreg neamul omenesc. Fecioara Maria a fost curățită de păcat prin nașterea lui Hristos, de aceea ea este supracinstită de noi ca fiind fără de păcat.

De aceea, iubiți credincioși, astăzi, să ne rugăm Maicii Domnului pentru cei singuri, pentru orfani, pentru necăjiți, pentru acei copii care au nevoie de un părinte, de Dumnezeu. Să ne aducem aminte de copii și să conștientizăm importanța pe care o are Maica Domnului, Maica noastră a tuturor și să ne rugăm să ne aibă în paza sa, să nu ne lase singuri și să ne ocrotească în toată vremea, Amin!

15.11.2015 Duminica a 25-a dupa Rusalii

Azi, 15 Noiembrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Paisie de la Neamț, Sf. Muc. Gurie, Samona și Aviv, diaconul. Ziua de 15 marchează începutul Postului Nașterii Domnului care va ține până la marele praznic al Nașterii Domnului din 25 Decembrie.
De asemenea, în această Duminică, a 25-a după Rusalii se face pomenirea pildei samarineanului milostiv, pildă ce ne îndeamnă la milostivire față de toți frații noștri care sunt în nevoi și în suferință, cu atât mai mult ținând cont de faptul că începerea Postului Crăciunului ne îndeamnă la faptele milei trupești și sufletești.
La biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Apostol Toma din Zalău, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Cristian Porumb. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop. Pricesnele au constat în colinde tradiționale românești interpretate de solistul Flaviu Pop, cântăreț de muzică populară care ne-a încântat prin îmbinarea tradiției religioase și populare într-o manieră profesionistă.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și întrebându-L: Învățătorule, ce să fac eu ca să moștenesc viața de veci? Dar Iisus l-a întrebat: ce este scris în Lege? Cum citești? Iar el, răspunzând, a zis: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată vârtutea ta și din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți. Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns, fă aceasta și vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot așa și un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut și a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă el și văzându-l, i s-a făcut lui milă de el și, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: ai grijă de el și ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, eu îți voi da înapoi. Deci care din acești trei ți se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor? Iar el a răspuns: cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el: de-te de fă și tu asemenea.” Ev. Luca 10, 25-37

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț a vorbit despre cum trebuie să trăim Postul Crăciunului care începe astăzi.

În această Duminică avem pilda samarineanului milostiv care coincide cu începutul Postului Nașterii Domnului, o potrivire care ne îndeamnă la altruism, la milă și la iubirea aproapelui. De fiecare dată când avem o problemă, ne adresăm celui apropiat pentru a ne ajuta, a ne da un sfat bun sau pentru îndreptare. Azi, noi trebuie să deschidem poarta sufletului și să lăsăm pe pruncul Hristos care urmează să se nască la capătul acestui Post să intre la noi, să Îi oferim tot ceea ce are nevoie iar toată această perioadă să fie brăzdată de o trăire autentică ortodoxă prin rugăciune, post, iertare și, cum ne spune Evanghelia de astăzi, prin iubire. Părintele Stăniloae spunea că a căutat pe Dumnezeu peste tot și nu L-a găsit, însă la aflat în puterea rugăciunii.
Cu toții ne punem întrebarea „ce să fac să dobândesc împărăția cerurilor?”, iar Evanghelia de astăzi ne dă răspunsul.

Hristos a vorbit în Evanghelia de astăzi cu un învățător de lege, cu un om pregătit în cele ale Legii Vechiului Testament, prin acest lucru vrând de fapt să Îl ispitească pe Mântuitorul, însă Acesta îi răspunde printr-o pildă profundă. Drumul de la Ierusalim la Ierihon, coborârea omului prin care își pierde identitatea, când îl întâlnește pe bunul samarinean. Am văzut că cei de un neam cu el l-au lăsat acolo, căzut la pământ, dar samarineanul a făcut milostenie. Știm istoria dintre popoarele din vremea aceea. Iudeii și samarinenii nu se împăcau deoarece fiecare dintre ei considerau că au locul adevărat de rugăciune către Dumnezeu.
Observăm că prin ungerea cu untdelemn și vin se vindecă rănile, ceea ce avem și noi astăzi în cult, fiindu-ne de folos în calea spre mântuire prin Tainele Botezului, Maslului, Euharistiei.

Găsim în Evanghelia de astăzi faptul că avem un apropiat în fiecare om. Oricât am vorbi despre iubire, concretizarea prin faptă este mai plauzibilă decât toate cuvintele din lume. Iubirea trebuie să fie arătată prin tot ceea ce facem. Asta cere Dumnezeu de la noi. Vedem samarineanul cum prin iubire a făcut milostenie și astfel s-a apropiat de Dumnezeu. Prin faptul că Dumnezeu este iubire, orice om care își iubește aproapele arată de fapt chipul lui Dumnezeu care sălășluiește în el.

Așadar, concluzia Evangheliei de astăzi este îndemnul dat de Hristos acestui învățător de lege, iar acel îndemn este valabil și pentru noi astăzi: „Du-te de fă și tu asemenea!”. Vă îndemn ca acum, la început de Post, să trăim un Post autentic și să trecem de partea culinară la cea duhovnicească, spirituală, încât la finalul Postului să simțim fiecare dintre noi că suntem mai curați, mai buni, mai iubitori și mai trăitori ai legilor lui Dumnezeu, apropiindu-ne astfel de Dumnezeu asemenea samarineanului de astăzi, prin iubirea aproapelui, Amin!

08.11.2015 Duminica a 24-a dupa Rusalii (Sf. Arh. Mihail si Gavriil)

Azi, 8 Noiembrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil împreună cu toate puterile cerești. De asemenea, în această Duminică, a 24-a după Rusalii, se face pomenirea învierii fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii.

La biserica Sfântul Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia am avut deosebita plăcere de a avea invitat special corul „Andrei Mureșanu” din Bistrița dirijat de Părintele Arhidiacon Profesor Cornel Pop care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie într-o manieră profesionistă, încălzindu-ne inimile cu cântarea lor frumoasă.
Pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; și acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, și aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus și-L împresurau mulțimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată avuția ei și de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toți tăgăduiau, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simțit puterea care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând și, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de față cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El și cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii și a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învățătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai și se va mântui. Și, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei și pe mama ei. Ci plângeau toți și se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeți, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, știind bine că a murit. Atunci El, scoțând pe toți afară și apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deșteaptă-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.” Ev. Luca 8, 41-56

Evanghelia de astăzi este de la Luca și relatează 2 minuni: învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei de 12 ani de curgere de sânge. În timpul activității Sale pământești, Mântuitorul a săvârșit 3 învieri: învierea fiului văduvei din Nain, învierea fiicei lui Iair și învierea lui Lazăr. În urmă cu 3 săptămâni am vorbit despre învierea fiului văduvei din Nain și am subliniat atitudinea Mântuitorului în fața morții. O atitudine naturală, firească. Întotdeauna Mântuitorul a arătat că moartea e începutul veșniciei, că noi nu trebuie să fim speriați în fața morții, ci în fața veșniciei.

Și astăzi Mântuitorul tratează firesc moartea. Pe de altă parte, atitudinea omului în fața bolii, a suferinței și a morții nu este naturală. Omul este fricos. În Iair vedem un om disperat. În femeia cu curgere de sânge vedem o femeie disperată din cauza bolii. Însă Goethe spunea frumos că deși moartea se vede ca o lovitură a naturii, prin aceasta natura reușește să producă mai multă viață.

Avem, așadar, atitudinea Mântuitorului în fața morții, o atitudine normală, firească, iar pe de altă parte avem atitudinea omului care nu este firească.
Doresc să ajung la 2 sfaturi pe care Mântuitorul le-a transmis lui Iair și femeii bolnave. Atunci când Iair primește vestea morții fiicei sale, Mântuitorul îi spune „nu te teme! Crede numai și se va izbăvi!”, iar după ce o vădește pe femeia cu curgere de sânge, îi spune „îndrăznește, fiică! Credința ta te-a mântuit!”. Vedem așadar actul de credință, de curaj la care îndeamnă Mântuitorul. Avem nevoie de curaj pe tot parcursul drumului spre mântuire. Și la începutul vieții, și în momente de suferință, și până la sfârșitul vieții. Sunt în viață multe lucruri în care trebuie să crezi deși nu ai dovezi, însă pe drum tainele se descoperă prin trăire, dar pentru aceasta e nevoie de îndrăzneală. Această credință nebună pentru Dumnezeu au avut-o Sfinții Părinți. Curaj la începutul drumului, curaj pe parcursul drumului și curaj când suntem încercați de suferințe, pentru că toate au scop pedagogic.

Această virtute a bărbăției este necesară. Dacă luăm ca exemplu pe cuvioșii care s-au retras în pustie, departe de comuniune și de cetăți pentru a se dedica lui Dumnezeu, nu au dat ei dovadă de o nebunie sfântă? Au dat! Acești oameni au avut ispite și înfruntări directe cu diavolul în pustie, însă au avut curaj! Sau mucenicii, când erau torturați, nu au avut nevoie de curaj și de bărbăție? Ba da! Iar acest curaj l-au luat de la Mântuitorul! Acest curaj trebuie să îl avem pentru a primi toate de la Dumnezeu și încredere nețărmurită în bunul Dumnezeu și în cuvintele Lui de viață făcătoare care întrupate înlăutrul nostru ne vor da bărbăția și îndrăzneala sfântă prin care să dobândim împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

01.11.2015 PS Petroniu si PS Mihail in Parohia Sf. Nicolae

În prima zi a lunii noiembrie, a fost o zi de alese bucurii duhovnicești pentru credincioșii Parohiei Sfântul Ierarh Nicolae din municipiul Zalău. În această binecuvântată zi, credincioșii au avut bucuria de a-i avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande și pe Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului. După tradiția străbună, cei doi Ierarhi au fost întâmpinați în fața locașului de cult cu pâine și sare, primind apoi spre sărutare Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, conduși fiind în biserică de către soborul de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.

În continuare, a fost săvârșită Sfânta Liturghie în prezența inimoșilor credincioiși ai urbei de sub poalele Meseșului.

Un moment emoționant a fost cel în care Preasfințitul Părinte Mihail i-a oferit Preacucernicului Părinte paroh Ionuț Pop distincția „Crucea Australiană” pentru clerici, alături de gramata care consfințește această distincție.

În continuare, Preasfințitul Părinte Mihail a hirotesit întru iconom pe Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, intendent la Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului și preot misionar în cadrul Protopopiatului Jibou.

La rândul său, părintele paroh Ionuț Pop a oferit celor doi Ierarhi câte o icoană cu Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul acestei parohii.

Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande a fost înființată la inițiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prin aprobarea Sfântului Sinod, la 23 octombrie 2007. Sediul Episcopiei este în orașul Melbourne, statul Victoria, Australia.

Primul Episcop al nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande este chiar Preasfințitul Părinte Mihail Filimon. Alegerea sa a avut loc în ședința Sfântului Sinod din 5 martie 2008, fiind hirotonit întru Arhiereu la 20 aprilie 2008.

Nu putem să nu remarcăm faptul că Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande și Episcopia Sălajului sunt două Eparhii care s-au născut în același timp, urmând același parcurs. Ambele Eparhii au luat ființă în cadrul ședințelor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din luna octombrie a anului 2007. De asemenea, cei doi Ierarhi, Preasfințitul Părinte Petroniu și Preasfințitul Părinte Mihail au fost aleși ca păstori ai acestor Eparhii în aceeași zi, 5 martie 2008.


25.10.2015 Duminica a 23-a dupa Rusalii

Azi, 25 Octombrie 2015, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfinților Mucenici Marcian, Martirie, Valerie, Hrisaf, precum și a Sfintei Tavita. De asemenea, în această Duminică, a 23-a după Rusalii, se citește pericopa evanghelică ce face referire la vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop împreună cu Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa și cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

“În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în fața Galileii. Când a ieșit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraș care avea diavol și care de multă vreme în haină nu se îmbrăca și în casă nu mai sălășluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înaintea Lui și cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulți ani îl apucase, și-l legau în lanțuri și în obezi, și-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: care îți este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulți diavoli intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care pășteau pe munte; și L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; și le-a îngăduit. Și, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au dat de veste în oraș și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos lângă picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Și L-a rugat pe El poporul ținutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie și s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieșiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta și povestește cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el s-a dus, vestind prin tot orașul cât bine i-a făcut Iisus.” Ev. Luca 8, 26-39

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț Pop a vorbit despre omul posedat de diavol și de puterea mărginită a diavolului, precum și de metoda prin care omul îndepărtează răul din viața sa.

În această Duminică am ascultat pericopa evanghelică în care Hristos, aflându-se în ținutul Gherghesenilor unde vindecă un om, dar cu toate acestea, lumea Îi cere să plece de acolo. Oamenii din aceste ținuturi se ocupau cu crescutul porcilor. Știm că iudeii nu consumau carne de porc, de aici reieșind că această populație era una mai izolată față de ceilalți iudei.

Vă pun întrebarea: ați văzut vreodată un demonizat? Un om care să ajungă la un pact cu diavolul?
Hristos întâlnește un demonizat, un om chinuit de diavolul, un diavol numit “Legiune”, ceea ce în armata romană înseamnă 5000-6000 de ostași. Putem singuri să ne dăm seama ce chinuit era sufletul acelui om. Profeții Vechiului Testament spuneau că e mai rău să fii părăsit de Dumnezeu decât să fii pedepsit de către El. Nu întâmplător Hristos găsește pe acest demonizat și în momentul întâlnirii, demonizatul întreabă de ce a venit să îl chinuiască. Nu se știe de ce a ajuns omul posedat, însă se știe că diavolii au crezut că Hristos este Dumnezeu și că este mai puternic decât ei.

Iubiți credincioși, în teologie nu găsim multe date despre procesul de demonizare a omului. Știm doar că diavolii sunt acei îngeri căzuți care vroiau să fie ca Dumnezeu însă fără de Dumnezeu. În teologia academică găsim două lucruri care îl diferențiază pe om de diavol și alte două lucruri prin care omul îl poate ține pe diavol departe.

În cartea Facerii Dumnezeu i-a dat omului darul de a stăpâni pământul. Iată puterea! O putere mai mare ca a diavolului. Omul a primit poruncă și dar să crească, să se înmulțească și să stăpânească pământul. Omul, coroana creației, a primit libertatea de a alege pe Dumnezeu sau pe diavol. Această putere de stăpânire se revelează în primul rând prin stăpânirea de sine. Omul, în această stăpânire de sine, are și puterea de la Dumnezeu să lupte împotriva diavolului. Mai mult, i-a dat omului capacitatea de a gândi și simți ce este bine și ce nu este bine. De aici, omul a fost nevoit să lucreze prin stăpânirea de sine și prin libertatea sa. Mai mult, dacă omul are puterea să discearnă binele de rău, acest proces se întâmplă în conștiința sa. Conștiința umană este al doilea factor important prin care omul are posibilitatea să identifice ispita diavolului și să o respingă.
În exercițiul uman al biruinței unei ispite, omul are întâi stăpânirea de sine prin care o acceptă sau o respinge. Dacă o acceptă, săvârșește păcat, iar după săvârșirea lui intervine conștiința care ne mustră cu întrebarea “oare am făcut bine sau rău? Omule, ai greșit!”. Un alt exemplu: în momentul în care venim la Taina Spovedaniei, ne mărturisim păcatele ușoare, dar cele grele și rușinoase nu le putem. Interesant cum lucrează diavolul: e ușor să săvârșim, dar e greu să mărturisim.

În tratatele de demonologie se vorbește despre abordarea diavolului în momentul ispitirii precum și inducerea plăcerii în mintea omului pentru ca omul să invite diavolul să intre în sufletul omului și să pună stăpânire pe viața lui. Când diavolul a intrat, este târziu și foarte greu să îl dăm afară. Repetarea păcatelor întunecă sufletul nostru. Zilnic devenim tot mai ocupați, încât uităm de Dumnezeu. Cea mai mare viclenie a diavolului a fost să îl convingă pe om că nu există diavol. Astfel, omul nu mai este preocupat de forțele răului și caută doar plăcere temporară.
Continuarea Evangheliei o cunoaștem cu toții. Hristos dă voie diavolilor să intre în porci, iar aceste animale se aruncă în mare. Vedeți ce mult ține Dumnezeu la un singur suflet? A neglijat o comunitate de oameni care L-a rugat să plece de la ei, dar a câștigat un suflet din ghearele diavolului. Mai mult, după vindecare, Hristos l-a rugat pe cel vindecat să rămână acolo ca să propovăduiască pe Mântuitorul lumii și celor care atunci s-au supărat din pricina pagubei animalelor.
Iubiți credincioși, să nu dăm libertate patimilor și să nu trăim în repetiție, să ne depășească puterea de a alege. În momentul în care ispita ajunge atât de ușor de la suflet la faptă, invităm diavolul și îi dăm libertatea să facă ce vrea cu noi. El vine cu diferite plăceri, el ne cunoaște slăbiciunile, însă omul este mai puternic decât diavolul. Omul, prin suveranitatea pe care a primit-o de la Dumnezeu poate să îl învingă pe diavol prin credință, prin rugăciune, prin post și prin celelalte arme spirituale. De aceea să nu cădem pradă diavolului și să ne rugăm zilnic lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, să comunicăm în permanență cu Dumnezeu ca astfel să ne fie sufletul plin de harul Său și să nu lăsăm loc diavolului în suflet, în casele noastre, în viața noastră, Amin!

14.08.2015 Sf. Parascheva

Azi, 14 Octombrie 2015, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
La biserica cu hramul Sfântul Nicolae și Sfântul Apostol Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb alături de care a slujit Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică și cuvântul de învățătură au fost rostite de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. Și iată o femeie din oraș, care era păcătoasă, aflând că prânzește în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir și, stând înapoi lângă picioarele Lui și plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele și cu părul capului ei să le șteargă; și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar ști cine și ce fel e femeia este aceasta care se atinge de El, ar ști că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi și le-a șters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îți spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puțin puțin iubește. Și a zis către ea: iertate îți sunt păcatele! Atunci au început cei care ședeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă și păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credința ta te-a mântuit, mergi în pace.” Ev. Luca 7, 36-50

În cuvântul de învățătură Preacucernicul Părinte Cristian Porumb a vorbit despre viața Sfintei Parascheva și modelul pe care ni-l oferă nouă pentru a dobândi mântuirea.

Iată că ne aflăm la sărbătorirea Maicii noastre Parascheva, denumită în popor Sfânta Vinere. Aceasta s-a născut la începutul sec. al XVIII-lea în cetatea Epivata, aflată pe țărmul Mării Negre. Sfânta Parascheva a avut din copilărie o înclinație spre viața smerită și plină de fapte bune. Ea, jucându-se cu copiii de o vârstă cu ea și pe care îi vedea mai nevoiași, le dădea hainele ei scumpe și se întorcea acasă cu hainele celor săraci. Părinții au încercat să o întoarcă de pe această cale, însă nu au reușit. Ei au acceptat chemarea pe care Sfânta Parascheva o avea spre cele sfinte.
Murind părinții ei, Sfânta Parascheva își împarte averea săracilor și se călugărește. Fratele ei, Eftimie, ajunge episcop. Sfânta merge la locurile sfinte, se oprește la Constantinopol, iar viețile sfinților ne spun că după ce poposește câțiva ani la mănăstiri din Țara Sfântă, în urma unei vedenii, ea revine în țara natală. Un înger al Domnului îi spune că trebuie să moară în pământul în care s-a născut. După ce s-a întors în Epivat, a mai trăit doi ani. După moarte, osemintele ei au început să săvârșească minuni, motiv pentru care acestea au ajuns la Târnovo, apoi în Constantinopol de unde au fost răscumpărate de domnitorul moldovean Vasile Lupu și aduse la Iași la 14 Octombrie 1641 și de atunci se prăznuiește cu mare alai această sărbătoare a Sfintei Parascheva.
Viața Cuvioasei Maicii noastre Parascheva a fost una deosebită. Ea a ajuns sfântă pentru ca a biruit toate ispitele, și-a supus întreaga făptură lui Hristos și astfel a dobândit cununa sfințeniei. Să îi urmăm și noi exemplul și să ne rugăm Sfintei Maicii noastre Parascheva să mijlocească la bunul Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, Amin!

1 2 3 4 5




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro