+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

18.09.2016 Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 18 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Eumenie, Ep. Gortinei, Sf. Mc. Ariadna, Sf. Mc. Castor, Sf. Ilarion de la Optina și Sf. Cuv. Romil de Ravanița. De asemenea, în această Duminică se încheie praznicul Înălțării Sfintei Cruci, această zi fiind închinată Sfintei Cruci și purtând numele de „Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci”, pericopa evanghelică îndemnând la asumarea Crucii personale și urmarea lui Hristos.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Crișan Dan, preot în Parohia Huta, jud. Sălaj. Alături de aceștia a slujit și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa care a citit și pericopa evanghelică, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie Pința a abordat problema asumării Crucii și urmarea lui Hristos.
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este singurul praznic ce are o Duminică antemergătoare și una postmergătoarea pentru a accentua importanța Sfintei Cruci pentru mântuirea omului, atât ca fapt istoric săvârșit de Hristos, cât și ca modalitate de intrare în împărăția lui Dumnezeu. Taina Sfintei Cruce este foarte profundă, de aceea Duminica de astăzi este ziua în care învățăm Taina Sfintei Cruci într-un alt mod, în unul practic. Putem pătrunde Sfânta Cruce în momentul în care ne-o împropriem. În momentul în care acceptăm suferința și durerea Crucii. Poate v-ați întrebat uneori de ce suprema icoană a lumii este un trup răstingit, un trup spart de sulițe și de cuie. Oare nu pentru că durerea este semnul cel mai înalt al lui Dumnezeu? De ce a ales Dumnezeu Crucea semnul cel mai reprezentativ al creștinismului? Pentru că el înseamnă durere, iar prin acest semn Dumnezeu ne lasă de înțeles că noi avem calea durerii pe care dacă nu ne-o însușim și pe care dacă nu o înțelegem și nu o trăim, nu suntem vrednici să intrăm în împărăția lui Dumnezeu Cel răstignit. De aceea trebuie să fim profund conștienți de durerea noastră și profund conștienți că suntem permanent supuși durerii.
Părintele Daniil Sandu Tudor, un profund isihast care a murit în temnițele de la Aiud spunea că durerea este substanța vieții și rădăcina personalității, pentru că numai suferind ești o persoană. Tot el spunea că unde e durere, e pământ sfânt. Asta înseamnă că omul trebuie să își accepte durerile și să nu lupte tot timpul împotriva lor, pentru că asta înseamnă să lupți împotrica Crucii. Poate dacă Hristos lupta să fugă de Cruce, și noi astăzi eram de înțeles să fugim de Cruce. Dar Hristos a acceptat Crucea, a îmbrățișat-o și a iubit-o și așa a transformat Crucea din semn al durerii în semn al biruinței.
De aceea noi oamenii suntem chemați să acceptăm supuși voia lui Dumnezeu așa cum spunem în rugăciunea Domnească „Doamne fie voia Ta” și uneori voia lui Dumnezeu este voia unui Pedagog iscusit Care știe că în unele momente elevul trebuie învățat și prin alte metode decât cele conforme. De aceea pentru a accepta durerea, trebuie să ne pregătim sufletește, iar lucrul acesta îl facem în fiecare Duminică în biserică: ne pregătim să ne acceptăm condiția, să facem ceea ce Hristos ne-a spus astăzi „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie”. De aceea în fiecare Duminică privim în vârful iconostasului Crucea lui Hristos și înțelegem că tot prin Cruce există biruință, și doar prin moarte există înviere și doar prin durere există bucurie.
Un creștin îmi spunea „părinte, mulțumesc lui Dumnezeu pentru suferințe pentru că altfel nu aș înțelege bucuria și astfel înțeleg că tot întunericul a fost spre lumină, toată încercarea spre izbândă”.
Crucea lui Hristos se înțelege cel mai bine în momentul în care este trăită în viața noastră. Și astfel, revin la cea mai profundă și mai interioară învățătură legată de Cruce: trăirea Crucii în viața noastră. Iar pentru a ne pregăti de acest exercițiu profund trebuie să înțelegem că trebuie să trăim Crucea lui Hristos, să fim răstigniți duhovnicește. Trebuie să trăim această răstignire la nivel interior. Un sfânt părinte spunea că intrarea în împărăția lui Dumnezeu este în formă de Cruce.
Noi, Duminică de Duminică asta facem, ne pregătim mai mult și mai mult să primim Crucea lui Hristos, până când vom ajunge la „fie voia Ta” indiferent dacă este conformă cu ce vrem noi sau nu, ci vreau ca voia Ta să fie pentru că am încredere în planul Tău, ca Dumnezeu, ca Răscumpărător, Ca Mântuitor și ca Judecător.
Să ne ajute Dumnezeu să ajungem în acel punct în care să ne dăm viața în mâna lui Dumnezeu, să ne rugăm „fie voia Ta”, ca astfel să ne asumăm Crucea și să intrăm cu bucurie în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

14.09.2016 Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 14 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci, praznic împărătesc închinat Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Hristos Care, prin jertfa Sa, a preschimbat Crucea din obiect de tortură în semn creștin dătător de viață, motiv pentru care este semnul creștinilor și puterea lor.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul slujbei, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb. De asemenea, am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru elevii Liceului Ortodox Zalău care au dat răspunsurile la strană.

EVANGHELIA ZILEI:

„ În vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoților bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, și L-au dus la Pilat, zicând: răstignește-L, răstignește-L! Pilat le-a zis: luați-L voi și-L răstigniți, căci eu nu găsesc în El nici o vină. I-au răspunsiudeii: noi lege avem și după legea noastră trebuie să moară, căci s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Și a intrat iarăși în pretoriu și a întrebat pe Iisus: de unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Atunci Pilat i-a zis: cu mine nu vorbești? Oare, nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus i-a răspuns: nu ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus.
Deci, când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit: pardosit cu pietre, iar evreiește: gabbata. Și era ziua pregătirii Paștilor, vineri, pe la ceasul al șaselea; și a zis Pilat iudeilor: iată împăratul vostru! Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstignește-L. Pe împăratul vostru să-L răstignesc? - i-a întrebat Pilat. Căpeteniile preoților au răspuns: n-avem împărat decât numai pe Cezarul. Atunci L-a dat lor ca să-L răstignească. Și au luat pe Iisus și L-au dus ca să-L răstignească. Și, Însuși ducându-și crucea, a ajuns la locul numit al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota. Acolo L-au răstignit; și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus. Și Pilat a scris o tăbliță și a pus-o deasupra crucii. Și era scris pe ea: Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor. Deci mulți dintre iudei au citit această tăbliță, căci era aproape de oraș locul unde a fost răstignit Iisus. Și era scris evreiește, grecește și latinește.
Și stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis maicii Sale: femeie, iată fiul tău. Apoi a zis ucenicului: iată mama ta. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat în casa sa. După aceea, știind Iisus că acum toate s-au săvârșit, plecându-și capul, și-a dat duhul.
Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, asemenea și pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Sa și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel care a văzut a mărturisit, și adevărată este mărturisirea lui.” Ev. Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-30, 31-35
În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre importanța Sfintei Cruci, atât ca semn, cât și ca realitate istorică.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, dar pentru noi, care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18) Astăzi prăznuim Sfânta Cruce, puterea de tămăduire a noastră. Avem cruci pe fiecare biserică, de aceea vedem Biserica asemenea unui spital în care ne tămăduim de bolile sufletești și trupești.
Ce simbolizează crucea pentru noi? Înafară de forma ei, ea are pentru noi o semnificație aparte. Ea reprezintă altarul de jertfă pe care Mântuitorul Iisus Hristos Și-a dat viața pentru mântuirea noastră. Dacă omul, prin cădere, a căzut, ireversibil, prin jertfa lui Hristos omului i s-a deschis împărăția cea veșnică în care omul poate ajunge dacă își duce crucea sa proprie și se arată în fața lui Dumnezeu în stare de jertfă.
Care este semnificația sărbătorii de astăzi?
Știm că în vremea împăratului Constantin cel Mare, acesta a avut o luptă cu împăratul Maxențiu. Victoria lui Constantin a fost posibilă doar prin semnul dumnezeiesc ce s-a arătat lui pe cer, și anume semnul crucii. Împăratul Constantin poruncește să fie pus acest semn pe steagurile de luptă și îl învinge pe Maxențiu. Asemenea s-a întâmplat și în 323 în lupta cu Liciniu, un alt împărat care prigonea pe creștini. Astfel, Împăratul Constantin cel Mare a ajuns împăratul întregului regat și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutor, el împreună cu mama sa au dorit să afle Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Împărăteasa Elena a mers la locul unde a fost răstignit Iisus, pe muntele Golgota și a aflat lemnele celor trei cruci, însă nu știa care este cea adevărată. Pentru a afla, Episcopul Macarie al Ierusalimului a adus o femeie văduvă moartă și a atins-o de cele trei cruci, iar când s-a atins de Sfânta Cruce, ea a înviat. După acest eveniment, Episcopul Macarie al Ierusalimului hotărăște să ducă lemnul Sfintei Cruci în Ierusalim și să îl înalțe în ziua de 14 Septembrie spre închinare, iar de atunci se prăznuiește acest praznic.
Iată cum Crucea este ocrotitoarea noastră, a tuturor creștinilor. Este important să fim recunoscători Mântuitorului nostru Iisus Hristos și să ne ducem și noi crucea personală pe calea acestei vieți pentru ca prin puterea Sfintei Cruci și cu ajutorul Mântuitorului care a binecuvântat-o prin răstignirea Sa pe lemnul ei, să ajungem în împărăția cea veșnică, Amin!

11.09.2016 Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Azi, 11 Septembrie 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Teodora din Alexandria, Sf. Cuv. Eufrosin Bucătarul, Închinarea Sfintei Cruci și Sf. Teodora din Vasta. De asemenea, această Duminică are legătură cu praznicul Înălțării Sfintei Cruci pe care îl vom sărbători în 14 Septembrie, motiv pentru care poartă numele de Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.” Ev. Ioan 3, 13-17

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în lume.
Sfintele Evanghelii sunt cărți care se află la hotarul dintre omenesc și dumnezeiesc. Ele sunt scrise de oameni, dar sub inspirație divină, și atunci intervine problema „dacă citim Sfânta Scriptură doar în sens literar, ca pe celelalte cărți, atunci și folosul rămâne același, de informare, lipsit de educarea spirituală pe care omul o caută”, iar lipsa exercitării vieții spirituale îl îndepărtează pe om de mântuire.
Ne aflăm în Duminica dinaintea înălțării Sfintei Cruci. Aici vedem importanța praznicului Înălțării Sfintei Cruci, rolul Sfintei Cruci și implicit, importanța Omului care S-a răstignit pe Cruce, schimbându-i sensul din acea vreme.
Evanghelia de astăzi face legătura dintre șarpele din Vechiul Testament care a fost înălțat de Moise în pustie și Sfânta Cruce. Poporul evreu a fost scos din robie, iar în pustie ei erau mușcați de șerpi și mureau. Dumnezeu i-a spus lui Moise să înalțe un șarpe pe un rug, iar cei care priveau șarpele nu mai mureau. Observăm legătura dintre acel șarpe și Hristos, ambii înălțați, iar prin înălțarea lor dăruind viață.
Cu toate acestea, există o diferență. Hristos acceptă să se urce pe altarul jertfei Sale din iubire de oameni, pentru ca cei care vor privi la crucea Sa să primească toate roadele Sale și astfel să nu mai moară. Mântuitorul Hristos, cum ne spune Evanghelia, a venit în lume să o mântuiască. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume să moară din dragoste pentru om. Prima demnitate pe care Domnul Iisus Hristos a avut-o pe pământ, pe lângă Dumnezeu adevărat, a fost cea de Mântuitor. A venit să salveze lumea, iar singura modalitate a fost să accepte moartea pentru toată lumea, pe cruce. Prin această răbdare și iubire pentru oameni, crucea devine pentru noi altar de jertfă, devine semnul împăcării omului cu Dumnezeu.
În antichitate, tâlharii și criminalii erau răstigniți pe cruce. Hristos a venit să ne salveze. A acceptat această coborâre de slavă dumnezeiască pe care o aduce de la Tatăl și prin sfințirea Duhului Sfânt, acceptă crucea care până la vremea respectivă era un act de rușine, dar astăzi, crucea devine putere. Așa cum spune Apostolul Pavel, pentru cei ce pier, cuvântul crucii este nebunie, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. De aceea noi punem Sfânta Cruce la intersecțiile drumurilor, pe fiecare biserică, ne închinăm în Sfânta Biserică la Sfânta Cruce, stăm la umbra Crucii lui Hristos.
În zilele noastre, vedem în străinătate cum oamenii merg sute de kilometri pentru a se închina la Sfânta Cruce într-o biserică, iar noi de multe ori uităm de Dumnezeu și de Crucea Sa. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a dat Crucea ca armă împotriva diavolului. Troparul de la Taina Sfântului Maslu ne spune „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă”. Pe lângă aceasta, Crucea rămâne putere, punte între noi și Hristos, deci să nu uităm că Hristos a venit să ne mântuiască pentru păcatele noastre, iar la a doua venire va veni ca Judecător Atotputernic. Oare ce va zice atunci Ponțiu Pilat, ce vor zice cărturarii și fariseii care au strigat „Răstignește-L!”? Ce vom spune noi? Astăzi, noi Îl oprim pe Dumnezeu să ne judece, pentru că astăzi ne judecăm noi, ne certăm, ne pizmuim și suntem plini de ură. Să nu mai fim așa! Să Îl lăsăm pe Hristos să ne străbată sufletul și trupul nostru pentru ca prin exemplul Său, prin viața Sa și prin dragostea Sa, să ne umplem de dragoste față de Dumnezeu, de aproapele, de Cruce și să îmbrățișăm sfatul dumnezeiesc al Sfintei Treimi, așa cum mărturisim la Sfânta Liturghie, zicând „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”, Amin!

08.09.2016 Nasterea Maicii Domnului

Azi, 8 Septembrie 2016 Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare care în popor poartă numele de Sfânta Marie Mică.
La biserica noastră cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian Porumb a vorbit despre praznicul de astăzi.
Începem noul an bisericesc cu o sărbătoare a bucuriei și speranței, cu sărbătoarea nașterii Maicii Domnului. Azi ne bucurăm de începutul mântuirii neamului omenesc.
Evenimentul pe care îl prăznuim s-a petrecut în urmă cu aproximativ 2000 de ani, la trecerea de la Vechiul la Noul Testament. Tradiția bisericească ne transmite până azi cum s-a petrecut această minune a nașterii Maicii Domnului. În acele vremuri trăia o familie credincioasă care nu puteau avea copii, ceea ce era considerat blestem de la Dumnezeu. Ioachim și Ana au mers la templu să aducă jertfa lor, iar mai-marele preot a refuzat să aducă jertfa lor pe motiv că erau necurați. Din această pricină, Ioachim se duce în munte unde petrece în post și rugăciune pentru ca Dumnezeu să se îndure de ei și să ridice blestemul de la ei. După o vreme, Arhanghelul Gavriil s-a arătat lor și i-a anunțat că vor avea un copil, oferind astfel binecuvântare de la Dumnezeu. Astfel s-a întâmplat momentuld e pregătire a zămislirii Maicii Domnului.
Dumnezeu a ales-o pe Maria Fecioara încă din veșnicie pentru a naște pe Iisus Hristos, de aceea Maica Domnului ocupă un loc principal în opera de mântuire a neamului omenesc, ea aducând în lume bucuria și mântuirea. O vedem pe Maica Domnului alături de Mântuitorul în toată viața Sa, iar după Înălțarea Domnului, o vedem încredințată nouă, lumii. Maica Domnului este modelul suprem de smerenie, ascultare și virtute pentru întreaga omenire, motiv pentru care Biserica îi acordă cinstea supracinstirii. Dacă sfinții sunt renumiți pentru anumite virtuți prin care s-au desăvârșit în drumul spre sfințenie, Maica Domnului este modelul prin excelență a înnobilării omului cu virtuțile cele dătătoare de mântuire. Întreaga viață a Maicii Domnului este o pildă de urmat pentru noi, copiii ei.
Maica Domnului a trăit prin puterea exemplului pe care ni l-a oferit, de aceea am văzut că la sfânta ei adormire a fost înălțată la cer cu trupul, de unde ne este mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.
Așadar, să nu ezităm niciodată să ne rugăm și să o cinstim cum se cuvine pe Maica Domnului pentru ca astfel să o avem rugătoare fierbinte către Fiul său și Dumnezeul nostru, ca să dobândim și noi mântuirea și șederea de-a dreapta Mântuitorului nostru Iisus Hristos în împărăția cea veșnică, Amin!

04.09.2016 Duminica a 11-a dupa Rusalii (datornicul nemilostiv)

Azi, 4 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Moise, Sf. Sfințit Mc. Vavila, Sf. Mc. Petroniu. De asemenea, în această Duminică, a 11-a după Rusalii, se pomenește pilda datornicului nemilostiv care are ca temă principală iertarea semenilor.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Călin Ciurbe.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: asemenea este împărăția cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Și, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe copii și toate câte avea, ca să se plătească datoria. Atunci acel slujitor, îndrăznind, a ingenunchiat și se închina lui, zicând: doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, când a ieșit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul dintre tovarășii săi, care îi era dator o sută de dinari, și, punând mâna pe el, îl strângea de gât și-i zicea: plătește-mi ce-mi ești dator. Atunci tovarășul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând: mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniță până când va plăti datoria. Atunci tovarășii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slujitor viclean, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarășul tău, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot așa va face și Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greșelile lui.” Ev. Matei 18, 23-35

În cuvântul de învățătură, Părintele Călin Ciurbe a abordat tema iertării semenilor.
În această Duminică avem înainte pericopa evanghelică în care Mântuitorul ni se adresează nouă prin această pildă. Este o Evanghelie a iertării. Vedem spre finalul Evangheliei că stăpânul, Dumnezeu, nu este doar milostiv, ci și drept, iar pe acea slugă netrebnică a dat-o să fie vândută împreună cu familia lui.
Se spune că un copil a mers odată să facă ceva pe ascuns, fără știrea părinților, iar atunci s-a întâmplat un accident după care a trebuit să îi fie amputate ambele picioare. Când și-a văzut părinții, i-a întrebat dacă îl vor putea ierta, iar părinții i-au răspuns „te-am și iertat”, moment în care tânărul a spus că va putea să trăiască fără picioare, însă fără iertarea părinților, nu.
Majoritatea oamenilor trebuie să înțelegem că nu putem trăi fără iertare. Este o lecție, un tratament de psihologie prin care Dumnezeu ne învață cum să trăim fericiți și liniștiți. Dacă privim în noi atunci când avem cu cineva ceva, chiar dacă este de multe ori închipuit în sinea noastră, trăim multe gânduri de strâmtorare și ne imaginăm certuri, însă chiar dacă ar fi cu adevărat vorba de ceva, trebuie să învățăm să iertăm. Această stare de zbucium este descrisă frumos în Alexandru Macedonski prin cuvintele „ticălosul care are o încercare, se crede prigonit de fiecare.” Aceasta este starea noastră, când suntem nefericiți, supărați, ne imaginăm că toată lumea are ceva cu noi, că suntem neîndreptățiți. Această stare duce foarte ușor la mândrie și nu de puține ori ne închidem în turnul nostru de fildeș și ne considerăm martiri. Or, nu este decât o amăgire. Noi suntem chemați pentru a fi fii ai luminii. Noi suntem chemați la iertare, la iubire. Să nu uităm că suntem fii ai luminii, iar mândria ne duce la pierzare, la cădere.
Ce este mai tragic decât să vadă părinții că fiii lor nu se împac? Ce este mai tragic decât să vadă Dumnezeu că fiii Lui se urăsc între ei și nu învață că ei slujesc lui Dumnezeu. A te ruga și a crede lui Dumnezeu înseamnă a-I urma Lui, a-I urma învățătura și povețele. Iată cât de ușor ne pune la îndemână Dumnezeu mântuirea, însă ne cere să facem efortul de a ierta. Dacă nu iertăm, Dumnezeu nu ne este Tată. Spune Hristos la sfârșitul pericopei evanghelice „Tot așa va face și Tatăl Meu dacă nu veți ierta semenilor voștri”. Sunt multe de vorbit despre iertare, dar de cele mai multe ori este nevoie doar de un efort mic pentru aceasta.
De multe ori se întâmplă ca atunci când vrem să ne împăcăm cu alții, primim refuzul celorlalți. Aici avem modele de la sfinții părinți care ne spun că de multe ori un dușman este mai bun decât un prieten, pentru ei ne arată starea sufletului nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că mai bun e un dușman decât un prieten lingușitor. Un dușman îți arată măsura pe care o ai, și atunci nu trebuie să îi considerăm dușmani, ci prieteni care ne fac să ne îndreptăm și să ne îmbunătățim viața. Sfântul Ioan Gură de Aur spune și despre diavol că este benefic pentru că prin ispită, noi avem posibilitatea să ne întărim pe calea virtuților. Astfel, iertarea devine un tratament. A fi iertat înseamnă a fi vindecat.
Oare de ce iertatul, vindecatul din Evanghelie nu a putut să facă la fel cu datornicul său? Pentru că Dumnezeu nu ne duce cu forța în împărăția Sa. El deschide Raiul, dar nu ne silește. Această pericopă ne dovedește importanța lui Dumnezeu în viața noastră și în drumul nostru spre viața veșnică. Spune Psalmistul David „Dumnezeu inima înfrântă și smerită nu o va urgisi” ci își va face sălaș în ea. Astfel, inima omului poate să ierte pe fratele lui, pe dușmanului lui. Ne cere Hristos să nu apună soarele fiind certat cu cineva. Să nu uităm că în această Duminică Dumnezeu a vrut să ne învețe cum să ne trăim viața, pentru că după cum ne va fi sfârșitul vieții, așa ne va fi veșnicia. De aceea e important să iertăm, pentru a fi vindecați și pentru a lucra mântuirea noastră. Să luăm aminte la cel care a fost iertat dar nu a înțeles că și el trebuie să ierte. Spunem în Rugăciunea Domnească „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Să nu uităm, așadar, că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru ca noi să primim vindecare, iertare, și nu a așteptat ca noi să ne cerem iertare, ci Și-a trimis Fiul din iubire față de noi, față de oameni. Să oferim iertare, iar dacă am greșit, cu atât mai mult, să cerem iertare, pentru ca astfel să ajungem la asemănarea cu El și să împlinim voia Lui, Amin!

27.08.2016 IPS Athenagoras si PS Petroniu in biserica Sf. Nicolae

Sâmbătă, 27 August 2016, la ceas de seară au răsunat clopotele bisericii cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” din Zalău datorită vizitei arhierești a Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras, mitropolitul Mexicului și a Preasfințitului Părinte Petroniu, episcopul Sălajului.
Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras se află în Episcopia Sălajului într-o vizită pastorală de câteva zile în care a vizitat mai multe parohii. În scurta sa vizită în biserica noastră, Înaltpreasfinția sa ne-a prezentat situația Ortodoxiei în Mexic și ne-a adresat încurajări în misiunea de propovăduire a dreptei credințe a Mântuitorului Iisus Hristos și ne-a dăruit arhierești binecuvântări.

28.08.2016 Duminica a 10-a dupa Rusalii (vindecarea lunaticului)

Azi, 28 August 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Lavrentie, Sf. Ana proorocița, fiica lui Fanuel, Sf. Cuv. Moise Etiopianul, Sf. Mc. Diomid, Dreptul Iezechia.
De asemenea, în această Duminică, a zecea după Rusalii se pomenește vindecarea copilului demonizat.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatec și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinței voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi cu neputință pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.” Ev. Matei 17, 14-23

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț Pop a abordat ideea vindecării omului în funcție de rugăciune curată plină de credință.
În Deuteronom 16, 16 aflăm faptul că bărbații se înfățișau înaintea lui Dumnezeu de trei ori pe an ca să Îi afle voia prin citirea Legii. Noi, astăzi, ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu în fiecare slujbă, în fiecare Duminică, în fiecare sărbătoare, descoperindu-L pe Dumnezeu prin lectura Evangheliei, acolo unde ne spunem și noi necazurile și suferința noastră și a celor dragi nouă.
Astăzi vine la Mântuitorul nostru Iisus Hristos un tată dărâmat de suferință. Pictorul Rafael are un tablou intitulat Schimbarea la Față. Cunoaștem scena cu Moise și Ilie, cu cei trei ucenici care își acopereau fața de lumina taborică, iar undeva la capătul picturii, se vede un tată necăjit care își stăpânește cu greu fiul demonizat. Am văzut ce spune Evanghelia: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatec și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela”.
Este un lucru dureros pentru un părinte să își vadă fiul bolnav și fără tratament de vindecare. Am văzut faptul că ucenicii nu l-au putut vindeca. Mântuitorul îi cataloghează drept „neam îndărătnic”. De ce? Pentru că Mântuitorul se apropie de patimă și este supărat de faptul că nici până acum nu și-au însușit învățătura Lui, iar acest lucru îl vedem prin cuvintele „până când voi fi cu voi?”.
Ne amintim că în acele vremuri erau mulți oameni îndrăciți. Atunci diavolul intra în om concret, dominând trupul și sufletul, iar acum diavolul atacă mai ales prin trup. Vedem azi atâta suferință și necaz de la mic la mare. Un exemplu este divorțul. Atât de ușor se divorțează astăzi pentru „nepotrivire de caracter”. Pe vremuri nu exista așa ceva. Omul se îndrepta, se schimba, dar astăzi nu este așa. Atunci oamenii aveau credință în Dumnezeu, aveau rușine, dar azi oamenii vin în fața lui Dumnezeu considerându-se îndreptățiți pentru multe, zicând că au doar păcate mici și cad în capcana diavolului care lucrează prin păcate mici care devin patimi și astfel robesc omul.
O revistă franceză prezenta un caz de spiritism în care un om întreabă duhurile necurate ce ar trebui să creadă despre existența diavolului, iar acelea îi răspund „diavolul nu există”, tocmai pentru a-i da încredere omului în sine și lăsând la o parte pe Dumnezeu. Astăzi diavolului lucrează în mintea noastră, iar efectele păcatului se răsfrâng asupra trupului.
Am auzit în Evanghelia de astăzi că avem nevoie de credință, post și rugăciune. Pe lângă acestea aș adăuga și Crucea pe care Hristos ne-a dat-o armă împotriva diavolului.
Să știți că acest copil de astăzi nu a venit singur la Hristos. Omul care nu crede în diavol și în rău nu va veni niciodată la biserică pentru că nu consideră necesară slujba și se complace în starea în care este. Are liniștea de moment a acestei vieți. Dar nu trebuie să fiți așa. Fiți ca tatăl din Evanghelia de astăzi. Aduceți-vă copiii la biserică! Am văzut ce dar a primit tatăl și fiul de la Hristos. Hristos, văzând credința lui, pe loc l-a vindecat pe copilul său.
În încheiere, vreau să vă spun un cuvânt scris de Neagoe Basarab în 1520 fiului său, Teodosie: „ din post se naște curățenia, din curățenie rugăciunea, din rugăciune se naște smerenia. Smerenia naște iubire”. Ce bine ar fi dacă toți părinții ar da astăzi acest sfat copiilor lor! Să nu uităm că Hristos a postit întâi, apoi au postit sfinții, a postit Ștefan cel Mare înainte de lupta de la Podul Înalt, a postit chiar după biruința de la Podul Înalt. Noi, de multe ori, postim înainte de un examen, iar după examen revenim la starea de păcat.
Tertulian ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu lui Dumnezeu cu vocea scăzută, cu umilință, pentru că Dumnezeu nu ascultă vocea, ci sufletul omului, cel care reprezintă personalitatea fiecăruia și care merge în veșnicie. Să avem grijă de noi, de copiii noștri, de viitorul lor, de viitorul lumii, Amin!

21.08.2016 Duminica a 9-a dupa Rusalii (Umblarea pe mare)

Azi, 21 August 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Donat diaconul, Sf. Mc. Romul preotul, Sf. Mc. Silvan diaconul, Sf. Mc. Venust, Sf. Ap. Tadeu, Sf. Mc. Vasa. De asemenea, în această Duminică, a noua după Rusalii, se citește pericopa evanghelică de la Matei în care se istorisește umblarea pe mare și potolirea furtunii de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Cristian Porumb, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, Iisus s-a suit în munte să se roage, în singurătate; și când s-a înserat, era singur acolo. În vremea aceea, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Și, coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde în mare, a strigat și a zis: Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat și i-a zis: puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I s-au închinat, zicând: cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.” Ev. Matei 14, 22-34

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a vorbit despre îndemnurile Mântuitorului din această Evanghelie: „Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!” și
Această Evanghelie este continuarea celei de săptămâna trecută. După ce Mântuitorul i-a îndemnat pe Apostoli să se urce în corabie, El a mers să se roage, iar în ceasul al treilea din noapte El a venit la ei pe apă. Ei au început să strige din cauza vântului și apei învolburate, iar Hristos le-a spus „Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!”. După episodul umblării pe apă și testul credinței lui Petru, Mântuitorul a potolit furtuna și astfel a mai dovedit o dată Apostolilor că El este Fiul lui Dumnezeu.
Această Evanghelie mă duce cu gândul la o istorioară, „Bătrânul și marea”, unde ni se relatează că un bătrân, după multe zile în care nu prinde pește, iese în largul mării și reușește să captureze un pește uriaș pe care îl prinde de corabie. Cum era departe de malul mării, rechinii simt captura și încet încet îi mănâncă tot peștele, chiar dacă bătrânul luptă eroic. Într-un final, ajunge la mal, însă din pește nu mai rămâne aproape nimic. Acesta este omul. Se luptă mereu cu natura și nu reușește să o înfrunte, însă pericopa evanghelică de azi tocmai asta arată: Hristos stăpânește furtuna. Este Stăpânul universului și arată acest lucru. Însă, în Evanghelia de astăzi Mântuitorul ne oferă două îndemnuri, chiar porunci: „Îndrăzniți, Eu sunt! Nu vă temeți!”. Această poruncă se referă la cei care sunt înfricoșați pe marea vieții. Astăzi frica își face loc în sufletele multor oameni. De la lipsa de ceva, până la războaie și atacuri teroriste, însă între acestea, porunca lui Hristos este mai mare ca oricând. Pânp la urmă, patria noastră nu este din lumea aceasta. Ținta noastră finală este veșnicia. Dacă în fața unui dezechilibru răspundem cu frică, cum ne vom comporta în fața marilor dezechilibre de ordin interior? De aceea, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos au un scop profund, acela de a ne încuraja, de a ne da speranță, de a nu ne lăsa supuși fricii. De la frică trecem la depresii și la dezechilibru.
Putem învinge teama punându-ne mintea la lucru în folosul celuilalt. Ajutând pe semenul nostru. Ce să fac să ajut astăzi un semen? Astfel fug de depresie, de gânduri negative și pun mintea la lucru în scopuri pozitive. Astfel devenim ai lui Hristos, iar cei ai lui Hristos sunt curajoși în fața ispitelor.
A doua povață i se adresează lui Petru și prin Petru, nouă, tuturor: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Ce te-a făcut să te dezechilibrezi, după ce M-ai văzut plutind pe apă? Mintea lui Petru s-a deconectat de la Hristos. De aceea a căzut de la sursa lui de putere și a început să se afunde, să își piardă credința.
Părintele Iustin Pârvu îi spunea lui Sorin Dumitrescu faptul că monahismul este un eroism permanent. În monahism nu există doar exaltări de credință. Eroul este doar într-un moment, dar monahii trebuie să fie într-un eroism permanent. Așa trebuie să fie și creștinii. Să fie în permanență în stare de exaltare duhovnicească, de luptă continuă pentru a urca pe scara spre Dumnezeu.
De aceea eroismul se manifestă zi de zi la creștin. Tot timpul ne rugăm. Tot timpul suntem în slujba credinței. Am fost botezați ca ostași ai lui Hristos. Dacă suntem ostași, trebuie să stăm în stare de permanentă veghe, nu doar o noapte după care să ne pierdem în tenebrele vieții.
Să Îl luăm ca exemplu pe Hristos care ne îndeamnă să îndrăznim, să nu ne fie frică, și în al doilea rând, să nu ne îndoim și să nu încercăm să ne mișcăm între oscilante prea adânci prin care riscăm să ne dezechilibrăm viața.
Cu aceste gânduri, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere duhovnicească pentru a putea ajunge la limanul cel lin în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

15.08.2016 Adormirea Maicii Domnului

Azi, 15 August 2016, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Adormirea Maicii Domnului.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre Maica Domnului, ca Maică a întregii lumi și mijlocitoare către Dumnezeu.
În această lume există o persoană în fața căreia trebuie să ne plecăm. Este persoana blândă și bună care astăzi se mută din această lume. Este Maica Domnului la care noi i-am cântat în perioada de post și am rugat-o să ne miluiască și să ne ajute, ca Maică a noastră, a tuturor.
Despre adormirea Maicii Domnului avem informații istorice din Sfânta Tradiție. După ce a fost alături de Fiul Său de la nașterea Sa și până la umbra Sfintei Cruci, acolo unde Mântuitorul Hristos o încredințează Apostolului Ioan pe Maica Sa, și prin apostol, o încredințează întregii lumi. Maica Domnului a primit înștiințare cu trei zile înainte de adormirea sa, a primit de veste să se pregătească și să nu se întristeze de trecerea la viața veșnică. Atunci, Maica Domnului s-a urcat în munte, s-a rugat pentru lume, apoi s-a așezat pe patul ei și a așteptat mutarea ei de la cer la pământ. Am auzit și în troparul acestui praznic, Maica Domnului s-a mutat la viață, fiind Maica Vieții, iar mai apoi, Apostolii s-au adunat de la toate colțurile lumii ca să o înmormânteze după rânduială.
Apostolii au venit să o vadă pentru ultima dată pe Maica Domnului, iar Apostolul Toma a venit mai târziu, fiind mai departe de Ierusalim. Spune tradiția că Apostolul Toma s-a întristat pentru că nu a văzut-o, iar după trei zile de la îngropare, Apostolii au dezvelit groapa unde era îngropat trupul, dar Maica Domnului nu mai era acolo, ci a fost înălțată la cer, după făgăduința Fiului ei.
Noi punem mare preț pe ziua Adormirii pentru că reprezintă trecerea la viața veșnică. Azi se împlinește ceea ce a spus Maica Domnului la Bunavestire: „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”. Astăzi toate neamurile o fericesc pe Maica lui Hristos. Dacă Mântuitorul Hristos a cinstit-o, cu atât mai mult noi, cei care o avem model și pe care o avem mijlocitoare către Dumnezeu. În icoana sa o avem cu Pruncul Iisus în brațe, iar ea arată spre copil spunând „De acesta să ascultați”. Ea este cea care ne ajută și ne ridică spre cer.
Am cântat cu drag în fiecare seară Paraclisul Maicii Domnului, slujbă care este de fapt cererea cu lacrimi a noastră pentru a ne izbăvi din nevoi și pentru a ne primi în împărăția cerurilor.
În încheiere, o povestioară. Un copil a fost crescut de mama lui și după ce a ajuns la vârsta potrivită, a mers la școală, iar la școală a fost batjocorit de colegi pentru că mama lui era cea mai urâtă mamă. Într-o zi, băiatul a fugit acasă și a plâns la pieptul mamei lui, întrebând-o de ce zic copiii că este cea mai urâtă mamă din lume, iar mama a răspuns „pentru că așa este. Într-o zi te-am lăsat singur în casă și am plecat să muncesc în grădină, iar casa a luat foc, iar eu am intrat în casă și după ce te-am luat în brațe, nu m-a interesat de fața mea, ci doar de tine, iar atunci fața mea a ars și de aceea am rămas așa.” Iar copilul i-a zis că este cea mai frumoasă femeie din lume. Iată de ce rolul de mamă rămâne cel mai important din societatea noastră. Mama dă viață, mama crește copilul și îl îngrijește cu dragoste dezinteresată.
De aceea, să aducem Maicii Domnului lacrimi, rugăciuni și laude zicând versurile pricesnei „O, Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte, să ne-asculți de-a pururi marea rugăminte. Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale, că noi suntem fiii lacrimilor tale” Amin!

14.08.2016 Duminica a 8-a dupa Rusalii (inmultirea painilor)

Azi, 14 August 2016, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, Sf. Prooroc Miheia. De asemenea, în această Duminică, a opta după Rusalii, se face pomenirea minunii înmulțirii pâinilor.

La biserica Sf. Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I s-a făcut milă de dânșii și a tămăduit pe toți bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi și I-au zis: locul acesta este pustiu și iată e târziu; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă în sate să-și cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini și doi pești. Atunci El a zis: aduceți-le aici la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să șadă pe iarbă și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenici Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.” Ev. Matei 14, 14-22

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a vorbit despre căutarea lui Dumnezeu pentru darurile duhovnicești și netrecătoare, nu pentru cele materiale.

Aș dori să avem în vedere trei texte evanghelice. Primul este textul Evangheliei de azi care conține minunea în sine. Mântuitorul a fost anunțat că mulțimile sunt flămânde, iar El le-a spus să le dea să mănânce, iar ucenicii au spus că nu au cum să sature mulțimile, întrucât ei au doar câteva pâini. Atunci Iisus a mulțumit după care a frânt pâinile, iar minunea a fost că prin transmiterea pâinilor din mână în mână, de la Hristos la ceilalți, s-au înmulțit pâinile încât toată lumea s-a săturat și au mai rămas.

Al doilea text este de la Ioan. Mântuitorul le spune oamenilor „Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea viitoare, ci pentru mâncarea cea spre viața veșnică”.

Al treilea text de la Matei este din predica de pe munte și spune „Nu vă îngrijiți de ce veți mânca sau ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca. Spre toate acestea se îngrijesc neamurile. Știe Tatăl vostru cel din ceruri că aveți nevoie de ele. Căutați întâi Împărăția cerurilor, iar celelalte se vor adăuga vouă!”

Să ne punem o întrebare: „Ce reprezintă Dumnezeu pentru noi? Cum ar trebui să fim noi ca să fim bineplăcuți lui Dumnezeu?”. Dacă vom fi sinceri, vom ajunge la răspunsuri precum: Avem o relație cu Dumnezeu pentru că ne e frică de El, să nu ne bată, avem o relație cu Dumnezeu pentru că avem un interes, sau pentru că este la modă.
Avem o relație, dar nu este cea corectă. Nu asta așteaptă Dumnezeu de la noi. Noi trebuie să înțelegem că El este Mirele cel adevărat, El se sălășluiește în noi. Trebuie să căutăm partea mistică a relației cu Dumnezeu. Nu trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu pentru că „ați mâncat și ați băut”, ci pentru că El intră în noi și ne copleșește cu iubirea Sa, apropiindu-ne de destinația finală care este viața veșnică împreună cu Dumnezeu.

Așadar, ce reprezintă Dumnezeu pentru noi? Cum mă raportez la El? De multe ori fac o grămadă de lucruri pentru Dumnezeu, dar din interes și din cauza aceasta nu ne aflăm pacea interioară. De multe ori cerem cele materiale, încât ne confundăm în această materie și mintea noastră obosește și se pierde în această activitate. Nu cred că omul care are bani mulți și nu are pace este fericit. E foarte important să avem o relație mai profundă cu Dumnezeu. E clar că nu vom putea renunța niciodată la interesele noastră, suntem oameni, însă cel puțin să aprofundăm partea aceasta a credinței încât să Îl iubim pe Dumnezeu suntem datori să o facem.

Dumnezeu ne iubește și săvârșește minuni zilnic în viața noastră. Minune este că trăim încă o zi, minune e că trecem prin ispite, minune este că ne iubește deși noi Îl iubim interesat, deci e important să lucrăm la relația noastră cu Dumnezeu și să o facem corectă. Dacă noi vom căuta împărăția lui Dumnezeu, toate celelalte se vor adăuga nouă de la sine. Dumnezeu știe de ce avem nevoie, ne cunoaște și ne iubește.
Așadar, în această Duminică, să învățăm să Îl căutăm pe Dumnezeu nu pentru mâncare și băutură, nu pentru senzațional, nu pentru îngrămădeală, ci să Îl căutăm pentru iubirea Lui, iar dacă vom face așa, în iubirea Lui ne vom odihni în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro