+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

Parintele Vicar Ionut Pop primeste crucea Mexicului 12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

16.09.2018 Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 16 Septembrie 2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. M. Mc. Eufimia, Sf. Mc. Meletina și Ludmila. De asemenea în această Duminică după Înălțarea Sfinti Cruci suntem invitați de Mântuitorul Iisus Hristos la luarea crucii și urmarea Lui.

La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Petru Brisc.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața, o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

09.09.2018 Duminica dinaintea inaltarii Sfintei Cruci

Azi, 9 Septembrie 2018, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana precum și a Sfinților români Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău. De asemenea prăznuim Duminica dinaintea înălțării Sfintei Cruci.
La biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Apostol Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Iura, secretar la Protopopiatul Ortodox Jibou.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea.” Ev. Ioan 3, 13-17

02.09.2018 Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat)

Astăzi, 02.09.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Mamant și a Sf. Ier. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului. De asemenea, în această Duminică, a 14-a după Rusalii, ne este prezentată Pilda nunții fiului de împărat. La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Petru Brisc. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Petru Brisc iar cuvântul de învățătură a fost rostit de către Părintele Ionuț Pop.



Evanghelia Zilei (Matei 22, 2-14):
Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar Împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.


În prima parte a predicii de astăzi, Preacucernicul Părinte Pop Ionuț a vorbit despre importanța participării la slujbele și viața Bisericii. Încă din Vechiul Testament Dumnezeu a pregătit locuri sfinte pentru rugăciune, primul fiind Cortul Sfânt, locul în care oamenii aduceau diferite jertfe: miei, rândunici, porumbei, fiecare după puterea sa. Apoi a apărut Templul Sfânt, un loc deosebit de important nu doar pentru iudei, deoarece orice om care trecea prin Țara Sfântă venea să se închine la Templu. Rămânând în această arie a Vechiului Testament, aș spune că ar trebui să fim toți precum Noe: să intrăm în biserică, aici unde liniștea apelor l-a ajutat și pe el împreună cu cei adunați să scape de viforul și de puterea răului. La fel ca Noe în arca sa, suntem și noi adunați în biserică și protejați de viforul păcatelor. Dacă mergem puțin mai departe, vedem cum Moise s-a descălțat ca să primească Tablele Legii, la fel cum ar trebui să ne descălțăm și noi la intrarea în biserică de păcate, de greutăți, de suferințe, deoarece aici îl întâlnim pe Dumnezeu prin puterea rugăciunii. Biserica a fost consacrată prin Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, moment în care s-au deschis Porțile Raiului, luând ființă Biserica Nevăzută, Biserica Văzută formându-se prin participarea noastră la slujbele din cadrul Sfintei Biserici.

Parabola de astăzi îl arată pe Împăratul lumii care dorește să facă nunta Fiului Său și îi invită pe ce aleși de acolo să participe la această nuntă, pregătind toate cele necesare pentru ea. Găsim ceva asemănător și la Evanghelistul Luca, care vorbește despre invitația unui stăpân la o cină, iar cei chemați se scuză spunând că nu pot să vină. Diferența dintre cele două relatări, a lui Matei care este și Evanghelia de astăzi și a lui Evanghelistul Luca, este aceea că Evanghelistul Matei este mai tranșant, spunând că împăratul îi ucide pe cei care îl refuză. Tot de la Evanghelistul Matei aflăm că această pildă de astăzi a fost rostită de către Mântuitorul la finalul activității Sale pe pământ, adică înainte de Patimi, iar Evanghelistul Luca ne spune că Mântuitorul se afla în plină activitate.

Invitații la nunta de astăzi sunt cei din Poporul ales, evreii, oamenii care trăiau cel mai aproape de Dumnezeu, iar Împăratul Dumnezeu își ține promisiunea făcută încă din Vechiul Testament și le dă prioritate, nunta nefiind altceva decât Împărăția lui Dumnezeu. Dacă răsfoim paginile Noului Testament vedem că Hristos nu a fost recunoscut de către evrei ca fiind Mesia, ca fiind Fiu al lui Dumnezeu, iar acest lucru justifică refuzul lor de a fi urmași sau locuitori în Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu se supără pe refuzul primit din partea Poporului evreu și îi cheamă pe toți oamenii, pe toate celelalte popoare să intre la nuntă, adică în Împărăția lui Dumnezeu. Înțelegem de ce Evanghelistul Matei spune că această pericopa evanghelică a fost rostită de către Mântuitorul înainte de Patima Sa, deoarece pregătea de fapt întreaga omenire, prin Jertfa Lui deschizându-se Raiul, singura condiție fiind acceptarea lui Hristos ca Domn, Judecător și Stăpân al acestei lumi.

Dacă citind textul la rece, vedem că un simplu om nu a avut haina pregătită de nuntă. Chiar dacă a fost luat de pe stradă și introdus la nuntă, în momentul în care îl vede împăratul, este criticat, judecat și chiar condamnat pentru că nu are ținuta potrivită pentru a intra la nunta fiului său. În limba greacă, pentru îmbrăcăminte este folosit termenul "endima". Acest cuvânt are două sensuri: primul este cel de îmbrăcăminte aleasă, iar al doilea se referă la purtare, comportament, atitudine față de semeni. Cu siguranță, în acest context Evanghelistul Matei se referă la comportamentul omului, fiind unul necorespunzător.

Iubiți credincioși,

Pentru noi, invitația Împăratului Dumnezeu este una permanentă. El ne invită în primul rând la ospățul Său de fiecare dată când săvârșim Sfânta Liturghie, ne invită să ne împărtășim cu tainicul Său Trup și Sânge, invitația fiind foarte clar făcută prin cuvintele: "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu" iar pentru noi contemporanii, Mântuitorul spune: "Aceasta să faceți întru pomenirea Mea". Așadar, a rămas un ospăț continuu în care creștinul este permanent pregătit pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, pentru a primi Mirele, a cărui Mireasă ne-a a fost încredințată odată cu Înălțarea Sa la ceruri.

Pentru noi, acest drum al vieții cu problemele și necazurile sale, se întărește în Biserica cea Sfântă. Întradevăr, ne putem ruga oriunde, dar fiind în Spațiul Sacru și în locul în care se pogoară Duhul Sfânt, "și îngerii din ceruri se miră la ceea ce se întâmplă aici" așa cum spuneau Sfinții Părinți. În momentul în care intrăm în biserică și rostim Rugăciunea Îngerească: "Toată grija cea lumeasca de la noi s-o lepădăm" are loc "Hora sfinților". Prin gustarea din acest ospăț și prin participarea la această nuntă noi ne pregătim pentru Împărăția lui Hristos, care este singura noastră speranță de îndreptare, de mântuire și de apropiere de Dumnezeu, invitație pe care ne-o face Mântuitorul prin cuvintele: "Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adauga vouă". Amin!

29.08.2018 Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Astăzi, 29.08.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Tăierii capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul. La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Petru Brisc și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, Evanghelia a fost citită de Păritele Diacon Bogdan Fluieraș iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Petru Brisc.


Evanghelia Zilei(Marcu 6, 14-30):
În vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus ajunsese cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea puterile lucrează în El. Alții însă ziceau că este Ilie, iar alții ziceau că este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan căruia eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morți. Căci Irod trimițând, prinsese pe Ioan și-l legase în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Însă Ioan îi zicea lui Irod: nu-ți este îngăduit să ai de nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia și voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l om drept și sfânt, și îl ocrotea; și când îl asculta, sta mult pe gânduri și era bucuros să îl asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod, de ziua sa de naștere, făcea ospăț dregătorilor și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea. Atunci fiica Irodiadei intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor care ședeau cu el la ospăț. Iar împăratul a zis fetei: cere de la mine orice voiești, și-ți voi da. Și s-a jurat fetei, zicând: orice vei cere de la mine voi da ție, până la jumătate din împărăția mea. Iar ea ieșind, a întrebat pe mama sa: ce să cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezătorul. Atunci, îndată a intrat grăbită la împărat și i-a cerut, zicând: vreau să-mi dai numaidecât pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Și împăratul s-a întristat adânc, dar din pricina jurământului și din pricina celor care ședeau împreună cu el la ospăț, n-a voit să-i nesocotească cererea. Și trimițând îndată pe paznicul temniței, împăratul a poruncit să aducă capul lui Ioan. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și apostolii s-au adunat la Iisus și I-au spus toate câte au făcut și câte au învățat pe oameni.


Astăzi, la sfârșitul anului bisericesc, prăznuim Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Cu Sfântul Ioan ne întâlnim încă de la Bobotează, ziua în care îl botează pe Hristos, iar a doua zi după Bobotează îl prăznuim chiar pe Sfântul Ioan. Ne mai întâlnim apoi cu Sfântul Ioan Botezătorul în 24 iunie, când avem Nașterea Sfântului Ioan, dar dacă ne uităm în calendarele noastre o să vedem că și în 24 februarie, 25 mai și în 23 septembrie ne întâlnim cu persoana Sfântului Ioan Botezătorul, doar că pe acele zile nu le prăznuim cum prăznuim Soborul Sfântului Ioan, Nașterea Sa și Tăierea Capului. Aceste prăznuiri ne arată că intr-adevăr după cuvântul Mântuitorului, a fost cel mai mare om născut din femeie. A fost cel care a pregătit Calea Mântuitorului Iisus Hristos, aflându-se la interferența dintre Vechiul și Noul Testament. Viața lui de asceză, smerenie și rugăciune se împletește cu această misiune a sa de a găti Calea Domnului prin predica sa care începe atât de minunat: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!".

Suntem tentați Să credem că Sfântul Ioan Botezătorul era un om aspru, însă el era aspru cu păcatul și nu cu oamenii, deoarece pe oameni îi iubea. Acest lucru îl aflăm chiar din Sfânta Scriptură unde ni se spune că oamenii la un moment dat au venit la Hristos și i-au cerut sfaturi, iar Ioan Botezătorul le spunea așa: "Cel care are două haine, să dea una și celui care nu are"; vameșilor le spune să fie oameni corecți iar soldaților le spune să nu asuprească pe nimeni și să se mulțumească cu solda lor. Iată că îl vedem pe Ioan Botezătorul ca pe un om înțelegător, plin de compasiune, însă îl vedem și ca pe un om care este aspru cu păcatul.

Irod, împăratul din Galileea, și-a alungat soția legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, soția fratelui său Filip, care încă era în viață. Irodiada avea chiar o fiică cu acesta, anume pe Salomeea. Ca profet și ca om lui Dumnezeu, Sfântul Ioan îl mustră pe Irod spunându-i că nu îi este îngăduit să trăiască cu femeia fratelui său. Irodiada nu vrea să asculte aceste cuvinte de mustrare, deși Irod îl simpatiza pe Ioan Botezătorul. La insistențele Irodiadei, Irod îl aruncă în temniță pe Sfântul Ioan, însă nu cutează să îi facă nici un rău, deoarece îl asculta cu drag. Irodiada căuta cu orice preț să scape de Ioan Botezătorul, iar acest prilej s-a ivit în momentul în care regele Irod făcând ospăț de ziua sa și fiind înconjurat de oameni aleși, a avut parte de un dans al fiicei Irodiadei, adică a lui Salomeea. Îmbuibat fiind de vin și satisfăcut de acel dans, Irod îi spune: "Cere orice și îți voi da până la jumătate din regatul meu". Așa se face că Salomeea neștiind ce să ceară se sfătuiește cu mama sa, iar mama sa îi spune să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul. Împăratul Irod se află într-o dilemă: Pe de o parte îl simpatiza pe Sfântul Ioan, iar pe de altă parte era în joc reputația sa. Nu putea să își încalce făgăduința, fiind înconjurat de oameni aleși. Totuși, putea să nu își încalce jurământul, ci să-l vadă cu ochii rațiunii curate. Putea să îi spună lui Salomeea următorul lucru: "Ceea ce îmi ceri este prea mult. Eu ți-am spus că îți voi da până la jumătate din regatul meu, dar Ioan Botezătorul valorează mai mult decât jumătate din acesta". În acel moment își ținea și promisiunea făcută, iar în același timp își arăta și prețuirea pe care o avea față de Sfântul Ioan.

Dacă ar fi să privim strict rațional sfârșitul Sfântului Ioan Botezătorul, poate ne-am întreba: "Unde este dreptatea lui Dumnezeu? De ce moare Sfântul Ioan Botezătorul într-un mod atât de cumplit?". Noua omenilor ni se pare că Sfântul Ioan Botezătorul astăzi a fost învins. De fapt, astăzi a învins Duhul Adevărului. Irodiada credea că prin moartea Sfântului Ioan va pune capăt tuturor mustrărilor, dar uitați că și acum la aproape 2.000 de ani de la acel eveniment noi vorbim despre acesta, pentru că Duhul Adevărului a învins, pentru că lumina întotdeauna învinge, pentru că dreptatea întotdeauna va învinge, chiar dacă nouă ni se pare uneori că este căzută la pământ.

În cartea Înțelepciunii lui Solomon capitolul al 3-lea, găsim niște cuvinte care parcă sunt pregătite tocmai pentru sărbătoarea de astăzi: "Sufletele drepților sunt pe mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire și plecarea lor dintre noi un prăpăd. Dar ei, sfinții, sunt în pace, chiar dacă în fața oamenilor au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată voi primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi".

Deci iubiților,
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu. Chiar dacă la o primă vedere ni se pare că întunericul a învins, trebuie să știm că lumina învinge mereu, iar acest lucru îl vom vedea fiecare dintre noi în ziua chemării la Judecată.

În bisericile noastre există o icoană numită Deisis, în care îl vedem pe Hristos care stă pe Scaunul Judecății, de-a dreapta lui Hristos o vedem pe Maica Domnului, iar de-a stânga Sa îl întâlnim pe Ioan Botezătorul. Noi, îl vom întâlni pe Botezătorul Ioan când vom sta în fața Dreptului Judecător. Iată că așa cum spune cartea Înțelepciunii lui Solomon, Sfântul Ioan trăiește veșnic; iată, că el va străluci în Ziua Judecății și va mijlocii pentru noi.

Aș dori să fac o legătură între Sfântul Ioan Botezătorul și Maica Domnului, legătură ce reiese din această lună minunată a lui august. În data de 6 august am prăznuit Schimbarea la Față, eveniment în care am văzut cum va fi Împărăția lui Hristos, l-am văzut pe Hristos strălucind în lumina Sa și pe noi bucurându-ne de ea. Apoi, în 15 august, am prăznuit-o pe Maica Domnului, despre care am spus că se mută de la stricăciune la nestricăciune, ea fiind Chipul Bisericii, care mijlocește și se roagă pentru oameni. Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel care stă de-a stânga Mântuitorului și mijlocește pentru oamenii credincioși, pentru creștinii care se roagă lui.

Așadar iubiților,
Luna aceasta are un profund caracter eshatologic, care ne vorbește despre Viața de Veci și despre judecata noastră, unde ne vom întâlni cu acel Hristos schimbat la Față, cu Maica Domnului care s-a mutat la viață și cu Ioan Botezătorul a cărui sfârșit mucenicesc îl amintim și îl pomenim astăzi.

De aceea, aveți încredințarea că Ioan Botezatorul nu o să uite rugăciunile făcute astăzi, că va mijloci în fața Dreptului Judecător și va spune: "Stăpâne! Iartă-l, pentru că îi cunosc glasul, deoarece el m-a rugat în ziua pomenirii mele. Iartă-l, deoarece cunosc genunchii lui care s-au plecat în biserică, în ziua pomenirii mele. Iartă-l, deoarece eu cunosc ochii lui care poate au lăcrimat în ziua pomenirii mele. Iartă-i, deoarece sunt prietenii mei care mă roagă, iar eu aduc rugăciunea înaintea Mântuitorului meu Iisus Hristos".

Astăzi îl pomenim pe Sfântul Ioan Botezătorul cu post nu numai pentru ziua însângerată, ci și pentru a ne aduce aminte să ne înfrânăm, pentru că neînfrânarea duce la ucidere, de multe ori trupească. Fie ca Sfântul Ioan Botezătorul să mijlocească pentru noi înaintea Dreptului Judecător, să ne dea putere să fim și noi mărturisitori ai Adevărului, într-o lume în care este de preferat să îi spui omului o minciună frumoasă decât un adevăr crunt. Însă nu trebuie să uităm că Adevărul este Hristos și pe El întotdeauna trebuie să îl propovăduim. Amin!

26.08.2018 Duminica a 13-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor răi)

Astăzi, 26.08.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa. De asemenea, în această Duminică, a 13-a după Rusalii, ne este prezentată pilda lucrătorilor răi, rostită de către Mântuitorul. La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Petru Brisc și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, Evanghelia a fost citită de Păritele Diacon Bogdan Fluieraș iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Petru Brisc.



Evanghelia Zilei(Matei 21, 33-44):
Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și au făcut acelora tot așa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri»? De aceea vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel peste care va cădea ea, îl va zdrobi.



Mântuitorul Iisus Hristos a fost cel mai mare pedagog al tuturor timpurilor. El a vorbit pe înțelesul tuturor, atunci când le rostea adevărul prin pildele sau parabolele Sale. O astfel de pildă am ascultat și noi astăzi, pilda lucrătorilor răi. Această pildă are în primul rând un sens istoric foarte clar, dar în același timp și un sens profetic. Mântuitorul Iisus Hristos le spune fariseilor și cărturarilor această pildă pentru a se regăsi în ea.

"Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe." Așa cum este normal, lucrătorii trebuiau să își ia partea lor și o parte să fie dată stăpânului. Astfel că stăpânul la un moment dat își trimite alte slugi pentru a lua rodul său, dar lucrătorii viei "punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre." A trimis alte slugi dar și aceștia au pățit la fel, iar stăpânul s-a gândit să îl trimită chiar pe fiul său crezând că se vor rușina de el, însă lucrătorii împietriți la inimă au spus: "Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui."

Iubiților,
Mesajul istoric al Evangheliei este foarte clar: Mântuitorul atrage atenția cărturarilor și fariseilor, lucrătorilor din poporul ales, cum că ei nu au primit cuvântul profeților și de multe ori i-au ucis. În același timp, Mântuitorul este profetic spunând că acești cărturari și farisei vor fi cei care vor unelti chiar cu uciderea Fiului Stăpânului, adică a Mântuitorului Iisus Hristos. Acesta este înțelesul profetic și istoric al pildei. Credem noi că această pildă are și un înțeles duhovnicesc. Există două aspecte asupra cărora aș dori să ne oprim în prima parte, pentru ca apoi să ajungem la un al treilea aspect.

În primul rând, vedem îndelunga răbdare pe care o are Dumnezeu cu omul. Deși primele slugi au fost ucise de acești lucrători, El trimite și al doilea rând de slugi, ba chiar îl trimite pe însuși Fiul Său, pentru că Dumnezeu are încredere în oameni deși noi oamenii de multe ori trădăm încrederea Lui. Acesta, este un mesaj optimist: chiar dacă simțim că am trădat încrederea și dragostea Stăpânului nostru, noi trebuie să știm că este îndelung răbdător și nu vrea să piardă pe nimeni.

Al doilea aspect al acestei pilde reiese din faptul că Dumnezeu, acest Stăpân al viei, a lumii pe care a creat-o, nu este doar un stăpân simbolic a lumii, ci El rămâne Atotțiitorul acestei lumi. Noi folosim de multe ori expresia: "Este viața mea și fac cu ea ce vreau". De fapt, viața nu este a noastră și noi nu suntem stăpâni pe propria viață, deoarece nu noi suntem Izvorul Vieții. Noi suntem doar beneficiarii vieții pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Dumnezeu este stăpânul iar noi trebuie să lucrăm în această vie, trebuie să lucrăm bine, nu să îi întoarcem spatele Stăpânului, nu denigrându-l, nu punându-l undeva în afara vieții noastre.

Aș dori să continui al treilea aspect al Evangheliei de astăzi, cu explicarea pe care o dă părintele psihologiei analitice, Carl Jung. El spunea așa: "Stăpânul viei din această pildă îl reprezintă pe fiecare om în parte. Via reprezintă sufletul nostru pe care trebuie să îl îngrijim pentru a aduce roade frumoase, iar lucrătorii cei răi sunt patimile, credințele deșarte care încearcă să aducă mai puțin rod, să scadă rodul sau chiar să o facă neroditoare. Slugile pe care le trimite stăpânul simbolizează acele mesaje de la Dumnezeu, mesaje care ne îndeamnă să ne întoarcem spre El. Fiul pe care îl trimite stăpânul îl reprezintă pe Hristos, care trebuie să fie centrul vieții și a sufletului nostru". De multe ori, pe acest Centru noi îl omorâm sau îl lăsăm deoparte. Dacă ne uităm la nivelul societății, vedem cum oamenii vor să îl pună pe Hristos deoparte deoarece deranjează. De multe ori suntem tentați și noi să nu îl descoperim pe Dumnezeu în inima noastră. Se spune că un profesor i-a întrebat pe elevi: "Unde credeți voi că s-ar ascunde Dumnezeu ca oamenii să nu îl găsească?". Unii au spus că în nori, alții au spus că în munte, iar alții că s-ar ascunde într-o mare sau un ocean, dar un copil a spus în felul următor: "Dacă Dumnezeu s-ar ascunde în inimile oamenilor, poate oamenii nu l-ar găsi niciodată." O sentință tristă. Copilul făcea o Teologie înaltă. Sfântul Marcu Ascetul, în volumul întâi al Filocaliei ne spune așa: "Hristos prin botez a intrat înăuntrul fiecărui om, fiind prezent acolo. Omul, trebuie să descopere această prezență a lui Hristos și să o facă lucrătoare". Dumnezeu este atât de discret, de gentil, încât nu va forța niciodată voința omului pentru a se descoperi abuziv în viața lui.

Hristos este în adâncul nostru. L-am descoperit? Lucrăm cu acest Hristos prezent în noi? Toți, prin botez, avem această prezență luminoasă. Toți avem acest centru în inima noastră, trebuie doar să îl descoperim, să facem din El stăpân al vieții noastre, pentru că a fi în stăpânirea lui Dumnezeu nu înseamnă a fi un rob, ci înseamnă a avea adevărata libertate. De aceea poate că, Sfântul Ciprian al Cartaginei în secolul al treilea îi scria unui prieten de al său pe nume Donatus, următoarele cuvinte: "Lumea este foarte rea, dar în mijlocul ei am găsit niște oameni liniștiți și sfinți. Ei sunt stăpâni pe sufletele lor, ei sunt creștini". Sfântul Ciprian spune că acei creștini erau stăpâni pe sufletele lor deoarece în mod paradoxal Hristos era centrul vieții lor, iar atunci când Hristos este centrul vieții tale, este Stăpân pe viața ta.

De aceea, Sfinții Părinți spun că omul trebuie să îndeplinească trei calități, în calitate de creștin: Să fie preot al vieții sale, adică să jertfească toată viața sa lui Hristos; să fie învățător al vieții sale, adică prin viața sa să dea o pildă despre învățătura lui Hristos; să fie împărat al vieții sale, omul fiind împărat al vieții sale doar atunci când nu îl mai stăpânesc patimile.

Astfel, vedem că pilda despre lucrătorii cei răi nu are doar un caracter istoric sau profetic despre opera lui Hristos, ci este vorba despre lucrarea de mântuire a fiecăruia dintre noi. Această lucrare începe prin a ști și a redescoperi prezența luminoasă a lui Hristos din sufletul nostru. Amin!

19.08.2018 Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul bogat)

Astăzi, 19.08.2018, Biserica Ortodoă Română face pomenirea Sf. Mc. Andrei Stratilat, Timotei, Agapie și Tecla. De asemenea, în această Duminică, a 12-a după Rusalii, ne este prezentat dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos și tânărul bogat. La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Petru Brisc și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.



EVANGHELIA ZILEI(Matei 19,16-26):
În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.


Scria Mircea Eliade în "Nostalgia originilor" despre un trib care mii de ani și-a căutat un loc pierdut, un loc unde nu există nici durere, nici suferință, unde nu simți foamea și unde este tot timpul o fericire prezentă. În căutarea lor au întâlnit un grup de spanioli care căutau ceva diferit: bogății materiale, pământuri, căutau de fapt bogăția acestei lumi. Așadar, fiecare trib avea scopuri diferite: unul căuta raiul iar celălalt căuta această fericire vremelnică de aici de pe pământ. Evanghelia de astăzi ne prezintă un dialog dintre om și Dumnezeu. Acest dialog are două părți importante: una optimistă și una dramatică. Este vorba de întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu un tânăr bogat.

Toți cei trei Evangheliști sinoptici îl găsesc pe acest tânăr ca fiind ales, bogat. Evanghelistul Luca îi spune dregător, punându-l în fruntea evreilor nu doar pentru că era bogat, ci pentru că era și educat. Tot de la Evanghelistul Luca aflăm că înainte de a avea un dialog tânărul cade la picioarele lui Hristos și îi spune "Învățătorule bun", intrând aici în aria politeței și a educației. Prin educația lui, tânărul îl face pe Hristos "bun" adică îi dă o prioritate în rândul celorlalti învățători, în acea vreme apelativul de "bun" fiind folosit doar pentru Dumnezeu. Apoi, urmează partea optimistă unde Hristos îi recomandă să păzească Poruncile. Așa cum am spus, acest tânăr era deosebit de educat. Dacă se uita în Vechiul Testament, de la primele Legi și până la Legile primite de Moise pe Muntele Sinai, apoi până la Legile din vremea lui, găsea aproximativ 613 legi. De aceea, tânărul îl întreabă pe Hristos: "Care porunci ar trebui să le împlinesc?" moment în care Hristos enumeră câteva din cele primite de Moise: Să nu ucizi, să nu furi, să nu fii desfrânat și să îți iubești aproapele ca pe tine însuți. Atunci tânărul afirmă că toate aceste porunci le păzește încă din copilărie ceea ce înseamnă că nu era doar un tânăr bogat, ci era un om moral care își dorea să se apropie de Dumnezeu.

Nu știu cât de mult a putut să înțeleagă acest tânăr ce înseamnă cu adevărat viața veșnică, deoarece o definiție concretă o primim și noi doar mai târziu de la Hristos, pe care o găsim în Evanghelia după Ioan capitolul 17 versetul 3: "Viața cea Veșnică este aceasta: să te cunoască pe Tine singurul și adevăratul Dumnezeu".

Apoi, urmează partea dramatică și tânărul îl întreabă pe Hristos: "Și ce-mi mai lipsește?" după ce a afirmat că păzește toate Poruncile pe care le știa el. Atunci Hristos Îi răspunde: "Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea vino și urmează Mie". Cred că dialogul dintre tânăr și Hristos trebuia să se încheie înainte de întrebarea: "Ce-mi mai lipsește?" pentru că totuși era un tânăr rafinat, credincios, apropiat de Dumnezeu și de Cele Sfinte, însă a vrut să treacă de acest prag, să cunoască cu adevărat Viața Veșnică. El recunoștea în subconștientul său partea negativă, anume că iubea lumea materială, pământul și bogățiile acestui pământ. Hristos caută la sufletul său și îl îndrumă să își vândă averea, să o împartă săracilor și să meargă să îi urmeze Lui, aceasta fiind de fapt chemarea la Apostolie. Acest tânăr a fost invitat să îi devină ucenic lui Hristos, însă el nu era pregătit pentru acest lucru pentru că iubea lumea vremelnică.

Cred că mesajul Evangheliei de astăzi se adresează în special tinerilor cărora le spune: "Vino și urmează Mie". Nu trebuie să fii Apostol, ci să te încrezi în Credința Străbună, să ai o viață aleasă. Tinerii nu pot exista fără Biserică și Biserica nu poate exista fără tineri.

Iubiți credincioși,
Ieșirea din Biserică este ieșirea de la Dumnezeu, iar lipsa lui Dumnezeu este lipsa binelui, moment în care se instaurează răul, astăzi fiind într-o formă elegantă care satisface plăcerea oamenilor. În multe familii cu o poziție bună tinerii nu își găsesc echilibrul, bucuria, nu găsesc libertinajul pe care ni l-a oferit Hristos. Părintele Ioan Chirilă de la Cluj spunea atât de frumos: "Și Iuda după ce l-a vândut pe Hristos, dacă nu ar fi ieșit din comuniunea cu Apostolii nu s-ar fi spânzurat, chiar dacă l-a vândut pe Hristos" pentru că rămânea împăcat cu Dumnezeu. Astăzi, dacă tânărul pierde contactul cu Dumnezeu se vede imediat, deoarece nu vrea să audă de Dumnezeu și de cele sfinte, de legea morală, de respect. Devine singuratic, cu sufletul gol, lipsit de Dumnezeu, mereu având întrebarea: "Ce îmi lipsește?". Acesta nu va fi satisfăcut niciodată până când nu îl cunoaște, până când nu îl întâlnește pe Dumnezeu. Apoi, mai intervine între tineri și această lege a judecății, fiind gata oricând să îl judece pe aproapele său. La o conferință se spunea atât de frumos să privim în pădure și să vedem că toate lemnele sunt diferite; unul mai mare, altul mai mic, însă fiecare lemn din acea pădure își are rolul său: Unul este pentru foc, unul pentru prelucrat.

Noi judecăm oamenii și evidențiem doar partea lor negativă, iar pe cea pusă în valoare de Dumnezeu o întunecăm. Cartea proverbelor spune: "Tinere, dă-mi inima ta"; Dumnezeu ne cere nouă socoteală pentru viața și pentru faptele noastre.

Iubiți credincioși,
Acest tânăr din Evanghelia de astăzi a plecat întristat pentru că nu a putut să renunțe la viața materială, pentru că nu a știut că în fața lui a fost Dumnezeu. A văzut în Hristos un învățător aparte, mai presus decât ceilalți, dar nu a văzut că este Dumnezeu și nu a simțit chemarea și dragostea pe care Hristos i-o oferă acestuia. Deci să fim atenți, să dăm Cezarului ce este al Cezarului și ce este al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Să nu uităm niciodată că avem și suflet, iar sufletul este cel care va sta în fața Tronului de Judecată. Amin!

15.08.2018 Adormirea Maicii Domnului

Astăzi, 15.08.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Adormirii Maicii Domnului. La biserica noastră, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Petru Brisc. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Petru Brisc iar cuvântul de învățătură a fost rostit de către Părintele Ionuț Pop.




EVANGHELIA ZILEI:
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.


Astăzi serbăm Adormirea Fecioarei Maria, Maica întregii omeniri. De obicei, la toți Sfinții sărbătoarea cea mai însemnată dintre toate este adormirea lor. În popor se mai spune acestei Sărbători a Adormirii Maicii Domnului și "Paștile de vară" pentru că așa cum am prăznuit Învierea Domnului, Moartea Sa mai întâi, acum prăznuim Adormirea Maicii Sale. Biserica nu folosește termenul de "moarte" ci spunem că "A fost mutată cu trupul la cer"; de asemenea și în Tropar rostim "Mutatu-te-ai de la moarte la viață".

În urmă cu câțiva ani a apărut într-un articol la noi în țară faptul că a dispărut o tânără, plecând de acasă probabil în urma unui conflict cu mama sa. După multă vreme apare din nou în ziar o poză cu chipul acelei fete dispărute fiind pusă de către mama sa cu mesajul "Eu și acuma te iubesc". Cred că am cuprins întreaga esență referitor la rolul Maicii Domnului în Iconomia Mântuirii noastre a oamenilor. Aș dori totuși să insistăm asupra a două aspecte fundamentale referitoare la Adormirea Maicii Domnului.

Primul aspect ar fi însuși momentul Adormirii Maicii Domnului, deoarece nu îl găsim specificat nicăieri în Sfânta Scriptură ci doar în Sinaxar și în Sfânta Tradiție a Bisericii noastre. Înainte cu câteva zile de a-și da obștescul sfârșit pe acest pământ, Maica Domnului este înștiințată de către Fiul Său că v-a fi chemată la El. Atunci, Fecioara Maria s-a dus pe Muntele Măslinilor și s-a rugat în primul rând pentru lume și pentru noi păcătoșii, dar a și mulțumit Fiului Ei deoarece își dorea reîntâlnirea, precum acea mama din ziar despre care am amintit adineauri. Și-a dat obștescul sfârșit în Grădina Ghetsimani fiind înștiințați toți Apostolii care se găseau departe, la marginile lumii. Găsim în Evanghelia după Matei că înainte de Înălțarea Domnului Apostolii au primit mandat Sfânt, anume: "Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, învățându-i să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă". Fiind înștiințați de Înger că Maica Domnului a trecut la Cele Veșnice, ne spune Tradiția că au fost aduși acolo unde a fost așezată Maica Domnului, pregătită pentru îngropare. Astfel, în cele trei zile au ajuns 10 ucenici. Toma, unul dintre ocrotitorii bisericii noastre a ajuns doar în a patra zi, iar Iuda știm că s-a spânzurat. Maica Domnului a fost pusă în mormânt după rânduiala iudaică fiind înfășurată în giulgiu, unsă cu miresme, iar Toma ajungând în a patra zi a ținut să vadă neapărat Trupul neînsuflețit al Ei. În momentul în care au deschis mormântul au găsit doar giulgiul și Brâul Maicii Domnului, deoarece însuși Fiul Ei, Domnul nostru Iisus Hristos, a venit și a ridicat-o pe brațe și a dus-o cu Trupul la Cer, iar astăzi șade de-a dreapta Tronului de Judecată precum spune și rugăciunea "Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Tronului Ceresc". Astăzi Fecioara Maria ne veghează, se roagă pentru noi păcătoșii și sunt convins că dintre toți Sfinții, Fecioara Maria este cea mai mare Sfântă de pe pământ deoarece în Ea s-a zămislit Pruncul Ceresc.

Al doilea aspect pe care aș dori să-l ating este Minunea pe care toți o cunoaștem, cea din Cana Galileii. Până în acel moment Hristos nu a făcut nici o minune, neîncepându-și încă activitatea. Probabil că oricare dintre Ucenici dacă îl rugau să facă acea minune nu o făcea deoarece i-a spus și Maicii Sale: "Femeie, vremea Mea nu a sosit încă". Dar rugându-l Fecioara Maria nu a putut să nu asculte glasul mamei și rugămintea care a venit din suflet, Ea fiind cea care i-a dat viață aici pe pământ prin curățenia și prin sfințenia Ei. Dacă privim la Icoana Maicii Domnului o vedem cum stă cu Pruncul în brațe și cum își ține mâna îndreptată spre Fiul Ei și ne spune: "De Acesta să ascultați". Acesta este îndemnul rămas peste ani pentru noi toți de la Maica Domnului.

Dacă Fecioara Maria nu ar fi și astăzi prezentă cu noi prin rugăciune, probabil că nici nu am fi existat aici pe pământ deoarece Ea este cea care mijlocește către Fiul Ei pentru noi păcătoșii. În momentul răstignirii pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, Fecioara Maria a fost încredințată Ucenicului, iar prin Ucenicul Său, Maica Domnului a devenit Mamă a întregii omeniri. De aceea nu trebuie să existe nici o zi în care să nu o avem în minte și în rugăciune pe Maica Domnului. Ea ne ascultă prima dată suferințele, problemele, greutățile, dar de asemenea și bucuriile. Ea este cea care îl roagă pe Fiul Său să ne împlinească nouă rugăciunile, să ne ajute, să ne ierte, și să ne ducă pe Calea Mântuirii. Să îi aducem Maicii Domnului în loc de flori, lacrimi; în loc de daruri, durerile noastre care ne apasă; și în acest amurg de rugăciune să zicem cu toții:

"O, Măicuță Sfântă
te rugăm fierbinte,
să ne-asculți de-a pururi
marea rugăminte

Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale." Amin!

12.08.2018 Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)

Astăzi, 12.08.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Fotie și Anichit. De asemenea, în această Duminică, a 11-a după Rusalii, ne este prezentată Pilda datornicului nemilostiv. La biserica noastră, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Petru Brisc și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Petru Brisc.




EVANGHELIA ZILEI:
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăția cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Și, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia lui și copiii și toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plătește-mi ce ești dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduiește-mă și îți voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima.


Pilda slujitorului nemilostiv, consemnată doar de Sfântul Evanghelist Matei, constituie răspunsul dat de Hristos lui Petru la întrebarea: "Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?" Hristos i-a răspuns: "Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte". La Dumnezeu, iertarea este infinită. Și pentru a exemplifica cele spuse, Mântuitorul a rostit Pilda datornicului nemilostiv. Ea aduce în atenția ascultătorilor comportamentul unui împărat, "care a voit să se socotească cu slugile sale". Și, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dacă facem un calcul matematic de bun simț, rezultă că respectivul datornic avea o datorie de aproximativ 490 tone de aur. O cantitate incredibilă și greu de suportat pentru o țară, darămite pentru o singură persoană. La vremea bilanțului, neavând cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia și copiii și pe toate câte le avea, ca să plătească datoria. El trebuia să își recupereze paguba, prin vinderea datornicului și a familiei lui, ca sclavi, după care urma confiscarea bunurilor mobile și imobile. Conștient de pedeapsa de care era pasibil, datornicul a recurs la o formă de rugăminte, însoțită de câteva gesturi liturgice: "Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot". Rugămintea, spune Sfânta Evanghelie, i-a fost ascultată: "Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria". După ce i-a fost iertată datoria, acel slujitor, ieșind de la împărat, întâlnind pe unul dintre cei care slujeau împreună cu el și care-i datora o sută de dinari, a pus mâna pe el și sugrumându-l i-a zis: "Plătește-mi cât îmi ești dator". Suma datorată de acesta era infimă, în comparație cu suma care i-a fost iertată lui (un dinar cântărea doar 4,5 grame de argint) și totuși el nu a vrut să renunțe la ea. Atitudinea slujitorului care beneficiase de bunăvoința stăpânului său s-a arătat a fi revoltătoare. De aceea, comportamentul său nu a rămas fără ecou, ci a atras atenția celor din jur: "Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate". Atunci, stăpânul, chemându-l, i-a zis: "Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine?".

Hristos ne spune astăzi că iertarea deschide Împărăția Cerurilor. În acest sens, aduc un exemplu care să ne arate cât de importantă este iertarea și cum iertarea devine cheia Împărăției Cerurilor. Se spune că un vânător era în junglă și la un moment dat a simțit că praful de pușcă i s-a umezit. A văzut că vine un leu spre el și nu i-a rămas altceva decât să fugă. Își aduce aminte că în apropiere este o cabană și toată fuga sa și-a îndreptat-o înspre acel loc. A alergat foarte tare, leul nu l-a ajuns dar când a ajuns în fața ușii și-a dat seama că era închis și nu avea cheia. Acesta degeaba a alergat, pentru că dacă nu a avut cheia salvării nu a rezolvat nimic.

Iubiți credincioși,
Toată viața noastră duhovnicească este deosebit de importantă: faptul că ne rugăm, că postim, sunt foarte importante și nu putem să fim fără ele. Însă Hristos ne spune astăzi că dacă nu putem ierta din inimă greșelile fraților noștri, nu putem intra în Împărăția Cerurilor. Să nu ne aflăm în situația în care alergăm toată viața după cele duhovnicești, dar nu îl putem ierta pe semenul nostru, pe vecinul nostru, sau mai grav, chiar pe cei din familie, pentru că atunci am alergat fără de rost. De aceea se spune că iertarea este fiică a iubirii, deoarece nu poți să ierți dacă nu iubești cu adevărat. Sfântul Ioan în Epistola lui Sobornicească ne spune că "Degeaba spunem că îl iubim pe Dumnezeu pe care nu îl vedem, iar pe semenul nostru pe care îl vedem îl urâm". În cazul acesta ne spune că suntem mincinoși și că nu îl iubim nici pe Dumnezeu și nici pe semenul nostru. Hristos ne-a învățat nu prin teroare sau prin frică iertarea, ci ne-a învățat prin exemplul Său personal. Își începe propovăduirea prin cuvintele chemării la schimbare a vieții: "Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor" și le încheie spunând pe Cruce: "Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac". Deci Hristos ne-a îndemnat la iertare dându-ne exemplul Său personal.

Toți ne dorim să avem dreptate și de multe ori chiar există o luptă pentru aceasta. În ființa noastră există această nevoie de dreptate, însă dreptatea fără iubire nu aduce folos duhovnicesc. Oare cum ar fi ca Dumnezeu să se comporte cu noi doar după dreptate? Poetul Vasile Voiculescu spunea că "fără dragoste timpul se veștejește". Timpul trebuie să fie răspunsul meu la dragostea lui Dumnezeu iar răspunsul meu îl trec prin inima semenului meu.

Fără iertarea aproapelui, nu este primit nici darul adus la altar: „Dacă vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului și mergi întâi și te împacă cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău” (Mt. 5, 23-24). Și aceasta este o nuanță foarte importantă care ne spune că deși nu noi suntem vinovați pentru o ceartă cu fratele nostru, trebuie să facem pași spre împăcare chiar dacă fratele nostru are ceva impotriva noastră. Poate că de multe ori ne întrebăm: "Cât să iertăm cuiva?" iar Hristos ne spune astăzi: "La infinit!" pentru că și El ne dă nouă iertarea Sa. Amin!

05.08.2018 Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Astăzi, 05.08.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț, Sf. Mc. Evsignie, a Sf. Nona, mama Sf. Ier. Grigorie Teologul și a Sf. Ier. Fabian, episcopul Romei. Tot în această Duminică, a 10-a după Rusalii, sărbătorim Înainte-prăznuirea Schimbării la Față a Domnului, iar în cadrul citirii Evangheliei ne este prezentată vindecarea lunaticului de către Mântuitorul. La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Petru Brisc, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.



EVANGHELIA ZILEI:
În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia.


Dacă răsfoim paginile Sfintei Scripturi găsim în Deuteronom capitolul 16 versetul 16 faptul că bărbații în vremea aceea se înfățișau în fața lui Dumnezeu de trei ori pe an. Acolo citeau cele 10 Porunci din Tablele Legii și își puneau bucuriile, necazurile, tristețea în dialog intim cu Dumnezeu prin Legea cea Sfântă primită de Moise. Astăzi nu mergem de trei ori pe an la biserică, poate mergem Duminică de Duminică și Sărbătoare de Sărbătoare și ne plângem durerile, ne spunem bucuriile, necazurile, ascultând Sfânta Evanghelie, trăind Sfânta Liturghie și împărtășirea de cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu dat nouă prin Sfânta Evanghelie.

Am auzit această frumoasă pericopă evanghelică despre acest tânăr lunatic. Am intitulat această evanghelie de astăzi "Muțenie și surzenie demonică" și am să vă explic de ce. Vedem cum Hristos primește un tată necăjit care îl roagă să îi vindece singurul fiu care era bolnav, lunatic. Evanghelistul Matei ne dă detalii exacte dintre întâlnirea lui Hristos cu acest tată necăjit. Evanghelistul Luca aprofundează și ne spune că acest lucru s-a întâmplat imediat după Schimbarea la Față. Hristos era pe Muntele Taborului împreună cu cei trei ucenici care l-au văzut schimbându-se la Față, Sărbătoare pe care noi o prăznuim mâine. La coborârea de acolo îi întâlnim pe ceilalți ucenici la poalele muntelui, unde era adunată mulțime multă printre care cărturari și oameni de bună credință care doreau să îl vadă pe Hristos. Aflăm de la Evanghelistul Marcu că în momentul în care Hristos ajunge se declanșează o dispută directă între cărturari și ucenicii Lui fără a știi motivul, noi doar îl presupunem din dialogul pe care îl găsim la Evanghelistul Matei. Tatăl acestui bolnav îi spune Mântuitorului că singurul său fiu este lunatic și unde îl apucă se trântește în apă, în foc, scrâșnește din dinți, înțepenește, adică nu mai are control și poate muri oricând. Îi spune Mântuitorului: "L-am adus la ucenicii Tăi dar nu au putut să facă nimic". Lunaticul este acel bolnav care este sub influența lunii, fiind o fază mai urâtă a epilepsiei de astăzi, iar acesta era și posedat de diavol. La Evanghelistul Luca găsim faptul că Hristos îl întreabă public pe tatăl lui când a auzit disputa dintre cărturari și ucenicii săi: "De când chinuiește acest tânăr atât de grav?" iar tatăl răspunde necăjit: "Doamne, din copilăria lui este așa și nimeni nu poate să îl vindece, nici macar ucenicii Tăi. Dacă poți face ceva, te rog ajută-ne." Faptul că acesta se chinuia încă din copilărie cred că este esența Evangheliei de astăzi.

Iubiți credincioși,
Încă din copilărie acest tată necăjit își ducea copilul la toți medicii din lume, la cărturari, culminând cu ucenicii lui Hristos, la toți învățații și vindecătorii vremii ,pentru că și atunci existau medici de valoare cum ar fi Apostolul Luca. Hristos a reușit să îl vindece și cu toate că ceilalți se îndoiau, tocmai din acest motiv fiind iscată disputa dintre ucenici și cărturari, aceștia din urmă crezând că Mântuitorul este capabil doar de vorbe, că vorbește doar teoretic însă practic crezându-l incapabil de a săvârși această vindecare. Atunci Hristos întreabă: "Crezi tu?" iar el a răspuns cu lacrimi în ochi: "Cred Doamne, ajută necredinței mele" și în ceasul acela a ieșit duhul din el, a rămas ca mort, liniștit, a rămas curat și a rămas în el Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu. Hristos își arată Dumnezeirea Lui săvârșind această vindecare pe care nimeni nu a putut să o facă în atâția zeci de ani.

Acest duh mut și surd care l-a cuprins pe tânăr cred că are astăzi continuitate și de aceea am intitulat această Evanghelie: "Muțenia și surzenia diavolească". Mă adresez către cei tineri și vă spun să nu fiți muți și surzi. Să nu fiți surzi la cuvântul lui Dumnezeu care ne intră în suflet și trebuie să dea roade și să nu fiți muți dacă trebuie să vorbiți despre faptele cele bune pentru că dacă astăzi sunteți tineri, mâine sunteți părinți și trebuie să dați acel exemplu primit de la Hristos prin Învățătura Sa cea Sfântă. Noi încă avem de la cine învăța, avem părinți și bunici care transmit în continuare ceea ce s-a predat fie prin viu grai fie prin Cartea Sfântă și s-au păstrat până astăzi. Sunt mai bine de două mii de ani de când Biblia este aceeași și același Dumnezeu l-a ajutat pe Noe și același Dumnezeu l-a ajutat și pe Ștefan cel Mare care după ce a câștigat victoria a postit 40 de zile ca semn de apreciere și respect față de Dumnezeu și față de semenul său.

Astăzi, diavolul prin ispitirea sa îl poate ține pe om la distanță pentru că astăzi omul este un "Dumnezeu", poate singur să se gospodărească, să trăiască în lumea aceasta, dar lumea aceasta este trecătoare. De aceea să nu fim surzi și muți la cuvântul lui Dumnezeu și la Cele Sfinte și să nu ne ferim a arăta la toată lumea cuvântul frumos, fapta bună, exemplul și modelul, cuvântul elegant care trebuie să iasă din gura noastră ,și să nu negăm Teologia și Învățătura Sfântă despre Dumnezeu. Este foarte greu să arăți astăzi unui copil, unui tânăr ce înseamnă Dumnezeu și să îl înveți conceptul corect despre Dumnezeu, nu doar cât vrea el sau ce vrea. Este o luptă permanentă astăzi care se dă în școli pentru ca elevul să priceapă învățătura despre Dumnezeu. Așadar, Cartea Sfântă, pe lângă pericopa de astăzi, ne învață așa de frumos mesajul cu care voi încheia: "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, apoi toate celelalte se vor adăuga vouă". Am văzut astăzi acest soi de diavol care iese numai cu rugăciune și cu post. Postul nu este doar cel alimentar, ci vorbim și despre cel sufletesc, despre lacrimile de umilință care vizează păcatul. Amin!

29.07.2018 Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare - Potolirea furtunii)

Astăzi, 29.07.2018, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Calinic, Veniamin și Mamant, și a Sf. Mc. Teodota cu fiii săi. De asemenea, în această Duminică, a 9-a după Rusalii, ne este prezentată umblarea Mântuitorului pe mare și potolirea furtunii. La biserica noastră, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Preacucernicul Părinte Pop Ionuț și Preacucernicul Părinte Brisc Petru. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Pop Ionuț iar cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Brisc Petru.




EVANGHELIA ZILEI:
În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe țărmul celălalt, până ce va da drumul mulțimilor. Iar El, dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.


Suntem în această Duminică, a noua după Sfintele Rusalii, o Duminică în care continuăm pericopa evanghelică de Duminica trecută, atunci când Hristos a săturat mulțimile prin înmulțirea pâinilor și a peștilor. Oamenii apoi l-au căutat pe Hristos dar nu l-au căutat sincer, au vrut să îl facă împărat, dar Hristos îi mustra spunându-le: "Adevărat vă spun vouă: mă căutați nu pentru că voi credeți în Mine, ci pentru că voi ați mâncat pâine și v-ați săturat". Apostolii, se pare că nici ei nu prea înțeleseseră minunea pentru că ne spune Sfântul Evanghelist Marcu că minunea de astăzi, minunea la care am fost părtași prin glasul Sfintei Evanghelii și anume "Umblarea lui Hristos pe mare și potolirea furtunii" este tocmai o minune săvârșită pentru Sfinții Apostoli, pentru ca ei să își întărească credința și pentru că ei să îl proclame pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. De aceea Hristos după înmulțirea pâinilor pare trist, pentru că mesajul Său nu a fost înțeles așa cum dorea El. Așadar, face această minune mai mult pentru Sfinții Apostoli, iar atunci când urcă în corabie, Apostolii toți la unison proclamă și spun: "Cu adevărat Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." Este prima proclamare solemnă și totală din partea tuturor Sfinților Apostoli, a lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.

Această pericopă evanghelică, această minune săvârșită de Hristos nu a avut ca sens, ca țintă doar acest lucru istoric, de a le întări credința Apostolilor și a-l recunoaște pe El ca Dumnezeu, ci este o pericopă despre viața noastră. Cuvântul Evangheliei este mereu viu și actual. El este în parte despre trecut, dar mesajul său este și despre prezent și mai ales despre viitor, însă nu despre orice viitor, ci despre un viitor veșnic, despre o Împărăție veșnică. De aceea, în cântările Bisericii noastre viața este asemănată cu o mare. Una dintre cântările înmormântării spune așa: "Marea vieții văzând înălțându-se viforul ispitelor, la limanul Tău caut mântuire". Adeseori viața este comparată cu o mare învolburată pentru că așa cum în largul mării de multe ori nu ai certitudinea, nu ai siguranța, tot așa în viața de zi cu zi ispitele, necazurile, nevoile, problemele zilnice se înalță ca niște valuri. De aceea, Evanghelia de astăzi, vrem să o înțelegem din această perspectivă și să medităm asupra ei, pentru că noi credem că Hristos și acest mesaj a vrut să ni-l transmită prin această minune, prin umblarea Sa pe mare și potolirea furtunii.

Îi vedem pe ucenici aproape din zorii zilei tulburați pentru că pe mare era furtună. Hristos vine umblând pe mare și așa cum poate ni s-ar părea și nouă, ei cred că văd o nălucă. Tocmai de aceea Apostolul Petru pune la încercare prezența lui Hristos și intră într-un dialog și îi spune: "Doamne, dacă ești Tu poruncește să vin la Tine". Hristos îl cheamă, iar Apostolul Petru pășește și el pe mare ca pe uscat, deci nu umblă doar Hristos pe mare ci și unul dintre Apostoli. Apostolul Petru însă la un moment dat nu mai privește spre Hristos, privește spre mare și atunci începe să se scufunde și strigă din adâncul inimii sale: "Doamne scapă-mă" iar Hristos îi întinde mâna, îl ceartă și îi spune: "Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?". Acest episod este o lecție de trăire a vieții. Atunci când noi ne aflăm în corabia vieții noastre, în marea acestei vieți, învolburați de valurile mării, avem de făcut cinci pași care reies din Evanghelia de astăzi.

În primul rând, trebuie să intri într-un dialog cu Hristos. Apostolul Petru când l-a văzut pe Hristos a intrat într-un dialog cu El. Cu alte cuvinte, pe marea acestei vieți noi trebuie să fim într-un dialog și o comuniune continuă cu Hristos, pe care îl avem sălășluit în noi prin Botez. Deci prezența Lui pe marea vieții noastre este sigură, trebuie doar să comunicăm, să intrăm în legătură cu El. După ce am intrat în legătură cu acest Dumnezeu al nostru urmează o etapă foarte importantă și anume să asculți de glasul Lui, să te încrezi în chemarea Lui, să ai încredere în Dumnezeu și în ceea ce spune. El îi spune Apostolului Petru: "Vino! calcă pe mare", iar Apostolul Petru se încrede în cuvântul lui Dumnezeu și minunea se produce.

Cu alte cuvinte, atunci când te încrezi în Dumnezeu oricât de mari ar fi valurile tu vei reuși, vei putea să treci marea învolburată a acestei vieți. Dar există o a treia etapă foarte importantă: să nu îți iei ochii de la Hristos, să nu te depărtezi nici măcar cu privirea de El. El trebuie să fie centrul vieții tale, nu așezat la periferia vieții tale pentru că te vei scufunda, te vei înspăimânta de valurile acestei vieți, de necaz, de probleme, de nevoi, dar dacă nu vei pierde privirea lui Hristos vei reuși. Nu ajunge ca Hristos să fie doar o prezență pasivă în viața noastră. Trebuie să ne încredem în El și mai ales să fie centrul vieții noastre. Nu întâmplător am amintit faptul că oamenii l-au căutat pe Hristos după episodul înmulțirii pâinilor, pentru că au mâncat pâine și s-au săturat. Noi oare de ce nu îl căutăm pe Dumnezeu? Ar trebui să îl căutăm deoarece El este viața vieții noastre; ar trebui să îl căutăm pentru a răspunde dragostei Lui; ar trebui să îl căutăm pentru a-i mulțumi, pentru a-l ține mereu în viața noastră, deoarece acolo unde este El, valurile nu mai au nicio putere asupra noastră.

Urmează a patra etapă. Poți la un moment dat să fii sub acest val al ispitelor și să te pierzi, să te înspăimânți, să nu îl mai pui pe Dumnezeu în centrul vieții tale și atunci să înceapă scufundarea. Totuși, cât de important este mesajul Evangheliei de astăzi? Pentru cel care strigă către Dumnezeu: "Doamne scapă-mă!" adică pentru cel care se roagă sincer în fața lui Dumnezeu din adâncul inimii sale, Dumnezeu vine și îl ia de mână și pășește cu el în corabia vieții sale. Dumnezeu nu este un supărăcios. Dumnezeu nu este un orgolios, nu este acea persoană pe care dacă la un moment dat nu am mai pus-o în centrul vieții noastre, se supără. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndelung-răbdător, iar îndelunga răbdare merge mână în mână cu așteptarea. Cu alte cuvinte, chiar și atunci când valurile vieții intră și încearcă să ne scufunde, dacă vom avea puterea să strigăm către Hristos, El ne va întinde mâna și ne va ajuta, ne va scăpa.

După ce Dumnezeu te ține în mâna Lui, El intră în corabia vieții tale și totul se liniștește așa cum s-a liniștit marea din minunea de astăzi. Este important să înțelegem că această pericopa evanghelică ar trebui să fie un motto al fiecărei zile din viața noastră. Zilnic ar trebui să ne gândim că atunci când îl avem pe Dumnezeu în viața noastră valurile vieții se liniștesc. Atunci când Dumnezeu devine ținta vieții tale, când strigi către El cu rugăciune sinceră, Dumnezeu te ia de mână și îți liniștește valurile vieții.

Se spune că la un moment dat un preot a mers la căpătâiul unui bolnav. Muribundul i-a cerut preotului următorul lucru: "Spune-mi un cuvânt de mângâiere". Și mărturisește preotul și spune: "Atunci mi-am dat seama cât de neputincioase sunt cuvintele omenești, dar m-am gândit la un text din Psalmul 22 versetul 4 care spune: "Nu mă voi teme de umbra morții, pentru că Tu Doamne cu mine ești". Atunci bolnavul parcă săltând a spus: "Ajunge! Acest cuvânt îmi este suficient dacă știu că Domnul Dumnezeul meu este cu mine". Pe marea acestei vieți dacă știm și trăim acest lucru nu mai avem nevoie de altceva, nu mai avem nevoie decât să ne încredem în El, să ne încredem în cuvântul Său, să ne încredem în purtarea Sa de grijă, să fie El ținta și centrul vieții noastre. Atunci credem și noi că ne va spune: "Nu vă temeți! Îndrăzniți, Eu sunt cu voi". Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro