+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

08.09.2016 Nasterea Maicii Domnului

Azi, 8 Septembrie 2016 Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare care în popor poartă numele de Sfânta Marie Mică.
La biserica noastră cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian Porumb a vorbit despre praznicul de astăzi.
Începem noul an bisericesc cu o sărbătoare a bucuriei și speranței, cu sărbătoarea nașterii Maicii Domnului. Azi ne bucurăm de începutul mântuirii neamului omenesc.
Evenimentul pe care îl prăznuim s-a petrecut în urmă cu aproximativ 2000 de ani, la trecerea de la Vechiul la Noul Testament. Tradiția bisericească ne transmite până azi cum s-a petrecut această minune a nașterii Maicii Domnului. În acele vremuri trăia o familie credincioasă care nu puteau avea copii, ceea ce era considerat blestem de la Dumnezeu. Ioachim și Ana au mers la templu să aducă jertfa lor, iar mai-marele preot a refuzat să aducă jertfa lor pe motiv că erau necurați. Din această pricină, Ioachim se duce în munte unde petrece în post și rugăciune pentru ca Dumnezeu să se îndure de ei și să ridice blestemul de la ei. După o vreme, Arhanghelul Gavriil s-a arătat lor și i-a anunțat că vor avea un copil, oferind astfel binecuvântare de la Dumnezeu. Astfel s-a întâmplat momentuld e pregătire a zămislirii Maicii Domnului.
Dumnezeu a ales-o pe Maria Fecioara încă din veșnicie pentru a naște pe Iisus Hristos, de aceea Maica Domnului ocupă un loc principal în opera de mântuire a neamului omenesc, ea aducând în lume bucuria și mântuirea. O vedem pe Maica Domnului alături de Mântuitorul în toată viața Sa, iar după Înălțarea Domnului, o vedem încredințată nouă, lumii. Maica Domnului este modelul suprem de smerenie, ascultare și virtute pentru întreaga omenire, motiv pentru care Biserica îi acordă cinstea supracinstirii. Dacă sfinții sunt renumiți pentru anumite virtuți prin care s-au desăvârșit în drumul spre sfințenie, Maica Domnului este modelul prin excelență a înnobilării omului cu virtuțile cele dătătoare de mântuire. Întreaga viață a Maicii Domnului este o pildă de urmat pentru noi, copiii ei.
Maica Domnului a trăit prin puterea exemplului pe care ni l-a oferit, de aceea am văzut că la sfânta ei adormire a fost înălțată la cer cu trupul, de unde ne este mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.
Așadar, să nu ezităm niciodată să ne rugăm și să o cinstim cum se cuvine pe Maica Domnului pentru ca astfel să o avem rugătoare fierbinte către Fiul său și Dumnezeul nostru, ca să dobândim și noi mântuirea și șederea de-a dreapta Mântuitorului nostru Iisus Hristos în împărăția cea veșnică, Amin!

04.09.2016 Duminica a 11-a dupa Rusalii (datornicul nemilostiv)

Azi, 4 Septembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Prooroc Moise, Sf. Sfințit Mc. Vavila, Sf. Mc. Petroniu. De asemenea, în această Duminică, a 11-a după Rusalii, se pomenește pilda datornicului nemilostiv care are ca temă principală iertarea semenilor.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Călin Ciurbe.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: asemenea este împărăția cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Și, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe copii și toate câte avea, ca să se plătească datoria. Atunci acel slujitor, îndrăznind, a ingenunchiat și se închina lui, zicând: doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, când a ieșit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul dintre tovarășii săi, care îi era dator o sută de dinari, și, punând mâna pe el, îl strângea de gât și-i zicea: plătește-mi ce-mi ești dator. Atunci tovarășul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând: mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniță până când va plăti datoria. Atunci tovarășii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slujitor viclean, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare, nu se cădea să ai milă de tovarășul tău, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot așa va face și Tatăl Meu cel ceresc cu voi, dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greșelile lui.” Ev. Matei 18, 23-35

În cuvântul de învățătură, Părintele Călin Ciurbe a abordat tema iertării semenilor.
În această Duminică avem înainte pericopa evanghelică în care Mântuitorul ni se adresează nouă prin această pildă. Este o Evanghelie a iertării. Vedem spre finalul Evangheliei că stăpânul, Dumnezeu, nu este doar milostiv, ci și drept, iar pe acea slugă netrebnică a dat-o să fie vândută împreună cu familia lui.
Se spune că un copil a mers odată să facă ceva pe ascuns, fără știrea părinților, iar atunci s-a întâmplat un accident după care a trebuit să îi fie amputate ambele picioare. Când și-a văzut părinții, i-a întrebat dacă îl vor putea ierta, iar părinții i-au răspuns „te-am și iertat”, moment în care tânărul a spus că va putea să trăiască fără picioare, însă fără iertarea părinților, nu.
Majoritatea oamenilor trebuie să înțelegem că nu putem trăi fără iertare. Este o lecție, un tratament de psihologie prin care Dumnezeu ne învață cum să trăim fericiți și liniștiți. Dacă privim în noi atunci când avem cu cineva ceva, chiar dacă este de multe ori închipuit în sinea noastră, trăim multe gânduri de strâmtorare și ne imaginăm certuri, însă chiar dacă ar fi cu adevărat vorba de ceva, trebuie să învățăm să iertăm. Această stare de zbucium este descrisă frumos în Alexandru Macedonski prin cuvintele „ticălosul care are o încercare, se crede prigonit de fiecare.” Aceasta este starea noastră, când suntem nefericiți, supărați, ne imaginăm că toată lumea are ceva cu noi, că suntem neîndreptățiți. Această stare duce foarte ușor la mândrie și nu de puține ori ne închidem în turnul nostru de fildeș și ne considerăm martiri. Or, nu este decât o amăgire. Noi suntem chemați pentru a fi fii ai luminii. Noi suntem chemați la iertare, la iubire. Să nu uităm că suntem fii ai luminii, iar mândria ne duce la pierzare, la cădere.
Ce este mai tragic decât să vadă părinții că fiii lor nu se împac? Ce este mai tragic decât să vadă Dumnezeu că fiii Lui se urăsc între ei și nu învață că ei slujesc lui Dumnezeu. A te ruga și a crede lui Dumnezeu înseamnă a-I urma Lui, a-I urma învățătura și povețele. Iată cât de ușor ne pune la îndemână Dumnezeu mântuirea, însă ne cere să facem efortul de a ierta. Dacă nu iertăm, Dumnezeu nu ne este Tată. Spune Hristos la sfârșitul pericopei evanghelice „Tot așa va face și Tatăl Meu dacă nu veți ierta semenilor voștri”. Sunt multe de vorbit despre iertare, dar de cele mai multe ori este nevoie doar de un efort mic pentru aceasta.
De multe ori se întâmplă ca atunci când vrem să ne împăcăm cu alții, primim refuzul celorlalți. Aici avem modele de la sfinții părinți care ne spun că de multe ori un dușman este mai bun decât un prieten, pentru ei ne arată starea sufletului nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că mai bun e un dușman decât un prieten lingușitor. Un dușman îți arată măsura pe care o ai, și atunci nu trebuie să îi considerăm dușmani, ci prieteni care ne fac să ne îndreptăm și să ne îmbunătățim viața. Sfântul Ioan Gură de Aur spune și despre diavol că este benefic pentru că prin ispită, noi avem posibilitatea să ne întărim pe calea virtuților. Astfel, iertarea devine un tratament. A fi iertat înseamnă a fi vindecat.
Oare de ce iertatul, vindecatul din Evanghelie nu a putut să facă la fel cu datornicul său? Pentru că Dumnezeu nu ne duce cu forța în împărăția Sa. El deschide Raiul, dar nu ne silește. Această pericopă ne dovedește importanța lui Dumnezeu în viața noastră și în drumul nostru spre viața veșnică. Spune Psalmistul David „Dumnezeu inima înfrântă și smerită nu o va urgisi” ci își va face sălaș în ea. Astfel, inima omului poate să ierte pe fratele lui, pe dușmanului lui. Ne cere Hristos să nu apună soarele fiind certat cu cineva. Să nu uităm că în această Duminică Dumnezeu a vrut să ne învețe cum să ne trăim viața, pentru că după cum ne va fi sfârșitul vieții, așa ne va fi veșnicia. De aceea e important să iertăm, pentru a fi vindecați și pentru a lucra mântuirea noastră. Să luăm aminte la cel care a fost iertat dar nu a înțeles că și el trebuie să ierte. Spunem în Rugăciunea Domnească „Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Să nu uităm, așadar, că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru ca noi să primim vindecare, iertare, și nu a așteptat ca noi să ne cerem iertare, ci Și-a trimis Fiul din iubire față de noi, față de oameni. Să oferim iertare, iar dacă am greșit, cu atât mai mult, să cerem iertare, pentru ca astfel să ajungem la asemănarea cu El și să împlinim voia Lui, Amin!

27.08.2016 IPS Athenagoras si PS Petroniu in biserica Sf. Nicolae

Sâmbătă, 27 August 2016, la ceas de seară au răsunat clopotele bisericii cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” din Zalău datorită vizitei arhierești a Înaltpreasfințitului Părinte Athenagoras, mitropolitul Mexicului și a Preasfințitului Părinte Petroniu, episcopul Sălajului.
Înaltpreasfințitul Părinte Athenagoras se află în Episcopia Sălajului într-o vizită pastorală de câteva zile în care a vizitat mai multe parohii. În scurta sa vizită în biserica noastră, Înaltpreasfinția sa ne-a prezentat situația Ortodoxiei în Mexic și ne-a adresat încurajări în misiunea de propovăduire a dreptei credințe a Mântuitorului Iisus Hristos și ne-a dăruit arhierești binecuvântări.

28.08.2016 Duminica a 10-a dupa Rusalii (vindecarea lunaticului)

Azi, 28 August 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Lavrentie, Sf. Ana proorocița, fiica lui Fanuel, Sf. Cuv. Moise Etiopianul, Sf. Mc. Diomid, Dreptul Iezechia.
De asemenea, în această Duminică, a zecea după Rusalii se pomenește vindecarea copilului demonizat.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, iată s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatec și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur, ucenicii I-au zis: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: din pricina necredinței voastre; căci adevărat vă spun vouă că: de veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi cu neputință pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau ei Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.” Ev. Matei 17, 14-23

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț Pop a abordat ideea vindecării omului în funcție de rugăciune curată plină de credință.
În Deuteronom 16, 16 aflăm faptul că bărbații se înfățișau înaintea lui Dumnezeu de trei ori pe an ca să Îi afle voia prin citirea Legii. Noi, astăzi, ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu în fiecare slujbă, în fiecare Duminică, în fiecare sărbătoare, descoperindu-L pe Dumnezeu prin lectura Evangheliei, acolo unde ne spunem și noi necazurile și suferința noastră și a celor dragi nouă.
Astăzi vine la Mântuitorul nostru Iisus Hristos un tată dărâmat de suferință. Pictorul Rafael are un tablou intitulat Schimbarea la Față. Cunoaștem scena cu Moise și Ilie, cu cei trei ucenici care își acopereau fața de lumina taborică, iar undeva la capătul picturii, se vede un tată necăjit care își stăpânește cu greu fiul demonizat. Am văzut ce spune Evanghelia: „Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatec și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: o, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Și l-a certat Iisus și diavolul a ieșit din el, și copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela”.
Este un lucru dureros pentru un părinte să își vadă fiul bolnav și fără tratament de vindecare. Am văzut faptul că ucenicii nu l-au putut vindeca. Mântuitorul îi cataloghează drept „neam îndărătnic”. De ce? Pentru că Mântuitorul se apropie de patimă și este supărat de faptul că nici până acum nu și-au însușit învățătura Lui, iar acest lucru îl vedem prin cuvintele „până când voi fi cu voi?”.
Ne amintim că în acele vremuri erau mulți oameni îndrăciți. Atunci diavolul intra în om concret, dominând trupul și sufletul, iar acum diavolul atacă mai ales prin trup. Vedem azi atâta suferință și necaz de la mic la mare. Un exemplu este divorțul. Atât de ușor se divorțează astăzi pentru „nepotrivire de caracter”. Pe vremuri nu exista așa ceva. Omul se îndrepta, se schimba, dar astăzi nu este așa. Atunci oamenii aveau credință în Dumnezeu, aveau rușine, dar azi oamenii vin în fața lui Dumnezeu considerându-se îndreptățiți pentru multe, zicând că au doar păcate mici și cad în capcana diavolului care lucrează prin păcate mici care devin patimi și astfel robesc omul.
O revistă franceză prezenta un caz de spiritism în care un om întreabă duhurile necurate ce ar trebui să creadă despre existența diavolului, iar acelea îi răspund „diavolul nu există”, tocmai pentru a-i da încredere omului în sine și lăsând la o parte pe Dumnezeu. Astăzi diavolului lucrează în mintea noastră, iar efectele păcatului se răsfrâng asupra trupului.
Am auzit în Evanghelia de astăzi că avem nevoie de credință, post și rugăciune. Pe lângă acestea aș adăuga și Crucea pe care Hristos ne-a dat-o armă împotriva diavolului.
Să știți că acest copil de astăzi nu a venit singur la Hristos. Omul care nu crede în diavol și în rău nu va veni niciodată la biserică pentru că nu consideră necesară slujba și se complace în starea în care este. Are liniștea de moment a acestei vieți. Dar nu trebuie să fiți așa. Fiți ca tatăl din Evanghelia de astăzi. Aduceți-vă copiii la biserică! Am văzut ce dar a primit tatăl și fiul de la Hristos. Hristos, văzând credința lui, pe loc l-a vindecat pe copilul său.
În încheiere, vreau să vă spun un cuvânt scris de Neagoe Basarab în 1520 fiului său, Teodosie: „ din post se naște curățenia, din curățenie rugăciunea, din rugăciune se naște smerenia. Smerenia naște iubire”. Ce bine ar fi dacă toți părinții ar da astăzi acest sfat copiilor lor! Să nu uităm că Hristos a postit întâi, apoi au postit sfinții, a postit Ștefan cel Mare înainte de lupta de la Podul Înalt, a postit chiar după biruința de la Podul Înalt. Noi, de multe ori, postim înainte de un examen, iar după examen revenim la starea de păcat.
Tertulian ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu lui Dumnezeu cu vocea scăzută, cu umilință, pentru că Dumnezeu nu ascultă vocea, ci sufletul omului, cel care reprezintă personalitatea fiecăruia și care merge în veșnicie. Să avem grijă de noi, de copiii noștri, de viitorul lor, de viitorul lumii, Amin!

21.08.2016 Duminica a 9-a dupa Rusalii (Umblarea pe mare)

Azi, 21 August 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Donat diaconul, Sf. Mc. Romul preotul, Sf. Mc. Silvan diaconul, Sf. Mc. Venust, Sf. Ap. Tadeu, Sf. Mc. Vasa. De asemenea, în această Duminică, a noua după Rusalii, se citește pericopa evanghelică de la Matei în care se istorisește umblarea pe mare și potolirea furtunii de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Cristian Porumb, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, Iisus s-a suit în munte să se roage, în singurătate; și când s-a înserat, era singur acolo. În vremea aceea, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Și, coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde în mare, a strigat și a zis: Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat și i-a zis: puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I s-au închinat, zicând: cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.” Ev. Matei 14, 22-34

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a vorbit despre îndemnurile Mântuitorului din această Evanghelie: „Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!” și
Această Evanghelie este continuarea celei de săptămâna trecută. După ce Mântuitorul i-a îndemnat pe Apostoli să se urce în corabie, El a mers să se roage, iar în ceasul al treilea din noapte El a venit la ei pe apă. Ei au început să strige din cauza vântului și apei învolburate, iar Hristos le-a spus „Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți!”. După episodul umblării pe apă și testul credinței lui Petru, Mântuitorul a potolit furtuna și astfel a mai dovedit o dată Apostolilor că El este Fiul lui Dumnezeu.
Această Evanghelie mă duce cu gândul la o istorioară, „Bătrânul și marea”, unde ni se relatează că un bătrân, după multe zile în care nu prinde pește, iese în largul mării și reușește să captureze un pește uriaș pe care îl prinde de corabie. Cum era departe de malul mării, rechinii simt captura și încet încet îi mănâncă tot peștele, chiar dacă bătrânul luptă eroic. Într-un final, ajunge la mal, însă din pește nu mai rămâne aproape nimic. Acesta este omul. Se luptă mereu cu natura și nu reușește să o înfrunte, însă pericopa evanghelică de azi tocmai asta arată: Hristos stăpânește furtuna. Este Stăpânul universului și arată acest lucru. Însă, în Evanghelia de astăzi Mântuitorul ne oferă două îndemnuri, chiar porunci: „Îndrăzniți, Eu sunt! Nu vă temeți!”. Această poruncă se referă la cei care sunt înfricoșați pe marea vieții. Astăzi frica își face loc în sufletele multor oameni. De la lipsa de ceva, până la războaie și atacuri teroriste, însă între acestea, porunca lui Hristos este mai mare ca oricând. Pânp la urmă, patria noastră nu este din lumea aceasta. Ținta noastră finală este veșnicia. Dacă în fața unui dezechilibru răspundem cu frică, cum ne vom comporta în fața marilor dezechilibre de ordin interior? De aceea, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos au un scop profund, acela de a ne încuraja, de a ne da speranță, de a nu ne lăsa supuși fricii. De la frică trecem la depresii și la dezechilibru.
Putem învinge teama punându-ne mintea la lucru în folosul celuilalt. Ajutând pe semenul nostru. Ce să fac să ajut astăzi un semen? Astfel fug de depresie, de gânduri negative și pun mintea la lucru în scopuri pozitive. Astfel devenim ai lui Hristos, iar cei ai lui Hristos sunt curajoși în fața ispitelor.
A doua povață i se adresează lui Petru și prin Petru, nouă, tuturor: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Ce te-a făcut să te dezechilibrezi, după ce M-ai văzut plutind pe apă? Mintea lui Petru s-a deconectat de la Hristos. De aceea a căzut de la sursa lui de putere și a început să se afunde, să își piardă credința.
Părintele Iustin Pârvu îi spunea lui Sorin Dumitrescu faptul că monahismul este un eroism permanent. În monahism nu există doar exaltări de credință. Eroul este doar într-un moment, dar monahii trebuie să fie într-un eroism permanent. Așa trebuie să fie și creștinii. Să fie în permanență în stare de exaltare duhovnicească, de luptă continuă pentru a urca pe scara spre Dumnezeu.
De aceea eroismul se manifestă zi de zi la creștin. Tot timpul ne rugăm. Tot timpul suntem în slujba credinței. Am fost botezați ca ostași ai lui Hristos. Dacă suntem ostași, trebuie să stăm în stare de permanentă veghe, nu doar o noapte după care să ne pierdem în tenebrele vieții.
Să Îl luăm ca exemplu pe Hristos care ne îndeamnă să îndrăznim, să nu ne fie frică, și în al doilea rând, să nu ne îndoim și să nu încercăm să ne mișcăm între oscilante prea adânci prin care riscăm să ne dezechilibrăm viața.
Cu aceste gânduri, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere duhovnicească pentru a putea ajunge la limanul cel lin în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

15.08.2016 Adormirea Maicii Domnului

Azi, 15 August 2016, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Adormirea Maicii Domnului.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care șezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.” Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre Maica Domnului, ca Maică a întregii lumi și mijlocitoare către Dumnezeu.
În această lume există o persoană în fața căreia trebuie să ne plecăm. Este persoana blândă și bună care astăzi se mută din această lume. Este Maica Domnului la care noi i-am cântat în perioada de post și am rugat-o să ne miluiască și să ne ajute, ca Maică a noastră, a tuturor.
Despre adormirea Maicii Domnului avem informații istorice din Sfânta Tradiție. După ce a fost alături de Fiul Său de la nașterea Sa și până la umbra Sfintei Cruci, acolo unde Mântuitorul Hristos o încredințează Apostolului Ioan pe Maica Sa, și prin apostol, o încredințează întregii lumi. Maica Domnului a primit înștiințare cu trei zile înainte de adormirea sa, a primit de veste să se pregătească și să nu se întristeze de trecerea la viața veșnică. Atunci, Maica Domnului s-a urcat în munte, s-a rugat pentru lume, apoi s-a așezat pe patul ei și a așteptat mutarea ei de la cer la pământ. Am auzit și în troparul acestui praznic, Maica Domnului s-a mutat la viață, fiind Maica Vieții, iar mai apoi, Apostolii s-au adunat de la toate colțurile lumii ca să o înmormânteze după rânduială.
Apostolii au venit să o vadă pentru ultima dată pe Maica Domnului, iar Apostolul Toma a venit mai târziu, fiind mai departe de Ierusalim. Spune tradiția că Apostolul Toma s-a întristat pentru că nu a văzut-o, iar după trei zile de la îngropare, Apostolii au dezvelit groapa unde era îngropat trupul, dar Maica Domnului nu mai era acolo, ci a fost înălțată la cer, după făgăduința Fiului ei.
Noi punem mare preț pe ziua Adormirii pentru că reprezintă trecerea la viața veșnică. Azi se împlinește ceea ce a spus Maica Domnului la Bunavestire: „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”. Astăzi toate neamurile o fericesc pe Maica lui Hristos. Dacă Mântuitorul Hristos a cinstit-o, cu atât mai mult noi, cei care o avem model și pe care o avem mijlocitoare către Dumnezeu. În icoana sa o avem cu Pruncul Iisus în brațe, iar ea arată spre copil spunând „De acesta să ascultați”. Ea este cea care ne ajută și ne ridică spre cer.
Am cântat cu drag în fiecare seară Paraclisul Maicii Domnului, slujbă care este de fapt cererea cu lacrimi a noastră pentru a ne izbăvi din nevoi și pentru a ne primi în împărăția cerurilor.
În încheiere, o povestioară. Un copil a fost crescut de mama lui și după ce a ajuns la vârsta potrivită, a mers la școală, iar la școală a fost batjocorit de colegi pentru că mama lui era cea mai urâtă mamă. Într-o zi, băiatul a fugit acasă și a plâns la pieptul mamei lui, întrebând-o de ce zic copiii că este cea mai urâtă mamă din lume, iar mama a răspuns „pentru că așa este. Într-o zi te-am lăsat singur în casă și am plecat să muncesc în grădină, iar casa a luat foc, iar eu am intrat în casă și după ce te-am luat în brațe, nu m-a interesat de fața mea, ci doar de tine, iar atunci fața mea a ars și de aceea am rămas așa.” Iar copilul i-a zis că este cea mai frumoasă femeie din lume. Iată de ce rolul de mamă rămâne cel mai important din societatea noastră. Mama dă viață, mama crește copilul și îl îngrijește cu dragoste dezinteresată.
De aceea, să aducem Maicii Domnului lacrimi, rugăciuni și laude zicând versurile pricesnei „O, Măicuță Sfântă, te rugăm fierbinte, să ne-asculți de-a pururi marea rugăminte. Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale, că noi suntem fiii lacrimilor tale” Amin!

14.08.2016 Duminica a 8-a dupa Rusalii (inmultirea painilor)

Azi, 14 August 2016, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, Sf. Prooroc Miheia. De asemenea, în această Duminică, a opta după Rusalii, se face pomenirea minunii înmulțirii pâinilor.

La biserica Sf. Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni și I s-a făcut milă de dânșii și a tămăduit pe toți bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi și I-au zis: locul acesta este pustiu și iată e târziu; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă în sate să-și cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini și doi pești. Atunci El a zis: aduceți-le aici la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să șadă pe iarbă și, luând cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenici Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor.” Ev. Matei 14, 14-22

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a vorbit despre căutarea lui Dumnezeu pentru darurile duhovnicești și netrecătoare, nu pentru cele materiale.

Aș dori să avem în vedere trei texte evanghelice. Primul este textul Evangheliei de azi care conține minunea în sine. Mântuitorul a fost anunțat că mulțimile sunt flămânde, iar El le-a spus să le dea să mănânce, iar ucenicii au spus că nu au cum să sature mulțimile, întrucât ei au doar câteva pâini. Atunci Iisus a mulțumit după care a frânt pâinile, iar minunea a fost că prin transmiterea pâinilor din mână în mână, de la Hristos la ceilalți, s-au înmulțit pâinile încât toată lumea s-a săturat și au mai rămas.

Al doilea text este de la Ioan. Mântuitorul le spune oamenilor „Mă căutați nu pentru că ați văzut minuni, ci pentru că ați mâncat și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea cea viitoare, ci pentru mâncarea cea spre viața veșnică”.

Al treilea text de la Matei este din predica de pe munte și spune „Nu vă îngrijiți de ce veți mânca sau ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca. Spre toate acestea se îngrijesc neamurile. Știe Tatăl vostru cel din ceruri că aveți nevoie de ele. Căutați întâi Împărăția cerurilor, iar celelalte se vor adăuga vouă!”

Să ne punem o întrebare: „Ce reprezintă Dumnezeu pentru noi? Cum ar trebui să fim noi ca să fim bineplăcuți lui Dumnezeu?”. Dacă vom fi sinceri, vom ajunge la răspunsuri precum: Avem o relație cu Dumnezeu pentru că ne e frică de El, să nu ne bată, avem o relație cu Dumnezeu pentru că avem un interes, sau pentru că este la modă.
Avem o relație, dar nu este cea corectă. Nu asta așteaptă Dumnezeu de la noi. Noi trebuie să înțelegem că El este Mirele cel adevărat, El se sălășluiește în noi. Trebuie să căutăm partea mistică a relației cu Dumnezeu. Nu trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu pentru că „ați mâncat și ați băut”, ci pentru că El intră în noi și ne copleșește cu iubirea Sa, apropiindu-ne de destinația finală care este viața veșnică împreună cu Dumnezeu.

Așadar, ce reprezintă Dumnezeu pentru noi? Cum mă raportez la El? De multe ori fac o grămadă de lucruri pentru Dumnezeu, dar din interes și din cauza aceasta nu ne aflăm pacea interioară. De multe ori cerem cele materiale, încât ne confundăm în această materie și mintea noastră obosește și se pierde în această activitate. Nu cred că omul care are bani mulți și nu are pace este fericit. E foarte important să avem o relație mai profundă cu Dumnezeu. E clar că nu vom putea renunța niciodată la interesele noastră, suntem oameni, însă cel puțin să aprofundăm partea aceasta a credinței încât să Îl iubim pe Dumnezeu suntem datori să o facem.

Dumnezeu ne iubește și săvârșește minuni zilnic în viața noastră. Minune este că trăim încă o zi, minune e că trecem prin ispite, minune este că ne iubește deși noi Îl iubim interesat, deci e important să lucrăm la relația noastră cu Dumnezeu și să o facem corectă. Dacă noi vom căuta împărăția lui Dumnezeu, toate celelalte se vor adăuga nouă de la sine. Dumnezeu știe de ce avem nevoie, ne cunoaște și ne iubește.
Așadar, în această Duminică, să învățăm să Îl căutăm pe Dumnezeu nu pentru mâncare și băutură, nu pentru senzațional, nu pentru îngrămădeală, ci să Îl căutăm pentru iubirea Lui, iar dacă vom face așa, în iubirea Lui ne vom odihni în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

07.08.2016 Duminica a 7-a dupa Rusalii

Azi, 7 August 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul, Sf. Sfințit Mc. Narcis, Patriarhul Ierusalimului, Sf. Irina, împărăteasa, Sf. Antonie de la Optina.
De asemenea, în Duminica a 7-a după Rusalii se pomenește vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum făcută de către Mântuitorul Iisus Hristos și scrisă în Evanghelia după Matei.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceștia strigau și ziceau: miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii și i-a întrebat Iisus: credeți că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credința voastră, fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeți, nimeni să nu știe. Însă ei, după ce au ieșit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Și fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulțimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Și Iisus străbătea prin toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință în popor.” Ev. Matei 9, 27-35

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre importanța perioadei de post în care ne aflăm. În această perioadă ne îndreptăm rugăciunile către Maica Domnului pe care o considerăm Maica întregii omeniri. Părintele Stăniloae spunea că Dumnezeu a dat omenirii pe Iisus Hristos ca să răscumpere lumea, iar lumea a dat lui Dumnezeu pe Maica Domnului pentru a lua trup din ea. Este frumos ca după câteva zile de oboseală să auzim clopotele bisericii și să intrăm aici pentru a ne întâlni cu Dumnezeu.
Scriitorul elvețian Camus a scris cartea „Vindecarea bolnavilor”. În aceasta, eroina cărții se apropie de bolnavi și ia asupra ei bolile celorlalți, făcându-i sănătoși. Ne amintim de Legea talionului care are același principiu: transmiterea blestemului de la unul la altul. De aici concluzionăm că și boala se transmite de la unul la altul. Vindecarea ei o oferă Hristos prin luarea păcatelor noastre asupra Sa.
Astăzi am văzut cum Iisus Hristos a vindecat doi orbi și un mut. Acei bolnavi nu L-au văzut pe Hristos până atunci, dar au simțit puterea Lui și au cerut îndurare. Știau că este un Fiu al lui David, de viță nobilă, dar nu că este Dumnezeu, iar Hristos le încearcă credința, după care îi vindecă. Iată importanța mărturisirii credinței în fața lui Dumnezeu!
Tot la fel s-a întâmplat și cu omul mut. Domnul Hristos l-a vindecat, iar după aceea, mutul a început să vorbească și să mărturisească pe Iisus Hristos, fiind plin de bucurie și de lacrimi de bucurie.
Acești oameni L-au văzut pe Dumnezeu. Ieri a avut loc Schimbarea la Față. Acei 3 Apostoli au văzut slava dumnezeiască. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, spune Sfânta Scriptură, dar L-au văzut prin Hristos Cel de pe pământ. Am văzut cum cei trei Apostoli și-au acoperit fața de lumina taborică, pentru că nu puteau suporta strălucirea luminii divine. Vindecarea o face Iisus Hristos, Dumnezeu, prin putere de sus. În momentul în care a înviat morții, a cerut putere de sus, a mulțumit lui Dumnezeu, și asta nu pentru că este inferior Tatălui sau Duhului Sfânt, însă fiecărei Persoane Îi revine partea ei lucrătoare în minunile săvârșite.
Așadar, văzând actul lucrător al lui Dumnezeu în această lume, Iisus Hristos ne îndeamnă la discreție, asemeni pe cei trei vindecați de astăzi, pentru că Iisus Hristos a fost omul smerit prin excelență, iar noi, Biserica, trebuie să ne închinăm în această perioadă persoanei care l-a născut și l-a crescut cu iubire nețărmurită, să mulțumim și să închinăm cântări de mijlocire Maicii Domnului pentru ca Fiul ei să se milostivească de noi precum a făcut și cu bolnavii din Evanghelia de astăzi, pentru ca sănătoși să mergem înaintea Domnului, în împărăția Sa cea cerească, Amin!

31.07.2016 Duminica a 6-a dupa Rusalii

Azi, 31 Iulie 2016, Biserica Ortodoxă face pomenirea înainteprăznuirii scoaterii Sfintei Cruci; Sf. și Dreptul Iosif din Arimateea; Sf. și Dreptul Evdochim. De asemenea, în această Duminică, a șasea după Rusalii, se face pomenirea vindecării slăbănogului paralitic din Capernaum. Întrucât este ultima zi din luna Iulie, este Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului, Post în care la bisericile ortodoxe se săvârșește zilnic Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi și s-a întors în orașul Său. Și iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: îndrăznește, fiule; ți se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârșește blasfemie. Dar Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetați cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ți se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă? Ca să știți însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ți patul tău și te du la casa ta. Și, sculându-se el, și-a luat patul și s-a dus la casa sa. Iar mulțimile, văzând acestea, se minunau și slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.” Ev. Matei 9, 1-8

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre importanța credinței și spiritului altruist pe care omul trebuie să îl aibă față de aproapele.

În Duminicile anterioare, Mântuitorul noastru Iisus Hristos Și-a făcut cunoscută puterea Sa asupra demonilor și naturii, acum ne arată că are putere asupra păcatelor. El poate ierta păcatele, iar prin jertfa Sa pe Cruce a șters păcatele tuturor.
Apostolul Matei ne spune că Mântuitorul Și-a ales cetatea de reședință Capernaumul. Aici este întâmpinat de mulțime multă, iar în fața Lui este adus un paralitic pe pat purtat de patru bărbați. Întrucât nu puteau ajunge la Iisus, au desfăcut acoperișul casei și l-au lăsat pe paralitic cu frânghii în fața Mântuitorului. Ne spune Evanghelia că Mântuitorul l-a vindecat văzând credința celor patru, dar prin formula „Fiule, iertate sunt ție păcatele tale”, motiv ce a dus la indignarea cărturarilor și fariseilor care L-au acuzat de blasfemie. Mântuitorul știa gândul lor și pe urmă l-a vindecat pe paralitic cu cuvintele „Ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”.
Observăm că Mântuitorul se îngrijește întâi de sănătatea sufletească, apoi de cea trupească.
Trebuie să știm că suferința și boala este plata păcatului. Această vindecare a sufletului s-a făcut prin iertarea păcatelor, iar daca sufletul este curat, și trupul se vindecă prin credința în Hristos. Cărturarii și fariseii nu puteau înțelege cum un om poate iertarea păcatelor, însă noi, care suntem creștini, Îl cunoaștem pe Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar la Dumnezeu toate sunt cu putință prin Fiul Său, Iisus Hristos.
Iisus Hristos ne-a învățat să ne iubim unii pe alții, iar aceasta ne-a arătat prin jertfa Sa pentru noi toți. El vrea ca toți să ne mântuim, nu să ne pedepsească.
Astfel, să încercăm și noi să nu ne asemănăm fariseilor, să nu cârtim împotriva aproapelui nostru, ci să mijlocim pentru semenii noștri, să ne rugăm pentru sănătatea lor, pentru mântuirea tuturor și astfel să devenim bineplăcuți lui Dumnezeu, Cel Care vindecă și mântuiește pe cei bolnavi pentru credința și rugăciunea celor care Îl iubesc.

17.07.2016 Duminica a 4-a dupa Rusalii (vindecarea slugii sutasului)

Azi, 17 iulie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Eufrasie, Sf. Mare Mc. Macrina, Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. De asemenea se face pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic care a avut loc în 451 la Calcedon și care a întărit hotărârile dogmatice referitoare la Taina Sfintei Treimi și la Persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop. Îm cadrul acesteia, pericopa evanghelică și cuvântul de învătățură au fost rostite de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a apropiat de Dânsul un sutaș, rugându-L și grăind: Doamne, servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a zis: voi veni și-l voi tămădui. Dar sutașul, răspunzând, a zis: Doamne, eu nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va tămădui servitorul meu; căci și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i zic acestuia: du-te, și se duce; și celuilalt: vino, și vine; și servitorul meu zic: fă aceasta, și face. Auzind acestea, Iisus S-a minunat și a zis celor care veneau după Dânsul: adevărat vă spun vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credință. Drept aceea vă spun că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și se vor odihni cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, în împărăția cerurilor; iar fiii împărăției vor fi izgoniți în întunericul cel mai din afară, acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și a zis Iisus sutașului: du-te, și, după ce ai crezut, fie ție! Și s-a tămăduit servitorul lui în ceasul acela.”

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț Pop a vorbit despre importanța credinței la întâlnirea cu Dumnezeu.

Duminica de astăzi o putem numi „Duminica întâlnirii omului cu Dumnezeu”. Azi ne aflăm în Capernaum, cetatea iubită a Mântuitorului, unde a fost întâmpinat de mulțime multă care așteptau de la El, unii o minune, alții o învățătură, alții cleveteau. Între acești oameni era și un sutaș, adică un conducător a o sută de ostași romani. Acel sutaș îi cere Mântuitorului să îi vindece sluga. Acești ofițeri romani erau idolatri, ei nu credeau în Dumnezeu sau în Hristos. Mântuitorul îl apreciază pe acesta și îi spune că va merge la el acasă să îi vindece sluga, iar sutașul își mărturisește nevrednicia de a intra în casa lui, cerând să poruncească doar, iar sluga sa se va vindeca.
Iată o mărturisire de credință puternică. Mântuitorul Însuși remarcă faptul că așa credință nu a văzut nici la fiii lui Israel. Iar sluga acestui sutaș s-a vindecat după credința sa.

Avem două învățături astăzi: iubirea aproapelui și rugăciunea pentru cei străini.

Iubirea aproapelui o avem cu toții, însă ne referim la cei ai casei, cei dragi ai noștri, dar de multe ori uităm de ceilalți. Rugăciunea este calea pentru a iubi pe celalălt, pe necunoscut. Hristos ne-a arătat astăzi modul cum trebuie să ne rugăm pentru cei din nevoi. Am văzut astăzi ce face rugăciunea, cum aduce vindecare celuilalt și cum ajungem să fim văzuți și apreciați de Dumnezeu.

Să nu uităm de ceilalți, pe care nu îi cunoaștem, și să devenim asemenea sutașului care prin rugăciune, credință, nădejde și dragoste a reușit să vindece pe sluga sa și să urce o treaptă mare pe drumul mântuirii.

Astăzi, noi avem toate posibilitățile materiale și tehnologice pentru o viață fericită. Și totuși, suntem noi fericiți? Strămoșii noștri erau fericiți pentru că aveau rugăciunea, pe Dumnezeu, ei iubeau pe cei de lângă ei, trăiau în comuniune și în dragoste. Astăzi tinerii noștri sunt ocupați, iar viteza care străbate viața tânărului îl face să uite de Dumnezeu, să uite de liniște, de pace, de rugăciune.
Un sfânt părinte spunea că pe Dumnezeu trebuie să Îl căutăm înlăuntrul nostru. De aici trebuie să începem. Așa cum sutașul a mers în fața lui Hristos cu lacrimi în ochi și cu dorința de a vindeca pe semenul său, să dorim și noi ca întâlnirea directă a noastră cu Dumnezeu să o realizăm prin credință și rugăciune, ca astfel să dobândim harul cel mântuitor, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro