+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

23.10.2016 Duminica a 23-a dupa Rusalii (vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor)

Azi, 23 Octombrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului, Sf. Mc. Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului, Sf. Cuv. Petroniu.
De asemenea, această Duminică, a 23-a după Rusalii, marchează vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și de Preacucernicii Părinți Diaconi Cristian Popa și Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în fața Galileii. Când a ieșit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraș care avea diavol și care de multă vreme în haină nu se îmbrăca și în casă nu mai sălășluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat și a căzut înaintea Lui și cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulți ani îl apucase, și-l legau în lanțuri și în obezi, și-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: care îți este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulți diavoli intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care pășteau pe munte; și L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; și le-a îngăduit. Și, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au dat de veste în oraș și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos lângă picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Și L-a rugat pe El poporul ținutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie și s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieșiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta și povestește cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el s-a dus, vestind prin tot orașul cât bine i-a făcut Iisus.” Ev. Luca 8, 26-39

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre sprijinul pe care ni-L acordă Dumnezeu pentru a salva omul din mâna diavolului.
Trăim într-o epocă în camera partea economică și materială este pusă pe primul plan. Totul se învârte în jurul omului. Omul dorește bunăstarea sa, încât uită de Dumnezeu, de diavol, de viața spirituală.
Ne aflăm în Duminica a 23-a după Rusalii și am auzit cu toții Evanghelia. Am văzut omul demonizat și am văzut că acolo erau porci și oameni. Acest om trăia în cimitr, în gropi de morminte, în lanțuri legat. Este adus în fața lui Hristos și atunci diavolii din el L-au rugat pe Hristos să îi lase să intre în turma de porci, dar nu înainte de a-L mărturisi pe Hristos „Fiul Celui Preaînalt”. Iată recunoașterea divinității lui Hristos de către diavoli. Ei au cerut să fie lăsați în porci, iar mai apoi porci s-au aruncat în mare și s-au înecat în adânc. Acolo este locul diavolului: în adânc.
La întrebarea lui Hristos „Cum te numești?”, el răspunde legiune, care înseamnă 5-6000 de soldați. Acolo erau mulți porci și toți s-au aruncat în apă, astfel se concretizează că acel om a fost cuprins de o mulțime mare de duhuri necurate.
Am spus la început că omul pune accent pe partea materială și uită de cea spirituală. Ce a spus Hristos în acest sens? „Nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Iar mai apoi „Căutați întâi cuvântul lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă!”.
Mergând mai departe, să vedem reacția oamenilor. Oamenii s-au tulburat pentru că au pierdut porcii care le aduceau un venit material. Ei nu mâncau porc, dar comercializau acele animale. De aceea ei L-au rugat să plece de acolo, pentru că le-a făcut supărare din pricina pierderii averii. Nu s-au gândit la sufletul omului vindecat, salvat.
Într-o pildă franceză a secolului XVII se spune că un hoț fura foarte mult și apoi făcea o pauză de câteva luni în care plătea oameni pentru a răspândi zvonul că hoțul a murit și nu trebuie să se teamă de furt. Oamenii care auzeau ajungeau să creadă acest lucru și nu mai aveau grijă de bunurile lor. După o vreme, acționa din nou, cu succes. Așa face și diavolul. Acționează, se oprește, inducând omului satisfacția temporară, inducând gândul că nu există diavol, iar mai tarziu acționează din nou. Astfel noi uităm și de existența lui Dumnezeu și a lumii nevăzute.
Așa acționează diavolul astăzi. Ne ocupă tot timpul, încât nu mai avem vreme de biserică, de rugăciune, de liniște.
Acest om din Evanghelia de astăzi, după ce a fost vindecat, L-a rugat pe Iisus să îl lase să Îl urmeze, să Îi fie ucenic, dar Hristos i-a cerut să meargă la casa lui și să spună cât bine i-a făcut Dumnezeu, iar omul a slăvit pe Iisus.
Prin această mărturie am văzut că există Dumnezeu, că există viață spirituală și viață veșnică. Viața pe pământ este trecătoare, fiecare trăim după cum hotărăște Dumnezeu, însă nu viața trecătoare este importantă, ci viața de veci. Fiecare trebuie să ne pregătim pentru viața viitoare, prin rugăciune și fapte bune, pentru ca trecând prin dreapta judecată, sufletul să meargă înaintea lui Dumnezeu și să fie așezat de-a dreapta Tatălui, iar trupul se întoarce în pământul din care a fost făcut. Să căutăm, așadar, împărăția lui Dumnezeu, căci toate celelalte ni se vor adăuga nouă, Amin!

16.10.2016 Duminica a 21-a dupa Rusalii

Astăzi, 16 Octombrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Domnin, Sf. Mc. Longhin Sutașul, Sf. Mc. Leontie, Sf. Mc. Dometie, Sf. Mc. Terentie, Sf. Cuv. Mal. De asemenea, în aeastă Duminică, a 21-a după Rusalii, se citește pilda semănătorului, Duminică ce mai este atribuită și Sfinților Părinți de la Sinopdul al VII-lea Ecumenic (787 – Niceea) care au stabilit cinstirea icoanelor de întreaga creștinătate.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicii Părinți Diaconi Cristian Popa și Bogdan Fluieraș. În cadrul slujbei, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Diacon Cristian Popa, din binecuvântarea Părintelui Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: a ieșit semănătorul să semene sămânța sa. Și, semănând el, o parte a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. Altă parte a căzut pe piatră și, dacă a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă parte a căzut în mijlocul spinilor și spinii, crescând o dată cu ea, au înăbușit-o. Iar altă parte a căzut în pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. După ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit să audă! Dar ucenicii Lui L-au întrebat: ce înseamnă pilda aceasta? Atunci El a răspuns: vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți în pilde, pentru ca, văzând, să nu vadă, și auzind, să nu înțeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cele de lângă drum sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu, dar vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Cele din loc pietros sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar aceștia nu au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar în vreme de ispită se leapădă. Cea căzută între spini, aceștia sunt cei care aud cuvântul, dar umblând sub povara grijilor, a bogățiilor și a plăcerilor vieții acesteia, se înăbușă și nu rodesc desăvârșit. Iar cele de pe pământ bun, aceștia sunt cei care, cu inimă curată și bună, auzind cuvântul, îl păstrează și fac rod prin răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: cine are urechi de auzit să audă.” Ev. Luca 8, 5-15


În cuvântul de învățătură, Părintele Diacon Cristian Popa a vorbit despre pilda semănătorului și interpretarea ei.

Astăzi s-a lecturat pilda Semănătorului, una dintre cele mai cunoscute și interpretate parabole rostite de Mântuitorul. Acest lucru, tocmai datorită faptului că Mântuitorul însuși a descifrat înțelesul acestei parabole, deschizând astfel interesul altor exegeți pentru a înțelege și interpreta această pildă.
Înainte de a face o schiță sumară a ceea ce s-a citit astăzi, aș vrea să mă opresc asupra scenografiei în care este rostită pilda Sămănătorului.

Mântuitorul Iisus Hristos era pe malul mării Galilei și ca de obicei era înconjurat de foarte mulți oameni așa încât se vede nevoit să se urce într-o corabie aflată la mal, pe care după aceea să o îndepărteze de mal, creând astfel un amvon natural, mântuitorul pe o corabie depărtată de mal și oamenii pe malul mării ascultându-i învățătura. Nu a fost singura dată când mântuitorul Iisus Hristos a procedat în acest fel, dacă ne aducem aminte atunci când a rostit predica de pe munte, mântuitorul Iisus Hristos și de acea dată s-a urcat, nu într-o corabie ci pe o culme ca de acolo să rostească oamenilor care-l ascultau. Iar acest lucru are o semnificație deosebită, faptul că mântuitorul se depărtează de la mal, înseamnă că el vorbește cu autoritatea sa divină, vorbește ca cel mai mare învățător iar învățătura lui nu este o învățătură obișnuită ci este una care vine din altă lume, Tocmai de aceea el se depărtează de mal sau se urcă pe un loc înalt pentru a sublinia că învățătura lui nu este din lumea aceasta ci că ea este de origine divină.

Acum revenind la pilda Semănătorului un prim lucru care se evidențiază este neglijență cu care Semănătorul împrăștie sămânța, fără să țină seama de aspectul pământului. Aruncă sămînță pe drum, Aruncă sămânța între spini, Aruncă sămânța în loc pietros. Acest lucru înseamnă că oferta din partea lui Dumnezeu este nediscriminatorie adică cuvântul, vestea cea bună este împrăștiat în întreaga lume. Așa cum soarele răsare și peste cei drepți dar și peste cei păcătoși la fel și cuvântului Dumnezeu se rostește pentru tot omul.

Acum se pune întrebarea, oare ce limbă trebuie Dumnezeu să spună lumii ca fiecare om în parte indiferent de vârstă, indiferent de poziția socială, Indiferent de pregătire să-l înțeleagă? Pentru că pilda ne spune că fiecare categorie aude cuvântul lui Dumnezeu, toți îl aud. Ori care este această limbă cu care Dumnezeu vorbește oamenilor pentru ca aceștia să înțeleagă, să audă, să priceapă, indiferent de timpul în care au trăit, indiferent de poziția socială, indiferent de confesiune? Acest cuvânt este iubirea, dragostea nemărginită a Lui Dumnezeu pentru om.

Dumnezeu a vorbit oamenilor prin iubirea Sa de la începutul lumii a vorbit pe această limbă a purei și sublimei iubiri. A creat lumea din iubire, a răscumpărat lumea din iubire poartă de grijă lumii din iubire și l-a trimis pe unicul Său fiu în lume se pătimească să se răstignească și să moară pentru noi ca mai apoi să învie, din iubire și va judeca lumea tot prin iubire, Așa încât toți oamenii ar putea să înțeleagă acest cuvânt al lui Dumnezeu. Niciun om nu este îndreptățit să nu țină seama de acest cuvânt al iubirii sale.

Am arătat câteva din lucrările pe care Dumnezeu le-a făcut cu lumea-ntreagă, însă dacă ar fi să luăm lucrările pe care Dumnezeu le face cu fiecare dintre noi, Purtarea lui de grijă, Înțelepciunea cu care lucrează în viața fiecăruia dintre noi, modul în care ne pedepsește plin de iubire și de pedagogie divină, Atunci acest cuvânt, practic, ar trebui să fie înțeles de toți oameni, Iar jertfa lui Hristos este cea care vorbește cel mai mult despre iubirea lui Dumnezeu față de om. El nevinovat fiind fără păcat fiind moare pentru păcatele noastre, ale tuturor, pentru a ne ridica și a ne răscumpăra înaintea tatălui ceresc.

Parabola de astăzi însă, Este foarte dureroasă. Pentru că dacă o lecturăm vedem că oamenii nu o prea înțeleg, nu prea realizează iubirea lui Dumnezeu față de om și față de lume. Sunt patru categorii de oameni care aud cuvântul, dintre acestia, trei nu prinde rod, nu-l înțeleg, Unii sunt atât de preocupați de ceea ce îi înconjoară încât nu aud, alții sunt pur și simplu înăbușiți în grijile vieții. Nu degeaba sfinții părinți spuneau că ispitele vin din trei părți de la trup de la lume și de la diavol. Sunt exact cele trei categorii enumerate în pericopa de astăzi.
Ne ispitește lumea, Ne ispitește trupul și patimile interioare și ne ispitește și diavolul, Așa încât de foarte multe ori, Cuvântului Dumnezeu, Iubirea lui, nu o simțim, nu o percepem, nu o înțelegem nu ne-o asumăm.

Și atunci în fața acestei realități cred că ar trebui să iasă la propovăduire și la o misiune a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, exact cei din categoria a 4-a, cei în a căror inimă Dumnezeu vorbește și Dumnezeu pulsează și Dumnezeu își manifestă iubirea. Aceștia sunt cei care, cel puțin, se străduiesc ca duminică de duminică să audă cuvântul lui Dumnezeu, Să-l înțeleagă și mai mult decât atât să-l aplice în viața lor. Nu doar preotul prin cuvântul lui poate să semene ci fiecare om la rândul lui poate să semene în familia lui, in anturajului lui sau la locul de muncă. Și nu atât cuvântul trebuie mărturisit cît O atitudine, un gest, O faptă de milă, un zâmbet face de multe ori mai mult decât un cuvânt. Hristos a propovăduit trei ani însă cuvântul lui la încununat prin faptă, adică prin jertfa sa de pe cruce.

Iubiți credincioși, dacă considerăm ca facem parte din cea de-a patra categorie, Atunci să încercăm să vorbim celorlalți și prin felul nostru de a fi, ieșind de aici din biserică să împrăștiem cuvântul lui Dumnezeu și atunci să fim noi cei care ducem mai departe înțelesul pozitiv al acestei evanghelii. Făcând acest lucru Dumnezeu se va milostivi de noi și ne va vârâ la vremea cuvenită în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

14.10.2016 Sfanta Cuvioasa Parascheva

Azi, 14 Octombrie, Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, protectoarea Moldovei, sărbătoare cu al cărei prilej se organizează pelerinaje la moaștele Cuvioasei Parascheva, cea care e grabnic ajutătoare celor în nevoi și vindecătoare de boli prin Sfintele sale Moaște.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și de Preacucernicii Părinți Diaconi Cristian Popa și Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Bogdan Fluieraș, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.

Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre modelul pe care ni-l oferă Cuvioasa Parascheva nouă, creștinilor asaltați de ispite și de necazuri.
Astăzi o sărbători pe Cuvioasa Parascheva, simbolul tinereții, al virtuții și al biruinței. Ea strălucește prin exemplul de jertfă către Dumnezeu și către aproapele, de trăire în credință și neprihănire.
Sfânta Parascheva s-a născut în preajma anului 1023 în Epivata, un modest sat din Tracia, așezat pe malul Mării Negre, aproape de Constantinopol. Părinții săi, oameni de bun neam și creștini adevărați, au dat fiicei lor o creștere aleasă, în „evlavie creștină” și frică de Dumnezeu. Crescând în acest duh curat, ea a împletit lucrul cu rugăciunea și cu milostenia, ca într-un tot desăvârșit.
Acestea au fost pentru ea pârghia vieții și starea de fiecare zi. Tot în acest climat înălțător a crescut și fratele ei Eutimie, care ajungând episcop al Maditelor, a apărat turma lui Hristos împotriva rătăcirilor.
Supunându-se unei asemenea chemări, Sfânta Parascheva își dovedi ascultarea prin multe fapte alese, prin milostenii, împărțindu-și hrana și hainele scumpe la săraci. Cearta părinților n-o întoarce de la asemenea fapte sfinte. Cât de frumos și de măreț este să vezi pe o tânără aleasă îmbrăcând pe cei fără de haine și hrănind gurile cele flămânde, iar bucuria lor să fie bucuria ei. Este un lucru sfânt să trăiești din bucuriile și fericirile altora, din bucuriile semenilor tăi.
Ajungând la Ierusalim intră într-o mănăstire de călugărițe din pustiul Iordanului, supunându-se și dăruindu-se total rânduielilor și viețuirii aspre mănăstirești. La vârsta de 25 de ani, părăsește Țara Sfântă și se întoarce la Constantinopol, cetate slăvită cu multe biserici, ca: Sfânta Sofia, capodopera creștinătății, Biserica Vlaherne, Biserica Sfinților Apostoli și altele, pe care le vizitează și în care se roagă cu multă credință lui Dumnezeu. În curând se întoarce în satul natal, Epivata, încărcată cu toate harurile sfințeniei pe care le-a dobândit din locurile sfinte unde au răsunat cuvintele Domnului, cât și din alte multe cetăți și orașe. Și precum toată viața sa a purtat în sine chipul desăvârșirii, al smereniei, tot astfel și acum, „Monahie fiind”, nearătându-și nici neamul ales și nici frumusețea virtuților, s-a atașat neștiută de nimeni de Biserica Sfinților Apostoli din acel sat, doi ani.

Apoi s-a mutat întru odihnă cerească pe la 1050, în vârstă de 27 ani, primind după cuvântul Apostolului, pentru toate ale sale, dar mai ales pentru iubirea ei jertfelnică de Dumnezeu și de aproapele „Cele ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-a simțit” (I Cor. 2, 9).
Trupul ei cel sfânt nu a văzut putreziciune, căci după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin, „Duhul sfânt care a locuit într-un trup în viață fiind, același Duh Sfânt va locui în el și după ce sufletul s-a despărțit de el și prin puterea Lui, îl va face să intre în veșnicie încă din această lume”.
În anul 1641, la 23 iunie, Vasile Lupu, cu multă cheltuială și osârdie, le aduce în Țara Moldovei și le așază la Iași, în Biserica Trei Ierarhi, unde au stat o perioadă de timp, după care au fost mutate în Catedrala Sfintei Mitropolii.
De mai bine de 300 de ani de când Sfânta Parascheva se află pe pământ românesc, ea este un nesecat izvor de binefaceri și ocrotire a celor din nevoi.
Din viața Sfintei Parascheva, plină de frumusețile duhovnicești care o împodobesc, ne atrag luarea aminte mai ales două virtuți: apărarea dreptei credințe și dragostea de oameni în suferință.
Aceste două virtuți nu au părăsit-o nici în pustie unde era singură numai cu Dumnezeu, care o mângâia și o îngrădea cu sfinții săi îngeri, dându-i și darul facerii de minuni. Aceste înălțări de haruri primite de la Dumnezeu ni le dă și nouă celor ce ne rugăm înaintea sfintelor sale moaște și o rugăm întotdeauna cu credință fierbinte ca Dumnezeu să ne întărească și pe noi în virtuțile pe care le-a avut și ea.
Să o imităm cu tot sufletul pe această scară de înălțări sufletești. Să privim cu atenție, în această zi la icoana Sfintei Parascheva și să o reînviem în sufletele noastre. Să ne împodobim icoana sufletului, după cum ne spune Sfântul Grigorie Teologul, cu cele mai alese culori, care sunt faptele bune, știind că viața aceasta este cu atât mai prețuită, cu cât este trăită în virtute, în muncă cinstită, în iubire de Dumnezeu și de aproapele și în promovarea dragostei și păcii în lume, Amin!

09.10.2016 Duminica a 20-a dupa Rusalii

Azi, 9 Octombrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Atanasia, Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu, Sf. Cuv. Andronic, Sf. Cuv. Anastasia. De asemenea, în această Duminică, a 20-a după Rusalii, se amintește învierea fiului văduvei din Nain.

La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicii Părinți Diaconi Cristian Popa, respectiv Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un oraș numit Nain, și împreună cu Dânsul mergeau mulți ucenici ai Lui și popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta orașului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, și era ea văduvă; iar din oraș popor mult era cu dânsa. Și, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: nu mai plânge. Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat și El a zis: tânărule, ție îți zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a sculat în sus și a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: un prooroc mare s-a ridicat între noi, și: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Ev. Luca 7, 11-16

02.10.2016 Duminica a 19-a dupa Rusalii (iubirea vrajmasilor)

Azi, 2 Octombrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Sfințit Mc. Ciprian, Sf. Mc. Iustia și Sf. Cuv. Teofil. De asemenea, în această Duminică, a 19-a după Rusalii, se citește Evanghelia în care Mântuitorul rostește Predica de pe munte – iubirea vrăjmașilor.

La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, Preacucericul Părinte Diacon Cristian Popa și Preacucernicul Părinte Diacon Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor tot așa. Pentru că dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânșii. Și, dacă faceți bine celor care vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii același lucru fac. Și, dacă împrumutați pe cineva de la care nădăjduiți să luați, ce mulțumire puteți avea? Doar și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, să faceți binele, și să dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb, și atunci răsplata voastră va fi multă, și voi veți fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. Așadar fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este.” Ev. Luca 6, 31-36

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț Pop a vorbit despre iubirea vrăjmașilor și legătura dintre iubire și iertare.

Evanghelia de astăzi ne arată un text simplu, la prima vedere, dar când trebuie să trecem la practicarea acestor cerințe, atunci apare greutatea. Să iubești pe vrăjmași, pe cel care îți face rău, este puțin contradictoriu cu Legea Vechiului Testament, cu legea talionului.

Iubirea ne-o împărtășește Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Noul Testament. Observăm seriozitatea care se pune în Vechiul Testament pe legea talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, viață pentru viață. Am zice oarecum corect, pentru că este foarte greu să iubim astăzi pe cel care ne face rău. Am zice că este absurd, dar vine Hristos și spune să iubim pe cei care ne fac rău, asta fiind condiție pentru mântuire.
O comparație scurtă din istoria religiilor ne spune că evreii au ca lege să iubești pe aproapele și să urăști pe vrăjmași, musulmanii promovează războiul sfânt, ajungând până la moarte și sânge pentru ceilalți, religia hindusă îndeamnă la uciderea dușmanilor, aceasta fiind o religie mai tranșantă.
Hristos vine și completeaza Legea Vechiului Testament, aducând legea iubirii ca fundament în relația noastră cu Dumnezeu. Așadar, ne rugăm în fiecare zi și Rugăciunea Domnească ne învață „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Trebuie să iertăm, iar fără iubire nu există iertare, la fel cum fără iertare nu există iubire. Acestea două sunt interdependente și provin din existența lui Dumnezeu, așa cum ne spune teologia morală.
Omul, are păcatul strămoșesc și în viața sa cunoaște și bucurie și tristețe, și bune și rele, dar există o vreme pentru toate, după cum spune cartea Eclesiasticului. Totul ne îndeamnă spre bucuria mântuirii în Hristos. Ce avem mai frumos în acest sens decât pilda vameșului și a fariseului? Îl avem pe vameș cu capul plecat, care se ruga sincer și care merge mai îndreptat la casa sa pentru că este sincer în fața lui Dumnezeu. Nu trebuie să știi multă teologie pentru a fi bineplăcut lui Dumnezeu. Vedem caracterul vameșului. Nu a îndrăznit să se uite spre cer din pricina greutății păcatelor și s-a pocăit înaintea lui Dumnezeu, stând în pridvorul casei lui Dumnezeu, rușinat de faptele sale. La fel și noi, trebuie să ne îndreptăm viața noastră, să ne mărturisim păcatele și să ajungem bineplăcuți lui Dumnezeu, trăind în Legea Sa.
În viața noastră avem multe cazuri în care ne putem ierta apropiații, însă nu se întâmplă la fel când cel care ne greșește este un necunoscut sau un vrăjmaș. Îmi aduc aminte de un sfânt părinte care vorbește de scara iubirii vrăjmașului, în PSB 8, care atinge câteva puncte pe care cel care este în contradicție cu cineva să le atingă să își poată iubi vrăjmașul. Primul, să încercăm să nu-l urâm. A doua, să încercăm să nu reproșăm acelui ceea ce ne-a greșit în viață. A treia este uitarea răului pe care ni l-a făcut. Este ceva greu pentru om, mai ales dacă acel rău lasă urme adânci în suflet sau în familie sau în activitatea de zi cu zi. Al patrulea punct este: la întâlnirea cu persoana respectivă, zâmbește și vorbește cu ea.

Această mare virtute a iubirii o cere Hristos de la noi. De ce? Pentru că Hristos a împlinit-o. La răstignirea Sa, Hristos a spus „iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Iată iubirea lui Hristos! De ce să iertăm noi pe cei de lângă noi? Pentru că este chipul și asemănarea lui Dumnezeu și trebuie să îi iertăm și să îi iubim indiferent de cum sunt ei.
Un exemplu din istorie ar fi cel cu președintele Abraham Lincoln care atunci când a candidat la președinția Americii, avea un contracandidat care îl ataca. Cu toate acestea, Abraham Lincoln nu a acordat importanță acuzațiilor și jignirilor și a reușit să câștige alegerile, iar după aceasta l-a ales pe contracandidatul său ca membru în aparatul său de conducere. Când lumea l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, a răspuns: „decât să îl am toată viața ca dușman, mai bine îl păstrez aproape de mine, ca prieten”. Iată ce exemplu extraordinar. Decât să ai un dușman, mai bine să îl ai ca prieten.

Acesta este îndemnul Bisericii, de astăzi. Între noi, Biserică și Hristos care este capul Bisericii: iubirea dintre noi. Nimic nu este mai frumos decât să trăiască frații împreună în dragoste și bună înțelegere.
Să ne străduim și noi ca prin rugăciune, spovedanie, împărtășanie, să ne întărim în dragostea lui Hristos și să dobândim puterea de a ierta și a iubi pe vrăjmașii noștri, ca asemănându-ne cu Hristos cel jertfit pe Cruce, să fim primiți în împărăția cerurilor, Amin!

01.10.2016 Acoperamantul Maicii Domnului

Azi, 1 Octombrie 2016, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului, sărbătoare închinată Maicii Domnului care, începând de anul trecut, este trecută cu roșu în calendarul ortodox.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” si ”Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și de Preacucernicii Părinți Diaconi Cristian Popa și Bogdan Fluieraș. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian Porumb a vorbit despre sărbătoarea de astăzi. Grija Maicii Domnului pentru noi, pentru oameni, se întinde în întreaga lume, de aceea noi sărbătorim astăzi această sărbătoare.
Este o sărbătoare relativ nouă. Ea a existat de multă vreme în calendar, dar de doi ani am început să o sărbătorim mai festiv pentru că Acoperământul Maicii Domnului a devenit făcător de minuni și Sfântul Sinod a hotărât că este o sărbătoare ce merită să fie celebrată într-un mod solemn, dedicându-i ziua de 1 Octombrie spre prăznuire.
Noi astăzi prăznuim niște evenimente din secolul X după Hristos în Constantinopol. Aici exista catedrala Sfânta Sofia care era cea mai mare și impunătoare catedrală a vremii și, poate, este și astăzi. În momentul în care cetatea era asediată, mulți se refugiau acolo pentru că acea catedrală avea statut de azil politic. Din cauza mulțimii oamenilor, o parte din ei s-au refugiat în cartierul Vlaherne de lângă cetate, într-o biserică de acolo unde din secolul V au fost aduse mai multe lucruri de la mormântul Maicii Domnului, între care și Acoperământul.
Iată că în anul 911 cetatea a fost asediată de cuceritorii ruși care erau păgâni iar poporul a cerut ajutorul Maicii Domnului. Întreg poporul se ruga în Vlaherne Maicii Domnului și acolo se afla și Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos. Acesta dovedise o smerenie așa de mare, încât se prefăcea înaintea semenilor săi că era nebun, tocmai pentru a fi defăimat de aceștia și să își îmbunătățească smerenia. În momentul rugăciunii, Sfântul Andrei o vede pe Maica Domnului venind la biserica din Vlaherne. Iată că aceasta a venit înconjurată de sfinți precum Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Ioan Botezătorul și multe cete îngerești, iar Sfântul Andrei o aude pe aceasta rugându-se: „Împărate ceresc, primește pe tot omul care se roagă Ție și cheamă numele meu într-ajutor ca să nu plece nimeni de la mine rușinat.” Această vedenie este văzută și de ucenicul Epifanie și de alții, iar Sfânta Tradiție ne spune că Maica Domnului și-a luat acoperământul, omoforul, și îl ținea deschis deasupra poporului, iar până la urmă poporul a scăpat nevătămat.
Ca urmare a acestei minuni, Biserica a hotărât prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului ca fiind de ajutor tuturor celor care se roagă Maicii Domnului.
Paradoxal, în sec. XVI, Rusia încreștinată, de data aceasta, a ridicat o catedrală măreață căreia i-a pus hramul Acoperământului Maicii Domnului.
Fiecare dintre noi suntem acum sau în anumite momente în acea biserică din Vlaherne. În sufletul nostru străbat necazuri, dureri, ispite, iar noi trebuie să ne adăpostim sub Acoperământul Maicii Domnului și prin rugăciune și credință, să cinstim pe Maica Domnului și omoforul ei care a scăpat lumea de necaz, pentru ca prin mijlocirea ei să ajungem la viața cea veșnică și fericită, Amin!

25.09.2016 IPS Ambrozie si PS Petroniu in parohia Sf. Nicolae

Duminică, 25 septembrie 2016, credincioșii Parohiei ,,Sfântul Nicolae” din Zalău au îmbrăcat straie de sărbătoare. În această zi binecuvântată de Dumnezeu, Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica parohiei de către Preasfințitul Părinte Petroniu, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. La slujbă a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, Mitropolitul Ortodox de Helsinki, Finlanda, care se află pentru câteva zile într-o vizită în Episcopia Sălajului.

Solemnitatea zilei a fost dată și de faptul că Preasfințitul Părinte Petroniu a hirotonit întru diacon pe seama bisericii ,,Sfântul Nicolae”, pe tânărul teolog Bogdan-Alin Fluieraș.

După rostirea cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Petroniu a felicitat pe Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului, pentru întreaga activitate desfășurată, urându-i ani îndelungați, întrucât Preacucernicia Sa își sărbătorește pe data de 26 septembrie ziua de naștere. În continuare, ca semn al prețuirii față de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie a acordat Preacucerniciei Sale o cruce pectorală și o diplomă de apreciere.

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie a oferit Preasfințitului Părinte Petroniu un engolpion. La rândul său, Preacucernicul Părinte paroh Ionuț Pop a dăruit Înaltpreasfințitului Părinte Ambrozie o icoană.

Parohia de pe strada Crasnei, așa cum este ea cunoscută locuitorilor din municipiul Zalău, a fost înființată în anul 2009.

În orașul Zalău, în anul 1990 existau doar două biserici ortodoxe, iar la înființarea Episcopiei Sălajului, în octombrie 2007, erau ridicate, în diferite stadii de finalizare, încă alte cinci noi biserici și două capele. Simțindu-se nevoia acoperirii unor zone ale orașului unde credincioșii erau mult prea departe de cea mai apropiată biserică, dar și la solicitarea acestora, Preasfințitul Părinte Petroniu a hotărât și a supus aprobării Consiliului Eparhial înființarea a două noi parohii - pe strada 22 decembrie 1989 și una în cartierul Sărmaș.

Crucea, dar și cinstea ridicării bisericii de pe strada Crasnei i-a fost încredințată Preacucernicului Părinte Ionuț Pop. Biserica Sfântul Nicolae din Zalău, este o biserică nouă, piatra de temelie a acestui locaș de cult fiind sfințită în Duminica Tomii a anului 2009. Tot atunci, Preasfințitul Părinte Petroniu a oferit parohiei o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, sfinte moaște care astăzi sunt păstrate într-o icoană relicvar a Sfântului Nicolae. De asemenea, anul acesta, locașul de cult a primit și cel de-al doilea hram, luându-l ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Toma.


18.09.2016 Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 18 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Eumenie, Ep. Gortinei, Sf. Mc. Ariadna, Sf. Mc. Castor, Sf. Ilarion de la Optina și Sf. Cuv. Romil de Ravanița. De asemenea, în această Duminică se încheie praznicul Înălțării Sfintei Cruci, această zi fiind închinată Sfintei Cruci și purtând numele de „Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci”, pericopa evanghelică îndemnând la asumarea Crucii personale și urmarea lui Hristos.
La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Crișan Dan, preot în Parohia Huta, jud. Sălaj. Alături de aceștia a slujit și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa care a citit și pericopa evanghelică, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.” Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie Pința a abordat problema asumării Crucii și urmarea lui Hristos.
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este singurul praznic ce are o Duminică antemergătoare și una postmergătoarea pentru a accentua importanța Sfintei Cruci pentru mântuirea omului, atât ca fapt istoric săvârșit de Hristos, cât și ca modalitate de intrare în împărăția lui Dumnezeu. Taina Sfintei Cruce este foarte profundă, de aceea Duminica de astăzi este ziua în care învățăm Taina Sfintei Cruci într-un alt mod, în unul practic. Putem pătrunde Sfânta Cruce în momentul în care ne-o împropriem. În momentul în care acceptăm suferința și durerea Crucii. Poate v-ați întrebat uneori de ce suprema icoană a lumii este un trup răstingit, un trup spart de sulițe și de cuie. Oare nu pentru că durerea este semnul cel mai înalt al lui Dumnezeu? De ce a ales Dumnezeu Crucea semnul cel mai reprezentativ al creștinismului? Pentru că el înseamnă durere, iar prin acest semn Dumnezeu ne lasă de înțeles că noi avem calea durerii pe care dacă nu ne-o însușim și pe care dacă nu o înțelegem și nu o trăim, nu suntem vrednici să intrăm în împărăția lui Dumnezeu Cel răstignit. De aceea trebuie să fim profund conștienți de durerea noastră și profund conștienți că suntem permanent supuși durerii.
Părintele Daniil Sandu Tudor, un profund isihast care a murit în temnițele de la Aiud spunea că durerea este substanța vieții și rădăcina personalității, pentru că numai suferind ești o persoană. Tot el spunea că unde e durere, e pământ sfânt. Asta înseamnă că omul trebuie să își accepte durerile și să nu lupte tot timpul împotriva lor, pentru că asta înseamnă să lupți împotrica Crucii. Poate dacă Hristos lupta să fugă de Cruce, și noi astăzi eram de înțeles să fugim de Cruce. Dar Hristos a acceptat Crucea, a îmbrățișat-o și a iubit-o și așa a transformat Crucea din semn al durerii în semn al biruinței.
De aceea noi oamenii suntem chemați să acceptăm supuși voia lui Dumnezeu așa cum spunem în rugăciunea Domnească „Doamne fie voia Ta” și uneori voia lui Dumnezeu este voia unui Pedagog iscusit Care știe că în unele momente elevul trebuie învățat și prin alte metode decât cele conforme. De aceea pentru a accepta durerea, trebuie să ne pregătim sufletește, iar lucrul acesta îl facem în fiecare Duminică în biserică: ne pregătim să ne acceptăm condiția, să facem ceea ce Hristos ne-a spus astăzi „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie”. De aceea în fiecare Duminică privim în vârful iconostasului Crucea lui Hristos și înțelegem că tot prin Cruce există biruință, și doar prin moarte există înviere și doar prin durere există bucurie.
Un creștin îmi spunea „părinte, mulțumesc lui Dumnezeu pentru suferințe pentru că altfel nu aș înțelege bucuria și astfel înțeleg că tot întunericul a fost spre lumină, toată încercarea spre izbândă”.
Crucea lui Hristos se înțelege cel mai bine în momentul în care este trăită în viața noastră. Și astfel, revin la cea mai profundă și mai interioară învățătură legată de Cruce: trăirea Crucii în viața noastră. Iar pentru a ne pregăti de acest exercițiu profund trebuie să înțelegem că trebuie să trăim Crucea lui Hristos, să fim răstigniți duhovnicește. Trebuie să trăim această răstignire la nivel interior. Un sfânt părinte spunea că intrarea în împărăția lui Dumnezeu este în formă de Cruce.
Noi, Duminică de Duminică asta facem, ne pregătim mai mult și mai mult să primim Crucea lui Hristos, până când vom ajunge la „fie voia Ta” indiferent dacă este conformă cu ce vrem noi sau nu, ci vreau ca voia Ta să fie pentru că am încredere în planul Tău, ca Dumnezeu, ca Răscumpărător, Ca Mântuitor și ca Judecător.
Să ne ajute Dumnezeu să ajungem în acel punct în care să ne dăm viața în mâna lui Dumnezeu, să ne rugăm „fie voia Ta”, ca astfel să ne asumăm Crucea și să intrăm cu bucurie în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

14.09.2016 Inaltarea Sfintei Cruci

Azi, 14 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci, praznic împărătesc închinat Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Hristos Care, prin jertfa Sa, a preschimbat Crucea din obiect de tortură în semn creștin dătător de viață, motiv pentru care este semnul creștinilor și puterea lor.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul slujbei, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb. De asemenea, am avut bucuria de a avea în mijlocul nostru elevii Liceului Ortodox Zalău care au dat răspunsurile la strană.

EVANGHELIA ZILEI:

„ În vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoților bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, și L-au dus la Pilat, zicând: răstignește-L, răstignește-L! Pilat le-a zis: luați-L voi și-L răstigniți, căci eu nu găsesc în El nici o vină. I-au răspunsiudeii: noi lege avem și după legea noastră trebuie să moară, căci s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Și a intrat iarăși în pretoriu și a întrebat pe Iisus: de unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Atunci Pilat i-a zis: cu mine nu vorbești? Oare, nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus i-a răspuns: nu ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus.
Deci, când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Iisus afară și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit: pardosit cu pietre, iar evreiește: gabbata. Și era ziua pregătirii Paștilor, vineri, pe la ceasul al șaselea; și a zis Pilat iudeilor: iată împăratul vostru! Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstignește-L. Pe împăratul vostru să-L răstignesc? - i-a întrebat Pilat. Căpeteniile preoților au răspuns: n-avem împărat decât numai pe Cezarul. Atunci L-a dat lor ca să-L răstignească. Și au luat pe Iisus și L-au dus ca să-L răstignească. Și, Însuși ducându-și crucea, a ajuns la locul numit al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota. Acolo L-au răstignit; și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus. Și Pilat a scris o tăbliță și a pus-o deasupra crucii. Și era scris pe ea: Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor. Deci mulți dintre iudei au citit această tăbliță, căci era aproape de oraș locul unde a fost răstignit Iisus. Și era scris evreiește, grecește și latinește.
Și stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Sa și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis maicii Sale: femeie, iată fiul tău. Apoi a zis ucenicului: iată mama ta. Și, din ceasul acela, ucenicul a luat în casa sa. După aceea, știind Iisus că acum toate s-au săvârșit, plecându-și capul, și-a dat duhul.
Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, asemenea și pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Sa și îndată a ieșit sânge și apă. Și cel care a văzut a mărturisit, și adevărată este mărturisirea lui.” Ev. Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-30, 31-35
În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre importanța Sfintei Cruci, atât ca semn, cât și ca realitate istorică.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, dar pentru noi, care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18) Astăzi prăznuim Sfânta Cruce, puterea de tămăduire a noastră. Avem cruci pe fiecare biserică, de aceea vedem Biserica asemenea unui spital în care ne tămăduim de bolile sufletești și trupești.
Ce simbolizează crucea pentru noi? Înafară de forma ei, ea are pentru noi o semnificație aparte. Ea reprezintă altarul de jertfă pe care Mântuitorul Iisus Hristos Și-a dat viața pentru mântuirea noastră. Dacă omul, prin cădere, a căzut, ireversibil, prin jertfa lui Hristos omului i s-a deschis împărăția cea veșnică în care omul poate ajunge dacă își duce crucea sa proprie și se arată în fața lui Dumnezeu în stare de jertfă.
Care este semnificația sărbătorii de astăzi?
Știm că în vremea împăratului Constantin cel Mare, acesta a avut o luptă cu împăratul Maxențiu. Victoria lui Constantin a fost posibilă doar prin semnul dumnezeiesc ce s-a arătat lui pe cer, și anume semnul crucii. Împăratul Constantin poruncește să fie pus acest semn pe steagurile de luptă și îl învinge pe Maxențiu. Asemenea s-a întâmplat și în 323 în lupta cu Liciniu, un alt împărat care prigonea pe creștini. Astfel, Împăratul Constantin cel Mare a ajuns împăratul întregului regat și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutor, el împreună cu mama sa au dorit să afle Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Împărăteasa Elena a mers la locul unde a fost răstignit Iisus, pe muntele Golgota și a aflat lemnele celor trei cruci, însă nu știa care este cea adevărată. Pentru a afla, Episcopul Macarie al Ierusalimului a adus o femeie văduvă moartă și a atins-o de cele trei cruci, iar când s-a atins de Sfânta Cruce, ea a înviat. După acest eveniment, Episcopul Macarie al Ierusalimului hotărăște să ducă lemnul Sfintei Cruci în Ierusalim și să îl înalțe în ziua de 14 Septembrie spre închinare, iar de atunci se prăznuiește acest praznic.
Iată cum Crucea este ocrotitoarea noastră, a tuturor creștinilor. Este important să fim recunoscători Mântuitorului nostru Iisus Hristos și să ne ducem și noi crucea personală pe calea acestei vieți pentru ca prin puterea Sfintei Cruci și cu ajutorul Mântuitorului care a binecuvântat-o prin răstignirea Sa pe lemnul ei, să ajungem în împărăția cea veșnică, Amin!

11.09.2016 Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Azi, 11 Septembrie 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Teodora din Alexandria, Sf. Cuv. Eufrosin Bucătarul, Închinarea Sfintei Cruci și Sf. Teodora din Vasta. De asemenea, această Duminică are legătură cu praznicul Înălțării Sfintei Cruci pe care îl vom sărbători în 14 Septembrie, motiv pentru care poartă numele de Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.” Ev. Ioan 3, 13-17

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în lume.
Sfintele Evanghelii sunt cărți care se află la hotarul dintre omenesc și dumnezeiesc. Ele sunt scrise de oameni, dar sub inspirație divină, și atunci intervine problema „dacă citim Sfânta Scriptură doar în sens literar, ca pe celelalte cărți, atunci și folosul rămâne același, de informare, lipsit de educarea spirituală pe care omul o caută”, iar lipsa exercitării vieții spirituale îl îndepărtează pe om de mântuire.
Ne aflăm în Duminica dinaintea înălțării Sfintei Cruci. Aici vedem importanța praznicului Înălțării Sfintei Cruci, rolul Sfintei Cruci și implicit, importanța Omului care S-a răstignit pe Cruce, schimbându-i sensul din acea vreme.
Evanghelia de astăzi face legătura dintre șarpele din Vechiul Testament care a fost înălțat de Moise în pustie și Sfânta Cruce. Poporul evreu a fost scos din robie, iar în pustie ei erau mușcați de șerpi și mureau. Dumnezeu i-a spus lui Moise să înalțe un șarpe pe un rug, iar cei care priveau șarpele nu mai mureau. Observăm legătura dintre acel șarpe și Hristos, ambii înălțați, iar prin înălțarea lor dăruind viață.
Cu toate acestea, există o diferență. Hristos acceptă să se urce pe altarul jertfei Sale din iubire de oameni, pentru ca cei care vor privi la crucea Sa să primească toate roadele Sale și astfel să nu mai moară. Mântuitorul Hristos, cum ne spune Evanghelia, a venit în lume să o mântuiască. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume să moară din dragoste pentru om. Prima demnitate pe care Domnul Iisus Hristos a avut-o pe pământ, pe lângă Dumnezeu adevărat, a fost cea de Mântuitor. A venit să salveze lumea, iar singura modalitate a fost să accepte moartea pentru toată lumea, pe cruce. Prin această răbdare și iubire pentru oameni, crucea devine pentru noi altar de jertfă, devine semnul împăcării omului cu Dumnezeu.
În antichitate, tâlharii și criminalii erau răstigniți pe cruce. Hristos a venit să ne salveze. A acceptat această coborâre de slavă dumnezeiască pe care o aduce de la Tatăl și prin sfințirea Duhului Sfânt, acceptă crucea care până la vremea respectivă era un act de rușine, dar astăzi, crucea devine putere. Așa cum spune Apostolul Pavel, pentru cei ce pier, cuvântul crucii este nebunie, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. De aceea noi punem Sfânta Cruce la intersecțiile drumurilor, pe fiecare biserică, ne închinăm în Sfânta Biserică la Sfânta Cruce, stăm la umbra Crucii lui Hristos.
În zilele noastre, vedem în străinătate cum oamenii merg sute de kilometri pentru a se închina la Sfânta Cruce într-o biserică, iar noi de multe ori uităm de Dumnezeu și de Crucea Sa. Să nu uităm că Dumnezeu ne-a dat Crucea ca armă împotriva diavolului. Troparul de la Taina Sfântului Maslu ne spune „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă”. Pe lângă aceasta, Crucea rămâne putere, punte între noi și Hristos, deci să nu uităm că Hristos a venit să ne mântuiască pentru păcatele noastre, iar la a doua venire va veni ca Judecător Atotputernic. Oare ce va zice atunci Ponțiu Pilat, ce vor zice cărturarii și fariseii care au strigat „Răstignește-L!”? Ce vom spune noi? Astăzi, noi Îl oprim pe Dumnezeu să ne judece, pentru că astăzi ne judecăm noi, ne certăm, ne pizmuim și suntem plini de ură. Să nu mai fim așa! Să Îl lăsăm pe Hristos să ne străbată sufletul și trupul nostru pentru ca prin exemplul Său, prin viața Sa și prin dragostea Sa, să ne umplem de dragoste față de Dumnezeu, de aproapele, de Cruce și să îmbrățișăm sfatul dumnezeiesc al Sfintei Treimi, așa cum mărturisim la Sfânta Liturghie, zicând „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro