+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

Parintele Vicar Ionut Pop primeste crucea Mexicului 12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

31.12.2017 Duminica după Nașterea Domnului (Fuga în Egipt)

Astăzi, 31.12.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Melania Romana și a Sf. Mc. Hermes. Tot în această duminică prăznuim Odovania Praznicului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, și este închinată Sfinților Iosif Logodnicul, David Proorocul și Iacob, ruda Dumnului.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș și Preacucernicul Părinte Arhidiacon Torcoș Ionică. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de invățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
După ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: scoală-te, ia Pruncul și pe mama Sa și fugi în Egipt și stai acolo, până ce îți voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul și pe mama Sa și s-a dus în Egipt: și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin proorocul, care zice: din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Iar când Irod a văzut că a fost înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și, trimițând, a omorât pe toți copii, care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai mici, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire și țipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi și nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. Iar după ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și au venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și a venit și a locuit în orașul, care se numește Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.

Ajunși la cumpăna dintre ani, ne bucurăm și îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru anul care trece, pentru ca l-am trăit sănătoși, în liniște și pace. De asemenea, suntem în fața unui nou an și pășim in acesta oarecum cu o ezitare, pentru că mai întoarcem o pagină din cartea vieții noastre.

Duminica după sărbătoarea Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este și ultima duminică din anul acesta, ne înfățișează două evenimente din viața Domnului nostru Iisus Hristos, și anume fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, și împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toți copiii din Betleem și împrejurimi, cu scopul de a-l omorî și pe Iisus. La puțin timp după Nașterea Sa, Pruncul Iisus se află în primejdie de moarte, deoarece regele Irod căuta să-L ucidă. Vedem, așadar, că viața lui Iisus Hristos este de la început îndreptată spre suferință, așa cum a prevăzut proorocul Isaia când vorbea despre Slujitorul Domnului ca fiind un „om al durerilor și cunoscător al suferinței”. Pruncul Iisus Se naște într-o călătorie. El nu Se naște în casa mamei Sale din Nazaretul Galileii, ci în Betleemul Iudeii, și nici măcar într-o casă, ci într-o peșteră, pentru că în casa de oaspeți din oraș nu mai era loc. De aceea, în otpustul sau apolisul sărbătorii Nașterii Domnului se spune: „Cel ce în peșteră S-a născut și în iesle S-a culcat pentru mântuirea noastră”. De Nașterea lui Hristos se bucură păstorii oilor, dar regele Irod Idumeul, conducătorul tiranic al iudeilor, se întristează, întrucât el consideră că Pruncul născut în Betleem poate fi cineva care, într-o zi, i-ar putea lua împărăția. De aceea, Irod poruncește ca toți copiii din Betleem și împrejurimi să fie uciși, pentru ca, odată cu ei, să ucidă și pe Pruncul Iisus. Magii, venind de la Răsărit, din țări îndepărtate, I s-au închinat Pruncului Iisus și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă, însă regele țării în care S-a născut Iisus hotărăște ca Acesta să fie ucis. Iată, cât de contradictorie este lumea robită de răutate și ură. Evanghelia ne mai arată că, la revenirea din Egipt, Pruncul Iisus este dus în Nazaretul Galileii, iar acest fapt are o semnificație misionară și mântuitoare. „Galileea neamurilor” era o prefigurare a popoarelor care vor primi credința în Hristos și se vor creștina. Mântuitorul Iisus știa că Galileea era socotită de mulți evrei ca fiind o provincie puțin importantă. Totuși, El acceptă să locuiască o parte a vieții Sale (copilărie și tinerețe) în Galileea, alături de oameni diferiți și necăjiți, refugiați și săraci care au venit aici din alte țări. Între acești oameni de neamuri diferite va crește Pruncul Iisus. Tocmai prin această prezență a Lui în Galileea, se arată smerenia Lui și dragostea Lui față de toți oamenii. Iisus este prieten cu cei săraci, solidar cu străinii exilați sau refugiați, apropiat de cei marginalizați și disprețuiți, pentru că vede în toți valoarea infinită și unică a fiecărui om, creat după chipul lui Dumnezeu, dincolo de rangul lui în societate, poziție centrală sau supraviețuire marginală, dincolo de bogăție sau sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească individuală ori colectivă. El a venit în lume pentru mântuirea tuturor oamenilor. Când nu se mai află oameni buni care să-L ajute pe Pruncul Iisus, vin îngerii din cer să-L apere, să-L ocrotească. Lectura evanghelică de astăzi subliniază că Dumnezeu, prin îngerii Săi, ajută pe oameni când aceștia sunt smeriți și singuri și că dreptul Iosif a fost binecuvântat de Dumnezeu să poarte grijă de Copilul Iisus ca un tată adoptiv. De aici învățăm că, totdeauna, copiii au nevoie atât de afecțiunea mamei, cât și de afecțiunea tatălui. Nu era suficientă afecțiunea mamei. Prin aceasta, Dumnezeu ne arată binecuvântarea Lui asupra familiei. După cum la început prin familie a intrat păcatul în lume, întrucât Adam și Eva formau prima familie umană, tot așa acum Mântuitorul lumii, Noul Adam, vine în lume într-o familie ca să vindece lumea de păcatul neascultării de Dumnezeu și de moartea despărțirii de El. Astăzi, familia creștină tradițională este din ce în ce mai amenințată, deoarece trăiește într-o lume secularizată și confuză din punct de vedere spiritual și este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranța zilei de mâine, șomajul, migrația, instabilitatea și dezorientarea. Evanghelia de astăzi ne mai învață că fiecare copil trebuie păzit, ocrotit; el nu trebuie lăsat pradă frigului și foamei, neștiinței și nesiguranței, violenței și morții. Într-o vreme în care unii părinți își abandonează copiii, iar unii copii uită pe părinții lor, lumina Evangheliei lui Hristos ne arată că binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită și luptă împreună împotriva relelor și primejdiilor din viața ei, pentru a păstra și cultiva darul sfânt al vieții pământești dăruite de Dumnezeu, spre a se pregăti în această viață pentru dobândirea vieții veșnice cerești. Așadar, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ocrotească familia, să ocrotească și să înmulțească iubirea soților întreolaltă, iubirea copiilor față de părinți și a părinților față de copii, ca toți să simtă că Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este o binecuvântare pentru întreg neamul omenesc și că în familia credincioasă se pregătește mântuirea omului. De aceea, familia a fost numită „biserica de acasă”. Biserica lui Hristos a ridicat Cununia la rang de Sfântă Taină, întrucât a văzut în taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos binecuvântarea lui Dumnezeu pentru familie și pentru întreaga umanitate. Amin!


26.12.2017 A doua zi de Crăciun

Astăzi, 26.12.2017, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește a doua zi de Crăciun. Tot în această zi, se face pomenirea Soborului Maicii Domnului, precum și a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana și a Sf. Ier. Eftimie, Episcopul Sardei.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de invățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: “Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că nu sunt”. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, și i-a zis: “Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului”. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel. Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă, în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.

Colinde, colinde,/E vremea colindelor, /Căci ghiața se'ntinde/Asemeni oglinzilor. /Și tremură brazii
Mișcând ramurele, /Căci noaptea de azi-i/Când scântee stelele.
Se bucur copiii, /Copiii și fetele, /De dragul Mariei/Își piaptănă pletele... /De dragul Mariei/Și al Mântuitorului/Lucește pe ceruri/
O stea călătorului.

Iată-ne prăznuind din nou frumoasele sărbători ale Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Primim din nou vestea cea bună care ne surprinde de fiecare dată, cea a venirii in lume a Pruncului Hristos, să se nască, și să crească, să ne mântuiască. Ne surprinde deoarece Hristos devine om, se face asemenea nouă, pentru noi și pentru păcatele noastre, ca să ne facă din nou apropiați ai lui Dumnezeu. Este cea mai mare bucurie si Sărbătoare. Desigur, Învierea ne deschide poarta spre cer prin jertfa de pe cruce a Mântuitorului, însă Hristos dacă n-ar fi venit pe acest pământ pentru noi oamenii, din iubire de oameni, și aducând această mare Lege și poruncă a iubirii, noi astăzi am fi departe de Dumnezeu.

Astăzi, a doua zi, prăznuim Soborul Maicii Domnului și am auzit citindu-se din Evanghelie fuga în Egipt prin descoperire de la Înger, ca să-l salveze pe Pruncul Hristos și vedem toate etapele până la creșterea Lui. Oarecând, cineva se intreba dacă greșește atunci când se roagă mai mult la Maica Domnului decât la Dumnezeu sau la ceilalti Sfinți. Potrivit învățăturii noastre teologice și dogmatice, pe primul loc este Sfânta Treime, Dumnezeu, O Ființă și Întreit in Persoane:Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Apoi, următoarea este Maica Domnului căruia îi acordăm Supracinstire, Supravenerare, iar apoi îi cinstim pe Sfinți, care sunt casnicii și apropiații lui Dumnezeu, iar pentru noi oamenii sunt exemplu prin viața lor. Însă, Maica Domnului nu este despărțită de Pruncul Hristos, deci nu este greșit să te rogi Maicii Domnului. Unii preferăm să folosim Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, alții, în special mamele, Paraclisul Maicii Domnului. Astfel, nu este greșit dacă ne rugăm mai mult Maicii Domnului pentru că niciodată nu o putem despărții de Hristos. Spre exemplu, la Nunta din Gana Galileii, Hristos transformă apa în vin la rugămintea Mamei Sale, deci Domnul Hristos îi acordă cinstirea de mamă, Ea devenind mai târziu Maica întregii omeniri. De aceea, dacă Dumnezeu o respectă și îi acordă timpul, cu atât mai mult noi, deoarece Ea stă de-a dreapta tronului de judecată și mijlocește pentru noi, influențează în bine, ca să fim iertați de păcatele noastre. Este foarte importantă Sărbătoarea Nașterii Domnului, fiind Sărbatoarea iubirii, a bucuriei, a venirii în lume a Domnului Hristos și vedem o actualizare permanentă în sufletele și in viața noastră, primindu-l pe Hristos.

Ne amintim că în urmă cu câteva Duminici am ascultat pilda acelui om care a dorit să facă masă și fiecare invitat s-a scuzat având diferite motive. Dacă interpretăm această parabolă suntem tentați să spunem că a procedat greșit, deoarece acei invitați veniți de pe la colțuri și de pe la garduri, nu erau pregătiți pentru masă, nefiind imbrăcați în haine de sărbătoare. Însă, privind în profunzimea textului, nu este vorba de haina cu care erau îmbrăcați, ci de haina cu care ei au fost pregătiți in interiorul lor, în suflet. Și noi, ne Spovedim și ne Împărtășim în Posturile mari de peste an sau poate mai des, ca să transformăm Sărbătoarea lui Hristos în Sărbătoarea noastră. Hristos vine în primul rând în sufletele noastre. De aceea, să trăim așa cum cere Biserica prin glasul Sfintelor Evanghelii. Faptele trebuie să fie cele care arată bucuria, pentru că prin fapte ne manifestăm bucuria primirii lui Hristos în ieslea sufletului nostru, care se naște, crește și ne mântuiește.

An de an, ne pregătim și îl primim pe Hristos în viața și în sufletul nostru. Dar Crăciunul acesta pare că este cu ceva mai special. Acum, la final de an, ne uităm în spate și vedem izbândele noastre, ne facem proiecte si planuri pentru viitor, însă anul care urmează este farte important. Se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire de la 01 decembrie 1918, anul care ne-a întregit trupul țării. Apoi,la 01 ianuarie, acum 170 de ani, a avut loc Revoluția din 1848, unde amintim pe Mitropolitul Andrei Șaguna și pe craiul munților, Avram Iancu. Se mai împlinesc apoi 330 de ani, în anul care urmează, de la urcarea pe tron a domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a murit pentru credință împreună cu familia sa.

De aceea, să primim bucuria Nașterii în sufletul nostru, să ne-o însușim prin calitatea de a fi român. Poporul român și-a păstrat cu sfințenie credința strămoșească, limba, legea străbună, iar Biserica a fost cea care i-a adunat pe români. În noaptea Sfântă am auzit atât de frumos, înerii împreună cu păstorii cântă ”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Acesta este mesajul lui Hritos pentru noi în anul acesta: pace pe pământ și înțelegere între noi oamenii, iar dacă există acestea, putem și noi să devenim îngeri și oameni, să petrecem împreună Sfintele Sărbători, Amin!

25.12.2017 Nașterea Domnului (Crăciunul)

Azi, 25.12.2017, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Nașterea cea după trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș, iar la cuvântul de invățătură, tot Preacucernicul Părinte Diacon a dat citire obișnuitei pastorale adresate iubitului cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini din cuprinsul Episcopiei Sălajului.

EVANGHELIA ZILEI:
Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind împăratul Irod, s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el; și adunând pe toate căpeteniile preoților și cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci așa este scris prin proorocul: și tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, care va paște poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Și, trimițându-i la Betleem, le-a zis: mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă-L veți afla, să mă vestiți și pe mine, ca să vin și eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat și iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Și intrând în casă și văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat Lui; apoi, deschizându-și vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Dar, primind înștiințare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor.

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor
creștini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor și milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Iubiți credincioși,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sărbătorim din nou Crăciunul, iar colindul străbun ne îndeamnă: „Veniți astăzi credincioșii să săltăm, / De nașterea lui Hristos să ne bucurăm. / Că El astăzi în Vifleem s-a născut, / Precum au grăit prorocii cei de demult. / Îngeri și păstori cântare I-au adus / Și noi să-I cântăm mărire întru cei de sus. / Pace și bunăvoire pe pământ, / Că azi s-a născut în iesle Domnul Sfânt”.

Colindele ne încarcă sufletele de bucurie la fiecare început de iarnă, cu frumusețea și gingășia lor unică, întorcându-ne parcă în timp, în anii copilăriei.

Termenul „colindă” provine din latinescul „calendae”, care la romani semnifica prima zi a fiecărei luni. În timpul calendelor din ianuarie copiii romanilor umblau din casă în casă, cu prilejul Anului Nou, și cântau imnuri, urând gazdelor noroc și fericire în anul care începea. După ce Dacia a fost cucerită de către romani, acest obicei s-a răspândit și la noi, iar odată cu încreștinarea strămoșilor noștri, aceste imnuri sau urări păgâne au dobândit un conținut creștin, fără a-și pierde însă, denumirea latină.

Colindele sunt creații anonime ale poporului nostru, inspirate din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și slujbele bisericești, care au, în general, între 20 și 60 de versuri, și exprimă pe înțelesul tuturor învățătura Bisericii despre nașterea Pruncului Iisus, anumite evenimente din viața Mântuitorului, precum și alte momente importante din istoria mântuirii. Ca parte integrantă a folclorului religios, colindele au o valoare neprețuită prin conținutul, originea și mai ales prin vechimea lor. Ele reprezintă cântecul nostru strămoșesc și una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc.

Colindele sunt cântări caracteristice perioadei Crăciunului, care preamăresc nașterea Pruncului Iisus în Betleemul Iudeii și descriu cu lux de amănunte tot ceea ce s-a petrecut atunci. În același timp însă, ele ne înfățișează și alte evenimente importante din viața și activitatea publică a Domnului Hristos, precum și din istoria mântuirii, pe care le vom prezenta în cuvântul nostru de astăzi.

Totuși, întrucât colindele nu sunt tratate de teologie, ele nu descriu în amănunt viața și activitatea Domnului Hristos și nici nu fac o sinteză a acestora, ci ele prezintă doar anumite evenimente din viața Mântuitorului și a Bisericii. Din acest motiv, nici cuvântul nostru nu va înfățișa întreaga viață și activitate publică a Fiului lui Dumnezeu întrupat, ci numai faptele relatate de colinde.

În urma căderii protopărinților Adam și Eva în păcat, Dumnezeu i-a alungat din rai. O colindă relatează izgonirea lui Adam din grădina Edenului, precum și jalea care l-a cuprins: „Adam dacă a greșit, / Din rai Domnul l-a gonit. / Din raiul cel din Eden, / Osândit cu greu blestem. / Iar Adam dac-a văzut, / Că-n greșeală a căzut, / Din rai afar-a fost dat, / Izgonit și lepădat, / A șezut jos într-un loc, / Plângând cu lacrimi de foc, / Raiul cu jale privind / Și către dânsul grăind: / O, raiule, lăcaș sfânt, / Mă vezi în ce jale sunt, / Că sunt cumplit urgisit / Și de la tine gonit. / O, ce mă mai bucuram, / În slava ta când eram. / Că de-acum nu voi gusta, / Din sfântă dulceața ta. / Amar, Evo, ce făcuși? / Unde vom merge acuș? / Pe tine te ascultai / Și din acel pom mâncai. / Că tu, Evo, m-ai silit / Și de-ăst bine m-ai lipsit”.

Unul dintre principalele momente de început ale istoriei mântuirii a fost Bunavestire, despre care o colindă glăsuiește: „Colo sus în vremea ’ceea, / În frumoasa Galileea, / O Fecioară viețuia, / Ce Maria se numea. / Nazaret era orașul / Unde ea-și avea sălașul. / Într-o zi Maria sta / Singură și se ruga, / Dar deodată ce văzu, / Casa toată se umplu, / De-o lumină lucitoare, / Ca lumina de la soare. / Îngerul Gavriil intrase / La Sfânta Fecioară-n casă / Și din zbor cum se opri, / Bucură-te, îi grăi. / Tu, de daruri încărcată, / Cea mai binecuvântată / Din femei pe-acest pământ, / E cu Tine Domnul Sfânt. / Ea văzând, s-a-nspăimântat, / Întru sine s-a-ntrebat, / Doamne, ce să fie oare / Aste vorbe de-nchinare? / Îngerul i-a zis, Marie: / N-avea teamă, pace ție. / Sunt al Domnului trimis, / Nu te-nspăimânta, i-a zis. / Nu te-nspăimânta Maria, / Că vei naște pe Mesia. / Fiu al Domnului va fi / Și Iisus se va numi, / Sfânta Lui Împărăție / Nesfârșită o să fie. / Maria când a auzit, / Cu smerenie-a grăit: / Dacă-așa vrea Cel de sus, / Fie mie cum mi-ai spus”.

Evenimentul de debut, cu care Domnul Hristos și-a început activitatea publică, a fost botezul Său în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, care este prezentat într-o colindă astfel: „La marginea râului, / La apa Iordanului, / Vedem lucruri minunate, / De toți sfinții lăudate. / La Iordan, râul frumos, / Venit-a Domnul Hristos, / Apele să le sfințească, / Pe noi să ne mântuiască. / Iată, și Sfântul Ioan / Vine către Iordan, / Și dacă s-apropia, / Domnul Hristos îi grăia: / Vino Ioane de cutează, / Pe Mine de Mă botează. / Doamne, cum voi cuteza / Pe Tine-a Te boteza? / Eu sunt iarbă și țărână / Și tremură a mea mână. / Tu ești foc ce mistuiești, / Care și munții-i topești, / De Tine de m-oi atinge, / Mă voi arde, mă voi frige. / Lasă Ioane și cutează / Și vino de Mă botează. / Vino și nu te mira, / Că asta e voia Mea. / Atunci Ioan a cutezat / Și mâna și-a ridicat, / Pe Domnul L-a botezat. / Atunci cerul s-a deschis, / Glasul Tatălui a zis: / Iată Fiul Meu iubit, / În care-am binevoit”.

Prima minune pe care a săvârșit-o Domnul nostru Iisus Hristos este descrisă într-o colindă foarte renumită, după cum urmează: „La nunta ce s-a-ntâmplat / În Cana Galileea, / Fost-a și Iisus chemat. / Și vrând triști a nu-i lăsa, / A venit cu Maica Sa. / Șezând la masă și bând, / Băutura ne-ajungând, / Toți cei câți la masă stau, / În tăcere se uitau, / Necutezând a-ntreba, / De mai este vin ori ba. / Iară mama lui Iisus / Văzând că nu-i vin de-ajuns, / Zise: Fiul meu iubit, / Vinul li s-a isprăvit. / Atunci Iisus s-a sculat / Și slugile a chemat. / Apă-n șase vase-au pus / Și le-au umplut până sus. / El le-a binecuvântat, / Apa-n vin s-a preschimbat. / Și-a zis să dea-ntâi la nun, / Să guste vinul de-i bun. / Iar nunul dac-a gustat, / Cu glas mare a strigat: / Ceia ce fac mese mari, / Dau întâi vinuri mai tari, / Iar dacă se-nveselesc / Și pe cel rău îl primesc. / Noi pe cel slab l-am băut / Și pe cel bun l-am ținut. / Atunci toți au cunoscut, / Că Mesia s-a născut”.

Minunile săvârșite de Domnul Hristos în timpul activității Sale publice sunt foarte succint amintite într-o colindă: „Iar Fiul dacă creștea, / Multe minuni El făcea: / Bolnavi-i tămăduia, / Pe orbi cu ochi îi făcea”.

Intrarea triumfală a Domnului Hristos în Ierusalim, moment în care a fost întâmpinat de către evrei ca un împărat, este și ea prezentată de o colindă: „Hristos vine-ncetinel / Spre patimă ca un miel. / Azi intră-n Ierusalim, / Călare pe mânz de-asin. / De popor e așteptat / Ca un mare împărat. / La poartă e-ntâmpinat, / Toți, osana, I-au cântat. / Osana dintru-nălțime, / Că Hristos împărat vine. / Pruncii cu stâlpări în mână / Cântă cu toți împreună: / Osana dintru-nălțime, / Că Hristos Dumnezeu vine”.

Precum Dreptul Simeon i-a prorocit Sfintei Fecioare Maria, după ce a binecuvântat Pruncul Iisus în templul din Ierusalim, că prin sufletul ei va trece sabie, o colindă relatează cum și Maica Domnului Îi vestește încă din leagăn Pruncului vinderea Lui de către apostolul Iuda și răstignirea Sa pe cruce: „În cetatea împărătească, / Prins-au rugii să-nflorească. / Însă nu e rug în floare, / Ci e Sfânta Născătoare. / Lângă Maica-n legănel, / Doarme Pruncul mititel, / Iar în jurul Pruncului / Crește floarea rugului. / Printre rugii înfloriți / Cresc și spinii ascuțiți. / Pruncu-n somn se mișcă lin, / I-a ajuns mânuța-n spini. / Din mânuță-I curge sânge, / Pruncușoru-ncepe-a plânge. / Maica Sfântă-L legăna, / Și din gură cuvânta: / Taci cu mama Fiul meu, / Că-Ți va fi cu mult mai greu, / Ucenicul când Te-a vinde / Și pe cruce Te-or întinde. / Atunci nașterea de-acum / Îți va fi un aspru drum. / Când sudoarea Îți va curge, / Să ne ierți Iisuse dulce”.

Despre apostolul vânzător o colindă spune: „Iuda, ucenic viclean, / S-a făcut mare dușman, / Vrând pe Hristos, Fiul Sfânt, / Să-L piardă de pe pământ”.

Condamnarea la moarte și răstignirea Domnului Hristos sunt prezentate într-o colindă astfel: „Judecându-L pe Hristos, / Pe Mântuitorul nost’, / Pe dealul Golgotei, sus, / Pe cruce de brad L-au pus, / Cu sulița L-au străpuns, / Sânge și apă au curs”.

O colindă descrie ce s-a întâmplat în momentul în care Domnul Hristos și-a dat duhul pe cruce: „Nourii s-au tulburat, / Soarele s-a-ntunecat, / Pietrele s-au despicat”.

În urma morții trupului Domnului Hristos pe cruce, sufletul Acestuia a coborât la iad, de unde a eliberat sufletele drepților Vechiului Testament, cu care a intrat în rai. O colindă grăiește în acest sens: „Și s-a coborât la iad, / Ca să scoată pe Adam / Și pe pruncii lui Avraam. / Scoală Adame, hai cu mine, / Să mergi de la rău la bine, / Că de când aici ședeai, / Tare rău te necăjeai. / Scoală dară, să pornim, / Sus în rai să ne suim. / Sus la cer când s-au suit, / Ei cu Tatăl au vorbit, / Cum de noi ne-am mântuit, / De-acel veșnic iad cumplit”.

Despre învierea trupului Mântuitorului de a treia zi, o colindă afirmă că „Hristos a înviat din morți, / Ca să ne scoale pe toți, / Cu moartea moarte călcând / Tuturor viață dând”.

După ce și-a încheiat activitatea publică pe pământ, Mântuitorul S-a înălțat cu trupul la cer. O colindă prezintă foarte pe scurt acest eveniment, spunând: „Iar Fiul lui Dumnezeu / S-a suit la Tatăl Său”.

A doua venire a Fiului lui Dumnezeu în lume, de această dată ca Judecător al ei, este ilustrată în următoarea colindă: „Răsună blând spre seară, / Al clopotelor cânt, / Că vine, vine iară / Hristos pe-acest pământ. / Tânărul crai / Cu mult alai, / Vine din cer, / Hai lerui ler. / El vine-n haină albă, / De îngerași purtat, / Să spele lumea toată / De rău și de păcat”.

Judecata de obște este și ea prezentată într-o colindă, sub forma unei promisiuni făcută de Maica Domnului Pruncului Iisus, pentru a-L liniști atunci când Acesta plângea: „Tu, Fiule, nu mai plânge, / Că eu Ție Ți-oi aduce / Un scaun de judecată, / Ca să judeci lumea toată. / Să dai drepții la dreptate / Și strâmbii la strâmbătate, / Să iei ceru-n stăpânire, / Pământul în moștenire”.

Împărăția cerurilor, unde vor ajunge cei care au împlinit pe pământ poruncile lui Dumnezeu, este descrisă într-o colindă astfel: „Că în cer sunt multe case, / Împodobite, frumoase, / Tot cu raze luminoase, / Unde drepții se adună, / Cu toți sfinții împreună / Și își fac tot voie bună. / Și cântând c-o glăsuire, / Dănțuiesc într-o unire, / Dând lui Dumnezeu mărire”.

Unele colinde prezintă evenimentul nașterii Pruncului Iisus de parcă s-ar petrece în zilele noastre: „Aseară, pe asfințit, / Mândră stea ne-a răsărit, / După care noi ne-am dus, / Să-L căutăm pe Iisus. / Noi pe Iisus L-am aflat / În iesle de boi culcat. / Numa’ ce ne-am închinat / Și-napoi ne-am înturnat, / Pe zăpadă și pe lună, / Să v-aducem veste bună”.

O colindă înfățișează credința poporului român în Domnul Hristos, Cel născut în Betleemul Iudeii, dar și evlavia domnitorului Ștefan cel Mare: „La poartă la Ștefan Vodă, / Boierii s-au strâns la vorbă. / Dar vorba de cine este? / De Iisus născut în iesle. / Însă Ștefan Domn cel sfânt, / De la rugă auzind, / Pe boierii ce vorbeau / Și pe Domnul proslăveau. / El pe dată s-a plecat, / Cu boierii s-a-nchinat, / Și cu glasul de supus, / A slăvit pe Domn Iisus”.

Iubiți fii sufletești,

Credința poporului nostru și marea sa iubire față de Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, sunt dovedite cu prisosință de strădaniile depuse în trecut de generații întregi de români, care au alcătuit mulțimea de colinde dedicate nașterii Lui, dar și altor evenimente din viața Sa. Urmând pilda înaintașilor noștri, să ne dovedim și noi credința și dragostea față de Dumnezeu, lucrându-ne propria mântuire, după cum ne îndeamnă colindul: „Creștinilor, noi astăzi / Degrabă s-alergăm, / Spre-a noastră mântuire, / Veniț

24.12.2017 Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sf. Părinți după trup ai Domnului)

Azi, 24.12.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Mc. Eugenia, precum și a Sfinților Părinți după trup ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De asemenea, în această Duminică, fiind Ajunul Crăciunului, ni se prezinta Genealogia Mântuitorului.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș, iar cuvântul de invățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Brisc Petru.

EVANGHELIA ZILEI:
Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda și pe frații lui. Iuda a născut pe Fares și pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia și pe frații lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; și de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar nașterea lui Iisus Hristos, așa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, și înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept și nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naște fiu și-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deșteptat din somn, Iosif a făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.

Suntem într-o zi a așteptării Întrupării Fiului lui Dumnezeu în lume și în viața noastră. O zi a pregătirii, pentru că duminicile dinaintea marelui Praznic au venit în a ne pregăti așa cum se cuvine pentru Praznicul pe care-l așteptăm. Tocmai de aceea am auzit în Evanghelia care s-a citit o inșiruire de nume ce fac parte din Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, inșiruire ce se citește de fiecare dată în Duminica dinaintea Nașterii Domnului. Toți poate ne întrebăm la un moment dat ce sens are această inșiruire, sau ce vrea să ne transmită ea. În primul rând, această inșiruire este făcută prin inspirația Duhului Sfânt. O găsim în Evanghelia după Matei, și în același timp găsim o altă Genealogie a lui Hristos în Evanghelia după Luca, capitolul al treilea. Poate acestea sunt cele mai complexe genealigii din istoria omenirii. Noi înșine dacă ne uităm la viața noastră și mergem la înaintașii noștrii, putem să ajungem pana la al cincilea sau al șaselea strămoș. Însă Matei, ne prezintă paisprezece neamuri ale Mântuitorului Hristos, in trei rânduri: pe de o parte paisprezece neamuri de la Avraam până la Împăratul David, apoi alte paisprezece neamuri de la Împăratul David până la robia Babilonului, iar apoi alte paisprezece neamuri de la robia Babilonului până la Nașterea Domnului Iisus Hristos. Și ne întrebăm, care este sensul acestei genealogii? În primul rând, această genealogie vrea să ne arate că Iisus Hristos este plinirea tuturor profețiilor din Vechiul Testament. Oamenii, de la căderea în păcat a Protopărinților noștri Adam și Eva, îl așteptau pe Mesia, și Dumnezeu prin Profeți a descoperit nu numai când se va naște sau cine va fi, ci și Fecioara din care se va naște, locul, și multe alte etape din viața lui Hristos. Deci aceste genealogii, vor sa ne arate că Cel care se va naște este Mesia cel așteptat de-a lungul timpului, Izbăvitorul, Răscumpărătorul pe care oamenii îl așteptau. În același timp aceste genealogii ne mai transmit ca Iisus este Dumnezeu adevărat, născut din veci din Tatăl, Care la un moment dat se întrupează sau vine în chip de om pentru a ne mântui. Deci, Iisus Hristos nu este doar Dumnezeu Adevărat, ci este și Om Adevărat. Este foarte important acest lucru pentru că dacă spunem ca Iisus Hristos este doar Dumnezeu Adevărat și nu este și Om Adevărat, înseamnă că Întruparea Sa și tot ce a făcut pentru mântuirea oamenilor, nu are valoare. Noi oamenii, până la venirea lui Hristos aveam trei mari ziduri de care nu puteam scăpa, care erau întipărite în ființa noastră: primul era zidul morții, al doilea era zidul păcatului, iar al treilea era zidul egoismului. Hristos, a luat firea umană si a vindecat-o. Ne-a scăpat de toate acestea, moartea ne mai fiind veșnica, păcatul ne mai fiind de neiertat, iar egoismul fiind pironit prin iubirea Sa pentru noi. Deci această genealogie pe care am auzit-o astăzi vrea să ne transmită și acest mesaj: Fiul lui Dumnezeu Întrupându-se este Om Adevărat care vindecă firea noastră prin venirea Lui pe acest pământ. De aceea, Duminica de astăzi ne pregătește pentru Praznicul de mâine, ca să fim conștienți de bucuria care vine, anume că Dumnezeu se face om pentru ca omul să aibă acces la Dumnezeu. Prin Întrupare nu mai există o delimitare între sacru si profan despre care uneori ne vorbește filosofia, ci venirea lui Dumnezeu în lume face accesibilă sfințenia și îndumnezeirea omului prin Har. De aceea atunci când spunem ca Hristos se naște, de fapt spunem că Iubirea se naște. Aceasta este bucuria pentru care ne pregătim si acesta este Dumnezeul nostru care vine în lume: Dumnezeul Iubirii. Apostolul Ioan ne spune :„Dumnezeu este iubire, și cel ce iubește este din Dumnezeu.” De aceea, pentru Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să incercăm să ne pregătim cu aceste gânduri, la fel cum spunea și Sf. Grigorie de Nazianz, exclamând că „Hristos se naște, măriți-l! Hristos e pe pământ, întâmpinați-l! Hristos din ceruri, măriți-l!” Amin.

17.12.2017 Duminica a 28-a după Rusalii (A Sf. Strămoși. Pilda celor poftiți la cină)

Azi, 17.12.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Daniel și Sf. 3 tineri: Anania, Zaharia și Misail. De asemenea, în Duminica aceasta, a 28-a după Rusalii, ne este prezentată pilda celor poftiți la cină.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș, iar cuvântul de invățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare și a poftit pe mulți; și a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiți: veniți, căci totul este acum gata. Dar toți au început să-și ceară iertăciune, ca și cum ar fi fost înțeleși. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierți. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă ierți. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, și pentru aceasta nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieși degrabă în piețele și ulițele orașului: și săracii, și betegii, și orbii, și șchiopii adu-i aici. Și, întorcându-se, slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieși la drumuri și la garduri și silește-i pe toți să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea.

Calendarul Creștin și glasul clopotelor noastre ne invață acum la final de an și ne pregătesc pentru Sărbătoare, cea a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Întotdeauna aceste sărbători, pe lângă bucuria Nașterii Domnului Iisus Hristos, ne pregătesc calea și viața pentru că trebuie sa primim cum se cuvine această mare bucurie a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Ne pregătim prin rugăciune, prin colind, prin post si prin milostenie. Acest subiect despre Împărăția lui Dumnezeu, despre viața veșnică, Mântuitorul Hristos îl dezvoltă de mai multe ori în Activitatea Sa aici pe pământ, și iată astăzi avem o parabolă foarte frumoasă despre acest ospăț pe care îl face un om oarecare. A dorit sa facă un ospăț mare la ceas de seară și a chemat la masă pe multi aleși ai sai. Când s-a făcut seară, a trimis pe slugile sale să invite pe cei chemati la masă, fiind totul pregătit. Un mare predicator contemporan, a numit această Evanghelie ca fiind "Evanghelia pretextelor" pentru ca toți cei invitați la această cină au început sa se scuze. Unul și-a cumpărat pământ, altul și-a cumpărat cinci perechi de boi, iar altul și-a luat soție, si fiind ocupați nu au putut participa la această cină. Vorbim aici de o scuză, de un pretext al acestor oameni deoarece motivele sau problemele invocate de ei nu puteau fi rezolvate tocmai seara. Atunci, stăpânul care a făcut acest ospăț și-a trimis sluga să cheme pe toți amărâții din împrejurimi, pe toți săracii, bolnavii, să-i aducă și să-i pună la masă.Apoi, Evanghelia se încheie cu fraza:"Nici unul din oamenii aceia care au fost poftiți nu va gusta din cina mea." Masa, pregătirea și ospățul la care suntem invitați nu este altceva decât Împărăția lui Dumnezeu,iar Cel care ne invită este Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Am putea împărți această pericopă in două planuri: unul istoric, în care vorbim de contemporaneitatea lui Iisus Hristos pentru că prima dată se adresează celor din vremea aceea, fariseilor, cărturarilor, mai marilor, deoarece ei au fost invitați sa ia parte la cină și cărora Evanghelia le spune foarte clar, anume ca ei nu vor gusta din această masă. Al doilea plan al pildei, este cel Eshatologic, și vorbim despre a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos aici pe pământ, iar din acest plan, pentru noi cea mai importantă este pregătirea pentru lucrul acesta. Noi mărturisim de fiecare dată când ne rugăm și mai ales în Simbolul de Credință:" Aștept învierea morților și viața veacului ce va sa fie" adică Hristos va veni din nou în lumea aceasta să ne mântuiască. A venit o dată ca și Mântuitor și a murit pentru păcatele noastre, însă acum va veni ca și Judecator, să judece viii și morții. Masa la care ne cheamă pe noi astăzi Hristos este Biserica, ne cheamă sa fim prezenți la ospățul Său care nu este altceva decât Sfânta Liturghie și să gustăm din bunătățile pe care El ni le ofera, aici fiind vorba de pâinea și vinul care la fiecare Liturghie se transformă în Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Prin împărtășirea cu Sfintele Taine devenim nemuritori prin suflet, și ne curățim de păcate. Un păgân a intrat intr-o biserică și a ajuns la momentul în care câțiva dintre credincioși se impărtășeau. A fost atât de surprins de rugăciunile din momentul împartășirii și de evlavia oamenilor, iar după doua zile i-a văzut pe câțiva dintre acei credincioși care s-au împărtășit cum se certau între ei și a spus: Am participat și mi-a plăcut foarte mult momentul în care voi l-ați primit pe Hristos în trupul vostru, ați fost gazdele lui Hristos, dar nu v-a ținut mult această bucurie decât doua zile, apoi ați uitat de Hristos și ați revenit la păcatul vostru. Ați uitat cine trebuie sa dăinuie în sufletul vostru, până când El va veni să judece lumea pentru păcatele ei. De aceea, nimic nu trebuie să fie teatral, de văzul lumii, ci fiecare dintre noi trebuie să-l simțim pe Hristos. Spune o rugăciune pe care noi o rostim de obicei la Parastas sau la Slujbele Înmormântării:"Și iartă lui/ei orice a greșit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul." Acesta este păcatul, aceasta este valoarea păcatului: prin gând, prin faptă, de aceea este foarte importantă Spovedania, iar azi cu o săptămână înainte de Crăciun ne cheamă Hristos să ne spovedim păcatul și mai ales să ne îndreptăm, să nu treacă o sărbătoare fără să nu ne căim și să ne îndreptăm. În momentul în care s-au împuținat păcatele, sau au dispărut din vicii, atunci îl simțim pe Hristos în Euharistie, în viața și în trăirea noastră. Mai sunt câteva zile până când Pruncul Hristos se va naște, și vine în ieslea sufletului nostri să se nască, să crească, să ne mântuiască. Să ne pregătim și noi sufletul ca să-l primim pe Hristos, dar nu două zile sau trei, cât țin Sărbătorile, ci să rămână veșnic până la a doua Sa venire. Iată, exemplul din Evanghelia de astăzi, când toți cei chemați și invitați și-au găsit scuza potrivită să nu ajungă la întâlnirea cu Dumnezeu, astăzi, după două mii de ani, omul are scuze mai bune sa nu ajungă Duminică la biserică. Astăzi, activitatea intensă, lucrul de sâmbătă și de duminică, telefonul, informația, nu fac altceva decât să ne țină departe de Hristos. Însă, oricum vom fi noi, pregătiți sau nepregățiți, Hristos va veni sa judece viața noastră. De aceea, acum, înainte cu câteva zile de această mare Sărbatoare, să îl căutăm pe Hristos, să ne apropiem de Dumnezeu, să încercăm să obținem bucuria și liniștea sufletească prin impăcarea cu cei dragi, prin Sfânta Taină a Spovedanie și a Euharistiei, dar mai ales prin iertare, pe care o primim si noi de la Dumnezeu. Amin!

10.12.2017 Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove)

Astăzi, 10.12.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Mina, Ermoghen și Evgraf. De asemenea, în această Duminică, a 27-a dupa Rusalii, ne este prezentată pilda tămăduirii femeii gârbove.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preacucernicul Părinte Brisc Petru și Preacucernicul Părinte Cristian Porumb. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Brisc Petru, iar cuvântul de învățătură a fost rostit tot de către acesta.

EVANGHELIA ZILEI:
În vremea aceea Iisus învăța, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Și iată era acolo o femeie care avea, de optsprezece ani, un duh de slăbiciune, și care era gârbovă de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și și-a pus mâinile peste dânsa și îndată s-a îndreptat și a început să slăvească pe Dumnezeu. Atunci mai marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul și a grăit poporului: șase zile sunt în care trebuie să se lucreze omul; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, și nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul i-a răspuns și a zis: fățarnicilor, fiecare dintre voi nu-și dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle și nu-l duce să-l adape? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam și pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei? Și zicând El acestea, s-au rușinat toți cei care erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de faptele mărețe săvârșite de Dânsul.

Adeseori ne-a vorbit Dumnezeu prin Sfănta Scriptură despre cunoasterea Sa. De aceea Evanghelistul Ioan subliniază că atunci cand îl cunoastem pe Dumnezeu ajungem de fapt la viața vesnica. Îl cunoastem pe Dumnezeu din tot ceea ce ne înconjoară. Îl cunoastem pe Dumnezeu din Sfânta Scriptură, acolo unde ni se arată că fiind bunătate, dragoste, smerenie, care se coboară la noi oamenii pentru ca pe noi să ne ridice la cer. Dar există încă un mijloc al cunoașterii lui Dumnezeu pe care teologia noastră l-a numit în felul următor:"Cunoasterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții", adică fiecare dintre noi putem să îl cunoastem pe Dumnezeu în diferitele momente din viața noastră. Evanghelia de astăzi ne vorbește tocmai despre un astfel de moment. Din viata unei femei bolnave, gârbove, femeie ce avea o neputință trupească ce ajunsese la o asemenea stare încât nu mai putea privi cerul. De aceea Hristos văzând-o îi spune:"Femeie, ești dezlegată de neputința ta". Această femeie l-a cunoscut pe Dumnezeu la modul concret ca fiind dragoste și milă. Am putea spune că și noi în viata de zi cu zi in diferite momente putem să îl cunoastem pe Dumnezeu ca dragoste, ca milă față de noi. Și psalmistul David l-a cunoscut pe Dumnezeu în diferite momente din viața lui, de aceea în cartea Psalmilor găsim citate precum:"Ajutorul meu și izbăvitorul meu este Domnul, Domnul este apărătorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?". Pentru că a cunoscut puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, psalmistul are aceste certitudini la care și noi putem să ajungem dacă îl vedem pe Dumnezeu în spatele tuturor situațiilor ivite în viața noastra. Astfel, iată că Evanghelia de astăzi ne vorbește oarecum despre cunoașterea lui Dumnezeu. El ni se descoperă de multe ori în suferință, dându-ne puterea de a o înfrunta. Noi oamenii, ne credem puternici dar dacă Dumnezeu nu ne-ar da putere în a răbda suferințele din viața de zi cu zi, ne-am pierde la cea mai mică adiere a ispitelor. Dacă femeia tămăduită astăzi l-a cunoscut pe Dumnezeu la modul concret, dacă mergem pe firul Evangheliei observăm că mulți din cei prezenți nu au înțeles multe din această vindecare. De aceea, mai marele sinagogii, minunea întîmplându-se în sinagoga, îi reprosează lui Hristos în mod indirect faptul că a încălcat odihna sabatului, vindecând acea femeie în zi de sâmbătă, zi de odihnă prin excelență la evrei și spune că sunt șase zile în care omul poate să lucreze, iar vindecările ar trebui să se întample doar în acele zile. Dumnezeu se descoperă, îl vedem poate în viața noastră, în viața celor din jur, dar nu înseamnă că toți cei din jur vor întelege această prezentă. Pentru mai marele sinagogii era mult mai importantă odihna sabatului decât vindecarea unei femei bolnave de 18 ani, pentru ca el înțelegea Legea Veche și odihna sabatului în sens exterior. Orice lege trebuie să ne ducă la interiorul nostru, dacă ne modelează doar în exterior înseamnă că nu și-a atins sensul. De aceea Hristos taxează această atitudine spunând:"Fățarnicilor, fiecare dintre voi nu-și dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle și nu-l duce să-l adape? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam și pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei?" Exemplul este foarte bine ales de Hristos pentru că pune în fața mai marelui sinagogii două categorii: un om bolnav și animalul său. Pentru mai marele sinagogii animalul avea o întietate, ceea ce înseamnă că atunci când sufletul unui om se umple de ură atunci lumea din jurul său se transformă în iad. Iată că în Evanghelia de astăzi treptat vedem că se potrivește perioadei în care ne aflăm. Există între noi răutăți, egoism, ură, iar toate acestea trebuie să le lăsăm deoparte pentru că Hristos se va naste. Trebuie ca această peșteră a sufletului nostru să o pregătim pentru această naștere, pentru că transformăm totul în viață, în jurul nostru și zilele trec, Sărbătorile trec ca și cum nu ar fi dacă nu știm să ne pregătim cum se cuvine pentru venirea lor. De aceea, ne gândim și noi astăzi că aceste simțăminte care ne îndepărtează pe unii de ceilalți trebuie să le lepădăm. Există o mărturie dintr-un spital militar despre un comandant care vizitând un astfel de spital a văzut un ostaș care își pierduseră mâinile în luptă, l-a privit și toată lumea așteptă să aibă un simțământ de compasiune, poate chiar o lacrimă, dar acest comandant a avut doar următoarea remarcă: De ce nu l-ați tuns corespunzător ca și pe ceilalti ostași? Iată un exemplu concret, ceea ce a făcut mai marele sinagogii repetându-se într-o situație concretă nu departe de zilele nostre. Ceea ce înseamnă că omul nu este făcut pentru ură, că răutatea pune accent doar pe exterior și ne transformă, insă nu in sens pozitiv ci din păcate in sens negativ. Trebuie să intelegem că dacă acea femeie nu putea privi cerul, noi, care din voia lui Dumnezeu privim cerul, avem datoria sa coborâm cerul in noi, curătind sufletele noastre. Amin.

Corala bărbătească ortodoxă „Armonia”

În seara zilei de 9 decembrie 2017, la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Zalău a avut loc un regal de colinde, susținut de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului. Cu acest prilej, la concert, alături de Preasfințitul Părinte Petroniu, au participat și Preacucernicii Părinți consilieri, membrii ai Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului și Preacucernicii Părinți protopopi ai celor trei protopopiate ale Eparhiei Sălajului.

Și de această dată, lăcașul de cult s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulțimea de oameni, prezentă la acest eveniment.

Repertoriul coralei din Constanța a fost vast, cuprinzând colinde tradiționale, cunoscute publicului larg, creații mai puțin cunoscute din repertoriul internațional, dar și momente instrumental-vocale oferite de mai mulți soliști ai coralei.

Corala bărbătească „Armonia” a fost înființată în anul 2001, în cadrul Seminarului Teologic Ortodox din Tulcea, la inițiativa Pr. Arhid. Lect. Univ. Dr. Ion-Iulian Dumitru. Din anul 2003, aflându-se sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului, corala „Armonia”, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a susținut nenumărate concerte în țară și în străinătate. Corala bărbătească ortodoxă „Armonia” abordează un repertoriu diversificat, fiind compus atât din piese religioase polifonice și monodice (psaltice), folclor românesc, colinde tradiționale românești și străine, cât și din piese ce fac parte din repertoriul clasic universal.

Vocile puternice, melodioase, cu un timbru aparte bisericesc, puse în valoare individual sau în cor, s-au reunit în mod fericit, motiv pentru care, desemnarea Coralei „Armonia”, în iulie 2014, drept cel mai bun cor bărbătesc din lume, în cadrul celei de-a VIII-a ediții a Festivalului „World Choir Games”, desfășurat la Riga, în Letonia, nu a fost o surpriză. A fost un titlu binemeritat, care a reconfirmat profesionalismul corului, medaliat deja la festivalurile din Cincinnati (SUA) și Graz (Austria) și, totodată, o recunoaștere internațională a frumuseții muzicii românești.

03.12.2017 Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Aleasă sărbătoare pentru parohia noastră

Astăzi, 03.12.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani, Sf. Prooroc Sofronie și Sf. Mc. Teodor, Arhiep. Alexandriei. De asemenea, in această Duminică, a 31-a după Rusalii, ni se prezintă pilda vindecării orbului din Ierihon.

EVANGHELIA ZILEI:
În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea la marginea drumului și cerșea. Și, auzind mulțimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Și i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ți milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă și mai tare striga: Fiul lui David, fie-ți milă de mine! Iar Iisus s-a oprit și a poruncit să-l aducă la Dânsul; și, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Și Iisus i-a zis: vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, și tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

În parohia noastră, am imbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită, în biserica parohiei, de Preasfințitul Părinte Makarios, Episcop de Hristoupolis și Vicar al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, împreună cu Preasfințitul Părinte Petroniu. Din soborul de preoți și diaconi au făcut parte și Preacucernicul Părinte Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și membrii Permanenței Consiliului Eparhial al Episcopiei Sălajului. În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preacucernicul Părinte diacon Călin-Isaia Stânean a fost hirotonit preot misionar pe seama Protopopiatului Zalău. De asemenea, la momentul împărtășirii clericilor, artista Oana-Carmen Pintea a susținut un recital de colinde. La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Petroniu a rostit un cuvânt de bun venit adresat Preasfințitului Părinte Makarios și i-a oferit, acestuia, un epitrahil și un omofor. De asemenea, Preasfințitul Părinte Petroniu a prezentat celor prezenți una dintre cărțile scrise de Preasfințitul Părinte Makarios, aceasta fiind tradusă și în limba română, la final Preasfinția Sa oferindu-o, în dar, preoților și diaconilor slujitori. În continuare, Preasfințitul Părinte Makarios a rostit un cuvânt de învățătură, la sfârșitul căruia i-a dăruit Preasfințitului Părinte Petroniu un epitrahil și un omofor, iar din partea Preafericitului Părinte Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, i-a oferit un engolpion. Tot în semn de prețuire, Preasfinția Sa a dăruit, Preacucernicilor Părinți Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului și Ion Ardelean, consilierul administrativ-bisericesc al Eparhiei, câte o cruce pectorală. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a mulțumit celor doi Ierarhi pentru prezență și le-a oferit câte un set compus din cruce pectorală și engolpion. La sfârșit, Preasfințitul Părinte Petroniu a împărțit cadouri și iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae tuturor copiilor prezenți la sfânta biserică.

26.11.2017 Duminica a 30-a după Rusalii (Pilda dregătorului bogat- Păzirea poruncilor)

Astăzi, 26.11.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon si Stelian Paflagonul. Totodată, in această Duminică, a 30-a după Rusalii, ni se prezintă pilda dregătorului bogat. La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș, iar cuvântul de invățătură a fost rostit de către Preacucernicul Părinte Brisc Petru.

EVANGHELIA ZILEI:
"În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Învățătorule bune, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Știi poruncile: să nu faci desfrănare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Iar el I-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îți mai lipsește: vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu."

În decursul activității publice a Domnului nostru Iisus Hristos, El, Lumina Lumii și Mântuitorul nostru, a purtat diferite dialoguri. Unii veneau in fața Lui cu bune intentii căutand desăvârșirea. Alții, veneau ca să-L ispitească pentru a-l prinde in cuvânt, așa cum de obicei făceau fariseii și cărturarii, cei care preferau sa fie lumină pentru poporul evreu. Astăzi, în fața lui Hristos vine un tânăr trecător, cu o provocare sinceră, intrebându-l ce trebuie să facă pentru a moșteni viața veșnică. Este un tânăr sincer pentru că Evanghelistul Marcu ne spune la un moment dat că Hristos l-a privit cu dragoste. Acest tână, a văzut o realitate pe care și noi cei de astăzi o trăim: viața de aici se sfârșește. Din această cauză, își pune întrebarea: ce ar trebui să fac pentru a moșteni viața veșnică, o viață care nu se sfârșește. De aceea Hristos ii răspunde trimițându-l la Legea Veche, la Cele 10 porunci și le amintește pe câteva dintre ele: "să nu faci desfrănare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", arătând ca în primul rând trebuie păzite poruncile. Dar, se pare că acest tânăr era unul cu o viață alesă pentru că îi spune lui Hristos: "toate acestea le-am păzit din tinerețile mele". Iată că acest tânăr era un iubitor al Legii încă din copilăria sa. În acest caz, Mântuitorul ii spune că pentru a fi desăvârșit mai are nevoie doar de un singur lucru: să vândă averile sale, sa le împartă săracilor și să îl urmeze pe El, Învățătorul cel Bun. În acel moment tânărul se întristează, pentru că avea multe averi, cu o întristare pe care și Hristos o avea în momentul în care a spus cât de greu vor intra cei bogați in Împărăția lui Dumnezeu. O constatare ce ne este prezentată astăzi și despre care Biserica ne-a vorbit și în Duminicile anterioare prin pilda bogatului căruia i-a rodit țarina si astăzi iată că ne vorbește prin acest episod al întâlnirii dintre Hristos și tânărul cel bogat. În acest context, trebuie să știm că nimic din creatia lui Dumnezeu nu este rău în sine. Omul, dă valoare morală lucrurilor sale. Așa este și cu bogăția materială: omul îi dă valoarea morală, dacă este bună sau rea. Oare ce i-a spus Hristos acelui tânăr este valabil și pentru noi, cei din ziua de astăzi? Ne vrea pe toți Hristos a merge și a ne lepăda de toate bunurile noastre și apoi sa îl urmăm pe El? Trebuie sa înțelegem că poruncile sau legile, sunt niște instrumente sau mijloace care ne ajută să ajungem la desăvârșire. De multe ori, o împlinire exterioară a legii nu te duce la desăvârșire, așa cum a fost cazul tânărului din Evanghelia de astăzi. El avea o patimă de care nu se putea lăsa, iar aici vine actualitatea textului biblic, Hristos spunându-ne și nouă într-un fel sau altul următoarele: dacă vrei să fii desăvârșit lasă patimile tale deoparte pentru că acestea te îndepărtează de Dumnezeu. De aceea, textul de astăzi este actual, pentru că ne cere Hristos și nouă să privim în adâncul sufletului nostru și să vedem dacă avem simțăminte care pot să ne despartă de Dumnezeu. Apoi, trebuie să mai reflectăm la următorul lucru: când Hristos l-a îndemnat să își vândă averile sale si să-l urmeze, tânărul i-a întors spatele. Chiar dacă Hrisos se întristează, respectă libertatea acelui tânăr, ba mai mult, Tradiția Bisericii noastre spune că acel tânăr gândindu-se probabil îndelung la cuvintele lui Hristos, peste un an i-a urmat Lui și tot Tradiția ne spune că tânărul a ajuns chiar episcop în Biserica primelor secole. De aceea, Dumnezeu acționează păstrând libertatea noastră, dar întotdeauna arătându-ne si îndemnându-ne să vedem lucrurile care ne despart de El și pe acelea să le punem deoparte, ca să ne putem dedica lui Dumnezeu. Acest lucru îl facem mai ales în post: trebuie să lăsăm deoparte anumite lucruri pentru a ne dedica mai mult lui Dumnezeu. Se spune că un om predica într-o cetate despre frumusețe, despre milă, despre dreptate. Lumea l-a ascultat o zi, doua, trei, după care l-au părăsit cu toții, dar el predica în continuare. La un moment dat, vine un copil și îl întreabă:"Dumneata ce faci aici?" iar omul îi răspunde:"Eu spun povești, predic." Copilul îl întreabă din nou:" Dar pentru cine predici, nu vezi că nu te ascultă nimeni?" la care omul îi răspunde următoarele:"La început, am predicat sperând că voi schimba lumea. Acum, predic pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine." De aceea, poate ne întrebăm de ce Biserica ne tot repetă anumite lucrurile. Nu pentru a schimba lumea, schimbarea lumii începe cu noi, ci mai ales pentru a nu fii schimbați noi de duhul lumii. Amin.

19.11.2017 Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)

Azi, 19.11.2017, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Avdie si a Sf. Sfințit Mc. Varlaam. De asemenea, in această Duminică, a 26-a după Rusalii, ni se prezinta pilda bogatului căruia i-a rodit țarina. La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop,Preacucernicul Părinte Brisc Petru, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de către Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Flueraș iar la cuvântul de invățătură a fost citită tot de către Părintele Diacon Bogdan Flueraș, Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima duminică a postului Nașterii Domnului din anul 2017.

EVANGHELIA ZILEI:
"Și le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnițele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo tot grâul și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu."

Continuând tradiția frumoasă a omagierii unor lucrări semnificative pentru viața și activitatea Bisericii, precum și a comemorării unor personalități importante care s-au remarcat în istoria bimilenară a Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017, în Patriarhia Română, ca „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, respectiv „Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”. După cum Sfânta Scriptură arată, prin cuvinte, lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinții Săi, tot așa iconografia ortodoxă arată, prin imagini și culori, aceeași lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie, prin sfinții Săi.
Pentru Ortodoxie, icoana și pictura bisericească sunt o artă proprie și specifică Bisericii. Din acest motiv, Biserica, prin lucrarea pictorilor bisericești consacrați sau recunoscuți de ea, îndeamnă neîncetat la mărturisirea dreptei credințe și propovăduire, la rugăciune, la viață sfântă și la căutarea frumuseții slavei lui Dumnezeu din Împărăția cerurilor. De fapt, icoanele și pictura bisericii sunt veșmântul vizual al spațiului liturgic, sunt parte a vieții liturgice, iar acele icoane care se află în afara lăcașelor
de cult, în case, în școli sau alte instituții prelungesc prezența harică a lui Hristos din Biserică în societate și stabilesc o legătură tainică între „Casa Domnului” și casa omului. Fiecare sfântă icoană, indiferent de subiectul ei, face vizibilă taina iubirii smerite și preaslăvite a lui Hristos „Cel Unul Sfânt”, Cel răstignit, înviat și înălțat întru slavă, iubire prezentă în El și în Sfinții Lui. De aceea, zugravii de icoane și de fresce trebuie să fie persoane capabile să transmită, prin lucrarea lor duhovnicească și artistică, această taină a luminii, păcii și bucuriei pascale ale lui Hristos dăruite sfinților. Pictorii bisericești nu sunt simpli artiști sau meșteșugari, cunoscători ai unor tehnici artistice, înzestrați cu mai mult sau mai puțin talent. Spre deosebire de creațiile de artă plastică generală, pictura bisericească este expresie a credinței eclesiale și componentă a vieții liturgice ortodoxe, purtătoarea unui mesaj teologic profund, conservat prin anumite rigori canonice referitoare la tematică și compoziție.
Pictura bisericească trebuie să exprime cu prioritate, într-un mod artistic eclesial consacrat, conținutul teologic al credinței creștine ortodoxe universale.Un monah evlavios și un talentat iconar și pictor de biserici a fost și Cuviosul PAFNUTIE – PÂRVU ZUGRAVUL (1657-1735), recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național în București și apreciat ca mare trăitor al rugăciunii. Deoarece acest zugrav de biserici picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune, el a primit supranumele de „MUTUL”. Dacă spunea vreun cuvânt când picta, întrerupea lucrul în ziua respectivă. În acest mod, a făcut mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind mai mult har pentru a spori smerenia sa și pricepere pentru lucrarea iconografiei. Ținând seama de viața sfântă și de lucrarea lui ca pictor de biserici, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române l-a trecut pe Cuviosul PAFNUTIE în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august. El este, astfel, primul iconar ortodox român trecut în rândul sfinților. Tot în anul 2017, comemorăm și pe apărătorii și mărturisitorii Ortodoxiei în timpul prigoanei comuniste. Această comemorare este, în primul rând, o datorie morală față de înaintașii noștri, care, în vremuri ostile Bisericii și religiei în general, au mărturisit credința lor în Hristos Cel răstignit și înviat, chiar cu prețul pierderii libertății și al vieții. Evocăm, îndeosebi, curajul, înțelepciunea și lucrarea misionară a Patriarhului Justinian Marina, care a păstorit Biserica Ortodoxă în timpul prigoanei comuniste. În anul 2017 se împlinesc 40 de ani de la trecerea la Domnul a acestui vrednic și harnic păstor al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1948-1977. Cu mult curaj, echilibru, diplomație și tenacitate, vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist. S-a opus cu dârzenie abuzurilor și ingerințelor statului în viața Bisericii,
precum și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție tolerată și în același timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. Astfel, Patriarhul Justinian a asigurat continuitatea instituției Bisericii și a lucrării sale
liturgice și pastorale, pentru ca această Biserică să slujească permanent un popor creștin, dar oprimat de un regim comunist ateu. Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativa Patriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai multor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955). Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărturisitorilor din
temnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și curajoși, toate acestea sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care trebuie
să le cunoaștem și să le păstrăm permanent în memoria noastră. De ce? Pentru că exemplul vieții lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină și înnoire pentru viața creștină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinței ortodoxe, ctitori de locașuri sfinte și de cultură creștină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită și milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi. Postul Nașterii Domnului este o perioadă de înnoire duhovnicească, de împărtășire mai deasă cu Sfânta Euharistie și de înmulțire a faptelor iubirii milostive. În societatea contemporană, aflată într-o profundă criză spirituală și morală, individualismul egoist și insensibilitatea la suferințele oamenilor subminează iubirea din familie și din societate, diminuează solidaritatea cu cei aflați în dificultate și produc
multă înstrăinare și întristare între oameni. În fața acestor provocări, trebuie să-i creștem pe copiii țării în iubirea față de Dumnezeu și față de semeni și să-i ajutăm pe tineri să descopere frumusețile credinței și ale iubirii creștine, să fie harnici și
darnici, așa cum sfinții din icoane ne oferă pilda lor. Darul libertății trebuie orientat spre sporirea în credință și săvârșirea faptelor bune, spre milostenie sau generozitate, urmând îndemnul adresat de mântuitorul iisus hristos: „Fiți milostivi, precum și tatăl vostru ceresc este milostiv!” (Luca 6, 36).
Fiecare perioadă de post este prilej de pocăință și de întărire duhovnicească în rugăciune și fapte bune. Postul Crăciunului este, îndeosebi, o școală a milosteniei în care învățăm să răspundem cu dărnicie milostivirii și bunătății nesfârșite a lui Dumnezeu pentru noi, arătate prin întruparea și nașterea Fiului Său ca Om în lume. În această perioadă a Postului Nașterii Domnului suntem chemați să unim rugăciunea smerită și pocăința sinceră cu iubirea milostivă, arătând milostenie spirituală și materială față de oamenii aflați în nevoi. Milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru omul aflat în necaz, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat sau deznădăjduit, o vizită la un bolnav, o vizită la un om vârstnic sau neajutorat, precum și alte fapte asemănătoate. Milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lipsiți de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci și altele asemenea. În multe și diferite forme putem arăta iubire milostivă față de semenii noștri, care au nevoie de ajutorul nostru.
În mâna întinsă a omului aflat în nevoie sau dificultate trebuie să vedem mereu mâna întinsă a lui Hristos către noi. În chip tainic și duhovnicesc, mâna săracului care cere nouă ajutor se întâlnește cu mâna lui Hristos din noi care oferă acest ajutor celor aflați în nevoie. Cu părintească dragoste vă binecuvântăm și vă dorim sănătate și mântuire, pace și bucurie, rugându-ne totodată ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro