+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

12.09.2017 Biserica noastra in Ziarul ”Lumina” Parintele vicar Ionut Pop primeste Crucea Patriarhala estoniana 23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

07.08.2016 Duminica a 7-a dupa Rusalii

Azi, 7 August 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul, Sf. Sfințit Mc. Narcis, Patriarhul Ierusalimului, Sf. Irina, împărăteasa, Sf. Antonie de la Optina.
De asemenea, în Duminica a 7-a după Rusalii se pomenește vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum făcută de către Mântuitorul Iisus Hristos și scrisă în Evanghelia după Matei.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, pe când trecea Iisus, s-au luat după Dânsul doi orbi; aceștia strigau și ziceau: miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat El în casă, au venit la Dânsul orbii și i-a întrebat Iisus: credeți că pot să fac Eu aceasta? Răspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: după credința voastră, fie vouă! Și s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeți, nimeni să nu știe. Însă ei, după ce au ieșit, au răspândit numele Lui în tot pământul acela. După plecarea lor, iată au adus la Dânsul pe un om mut, având diavol. Și fiind scos afară diavolul, a grăit mutul; iar mulțimile se minunau, zicând: niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Și Iisus străbătea prin toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință în popor.” Ev. Matei 9, 27-35

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre importanța perioadei de post în care ne aflăm. În această perioadă ne îndreptăm rugăciunile către Maica Domnului pe care o considerăm Maica întregii omeniri. Părintele Stăniloae spunea că Dumnezeu a dat omenirii pe Iisus Hristos ca să răscumpere lumea, iar lumea a dat lui Dumnezeu pe Maica Domnului pentru a lua trup din ea. Este frumos ca după câteva zile de oboseală să auzim clopotele bisericii și să intrăm aici pentru a ne întâlni cu Dumnezeu.
Scriitorul elvețian Camus a scris cartea „Vindecarea bolnavilor”. În aceasta, eroina cărții se apropie de bolnavi și ia asupra ei bolile celorlalți, făcându-i sănătoși. Ne amintim de Legea talionului care are același principiu: transmiterea blestemului de la unul la altul. De aici concluzionăm că și boala se transmite de la unul la altul. Vindecarea ei o oferă Hristos prin luarea păcatelor noastre asupra Sa.
Astăzi am văzut cum Iisus Hristos a vindecat doi orbi și un mut. Acei bolnavi nu L-au văzut pe Hristos până atunci, dar au simțit puterea Lui și au cerut îndurare. Știau că este un Fiu al lui David, de viță nobilă, dar nu că este Dumnezeu, iar Hristos le încearcă credința, după care îi vindecă. Iată importanța mărturisirii credinței în fața lui Dumnezeu!
Tot la fel s-a întâmplat și cu omul mut. Domnul Hristos l-a vindecat, iar după aceea, mutul a început să vorbească și să mărturisească pe Iisus Hristos, fiind plin de bucurie și de lacrimi de bucurie.
Acești oameni L-au văzut pe Dumnezeu. Ieri a avut loc Schimbarea la Față. Acei 3 Apostoli au văzut slava dumnezeiască. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, spune Sfânta Scriptură, dar L-au văzut prin Hristos Cel de pe pământ. Am văzut cum cei trei Apostoli și-au acoperit fața de lumina taborică, pentru că nu puteau suporta strălucirea luminii divine. Vindecarea o face Iisus Hristos, Dumnezeu, prin putere de sus. În momentul în care a înviat morții, a cerut putere de sus, a mulțumit lui Dumnezeu, și asta nu pentru că este inferior Tatălui sau Duhului Sfânt, însă fiecărei Persoane Îi revine partea ei lucrătoare în minunile săvârșite.
Așadar, văzând actul lucrător al lui Dumnezeu în această lume, Iisus Hristos ne îndeamnă la discreție, asemeni pe cei trei vindecați de astăzi, pentru că Iisus Hristos a fost omul smerit prin excelență, iar noi, Biserica, trebuie să ne închinăm în această perioadă persoanei care l-a născut și l-a crescut cu iubire nețărmurită, să mulțumim și să închinăm cântări de mijlocire Maicii Domnului pentru ca Fiul ei să se milostivească de noi precum a făcut și cu bolnavii din Evanghelia de astăzi, pentru ca sănătoși să mergem înaintea Domnului, în împărăția Sa cea cerească, Amin!

31.07.2016 Duminica a 6-a dupa Rusalii

Azi, 31 Iulie 2016, Biserica Ortodoxă face pomenirea înainteprăznuirii scoaterii Sfintei Cruci; Sf. și Dreptul Iosif din Arimateea; Sf. și Dreptul Evdochim. De asemenea, în această Duminică, a șasea după Rusalii, se face pomenirea vindecării slăbănogului paralitic din Capernaum. Întrucât este ultima zi din luna Iulie, este Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului, Post în care la bisericile ortodoxe se săvârșește zilnic Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului.

La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi și s-a întors în orașul Său. Și iată că I-au adus pe un slăbănog, care zăcea în pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: îndrăznește, fiule; ți se iartă păcatele tale. Atunci unii dintre cărturari au zis în sinea lor: Acesta săvârșește blasfemie. Dar Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetați cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ți se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă? Ca să știți însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ia-ți patul tău și te du la casa ta. Și, sculându-se el, și-a luat patul și s-a dus la casa sa. Iar mulțimile, văzând acestea, se minunau și slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor.” Ev. Matei 9, 1-8

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian Porumb a vorbit despre importanța credinței și spiritului altruist pe care omul trebuie să îl aibă față de aproapele.

În Duminicile anterioare, Mântuitorul noastru Iisus Hristos Și-a făcut cunoscută puterea Sa asupra demonilor și naturii, acum ne arată că are putere asupra păcatelor. El poate ierta păcatele, iar prin jertfa Sa pe Cruce a șters păcatele tuturor.
Apostolul Matei ne spune că Mântuitorul Și-a ales cetatea de reședință Capernaumul. Aici este întâmpinat de mulțime multă, iar în fața Lui este adus un paralitic pe pat purtat de patru bărbați. Întrucât nu puteau ajunge la Iisus, au desfăcut acoperișul casei și l-au lăsat pe paralitic cu frânghii în fața Mântuitorului. Ne spune Evanghelia că Mântuitorul l-a vindecat văzând credința celor patru, dar prin formula „Fiule, iertate sunt ție păcatele tale”, motiv ce a dus la indignarea cărturarilor și fariseilor care L-au acuzat de blasfemie. Mântuitorul știa gândul lor și pe urmă l-a vindecat pe paralitic cu cuvintele „Ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”.
Observăm că Mântuitorul se îngrijește întâi de sănătatea sufletească, apoi de cea trupească.
Trebuie să știm că suferința și boala este plata păcatului. Această vindecare a sufletului s-a făcut prin iertarea păcatelor, iar daca sufletul este curat, și trupul se vindecă prin credința în Hristos. Cărturarii și fariseii nu puteau înțelege cum un om poate iertarea păcatelor, însă noi, care suntem creștini, Îl cunoaștem pe Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar la Dumnezeu toate sunt cu putință prin Fiul Său, Iisus Hristos.
Iisus Hristos ne-a învățat să ne iubim unii pe alții, iar aceasta ne-a arătat prin jertfa Sa pentru noi toți. El vrea ca toți să ne mântuim, nu să ne pedepsească.
Astfel, să încercăm și noi să nu ne asemănăm fariseilor, să nu cârtim împotriva aproapelui nostru, ci să mijlocim pentru semenii noștri, să ne rugăm pentru sănătatea lor, pentru mântuirea tuturor și astfel să devenim bineplăcuți lui Dumnezeu, Cel Care vindecă și mântuiește pe cei bolnavi pentru credința și rugăciunea celor care Îl iubesc.

17.07.2016 Duminica a 4-a dupa Rusalii (vindecarea slugii sutasului)

Azi, 17 iulie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Eufrasie, Sf. Mare Mc. Macrina, Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. De asemenea se face pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic care a avut loc în 451 la Calcedon și care a întărit hotărârile dogmatice referitoare la Taina Sfintei Treimi și la Persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat.
La biserica „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop. Îm cadrul acesteia, pericopa evanghelică și cuvântul de învătățură au fost rostite de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a apropiat de Dânsul un sutaș, rugându-L și grăind: Doamne, servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se. Iisus i-a zis: voi veni și-l voi tămădui. Dar sutașul, răspunzând, a zis: Doamne, eu nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va tămădui servitorul meu; căci și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i zic acestuia: du-te, și se duce; și celuilalt: vino, și vine; și servitorul meu zic: fă aceasta, și face. Auzind acestea, Iisus S-a minunat și a zis celor care veneau după Dânsul: adevărat vă spun vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credință. Drept aceea vă spun că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și se vor odihni cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, în împărăția cerurilor; iar fiii împărăției vor fi izgoniți în întunericul cel mai din afară, acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și a zis Iisus sutașului: du-te, și, după ce ai crezut, fie ție! Și s-a tămăduit servitorul lui în ceasul acela.”

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț Pop a vorbit despre importanța credinței la întâlnirea cu Dumnezeu.

Duminica de astăzi o putem numi „Duminica întâlnirii omului cu Dumnezeu”. Azi ne aflăm în Capernaum, cetatea iubită a Mântuitorului, unde a fost întâmpinat de mulțime multă care așteptau de la El, unii o minune, alții o învățătură, alții cleveteau. Între acești oameni era și un sutaș, adică un conducător a o sută de ostași romani. Acel sutaș îi cere Mântuitorului să îi vindece sluga. Acești ofițeri romani erau idolatri, ei nu credeau în Dumnezeu sau în Hristos. Mântuitorul îl apreciază pe acesta și îi spune că va merge la el acasă să îi vindece sluga, iar sutașul își mărturisește nevrednicia de a intra în casa lui, cerând să poruncească doar, iar sluga sa se va vindeca.
Iată o mărturisire de credință puternică. Mântuitorul Însuși remarcă faptul că așa credință nu a văzut nici la fiii lui Israel. Iar sluga acestui sutaș s-a vindecat după credința sa.

Avem două învățături astăzi: iubirea aproapelui și rugăciunea pentru cei străini.

Iubirea aproapelui o avem cu toții, însă ne referim la cei ai casei, cei dragi ai noștri, dar de multe ori uităm de ceilalți. Rugăciunea este calea pentru a iubi pe celalălt, pe necunoscut. Hristos ne-a arătat astăzi modul cum trebuie să ne rugăm pentru cei din nevoi. Am văzut astăzi ce face rugăciunea, cum aduce vindecare celuilalt și cum ajungem să fim văzuți și apreciați de Dumnezeu.

Să nu uităm de ceilalți, pe care nu îi cunoaștem, și să devenim asemenea sutașului care prin rugăciune, credință, nădejde și dragoste a reușit să vindece pe sluga sa și să urce o treaptă mare pe drumul mântuirii.

Astăzi, noi avem toate posibilitățile materiale și tehnologice pentru o viață fericită. Și totuși, suntem noi fericiți? Strămoșii noștri erau fericiți pentru că aveau rugăciunea, pe Dumnezeu, ei iubeau pe cei de lângă ei, trăiau în comuniune și în dragoste. Astăzi tinerii noștri sunt ocupați, iar viteza care străbate viața tânărului îl face să uite de Dumnezeu, să uite de liniște, de pace, de rugăciune.
Un sfânt părinte spunea că pe Dumnezeu trebuie să Îl căutăm înlăuntrul nostru. De aici trebuie să începem. Așa cum sutașul a mers în fața lui Hristos cu lacrimi în ochi și cu dorința de a vindeca pe semenul său, să dorim și noi ca întâlnirea directă a noastră cu Dumnezeu să o realizăm prin credință și rugăciune, ca astfel să dobândim harul cel mântuitor, Amin!

10.07.2016 Duminica a 3-a dupa Rusalii (despre grijile vieții)

Azi, 10 Iulie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomnirea Sfinților 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei, Sf. Mc. Apolonie, Sf. Mc. Vianor și Siluan, Sf. Cuv. Sava Vatopedinul, Sf. Cuv. Antonie de la Lavra Pecerska, Sf. Gheorghie, episcopul Tesalonicului.
De asemenea, în această Duminică, a treia după Rusalii, Biserica aduce aminte omului despre grijile vieții.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:
„Zis-a Domnul către dânșii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul va urâ și pe altul va iubi, sau după unul se va ține și de celălalt nu va avea grijă; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiți pentru viața voastră gândind ce veți mânca, ori ce veți bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Oare, nu este viața mai mult decât hrana, și trupul, decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Au nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, oricât și-ar pune el mintea, poate să-și adauge la statura sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și totuși vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare, nu cu mult mai mult pe voi, o puțin credincioșilor? Deci, să nu duceți grijă zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Că toate acestea le caută păgânii; doar știe Tatăl vostru cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Ci căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.” Ev. Matei 6, 22-33

În cuvântul de învățătură Părintele Cristian a vorbit despre prioritizarea căutării Împărăției cerurilor.
În Evanghelia de astăzi am auzit cum Hristos a spus: „căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.” Cuvântul evanghelic face parte dintr-o predică mai amplă pe care creștinătatea o cunoaște sub denumirea de Predica de pe Munte.
Mântuitorul prezintă mai multe sentințe care parcă se contrazic. El vine în mijlocul poporului evreu ca să își prezinte învățătura care de multe ori intrau în conflict cu normele Legii vechi. Vorbind despre lumina din oameni, Mântuitorul atrage atenția asupra faptului că dacă ne transformăm lumina în întuneric, atunci suntem în întregime întuneric. Mergând mai departe, Mântuitorul ne spune să nu ne îngrijim de viața noastră, ci să căutăm întâi Împărăția lui Dumnezeu. De ce oare? Pentru că lumea aceasta este trecătoare. Mântuitorul ne spune să fie mai importantă pentru noi viața viitoare, veșnică.
Mântuitorul nu se contrazice în cuvinte. El ne spune că trebuie să muncim pentru cele necesare vieții, dar în viața noastră de creștini trebuie să primeze grija pentru cele duhovnicești, spirituale, cele veșnice. Așa, creștinul se află pe calea luminii, adică a lui Dumnezeu.
Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne alipim de cele lumești, de mâncare sau de îmbrăcăminte, ci să muncim pentru a trăi și a ne câștiga veșnicia. Această Evanghelia este numită și Evanghelia proniei divine. Ce este aceasta? Este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru lumea toată. Avem exemplul păsărilor cerului și al crinilor câmpului care nu se ostenesc dar tot trăiesc și sunt încununați cu frumusețe.
Așadar, omul trebuie să muncească pentru câștigarea Împărăției lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează concluzia aceste Evanghelii astfel: „Mântuitorul vrea să arate măreția lumii care arată de fapt măreția Împărăției lui Dumnezeu”. Să fim astfel, încrezători în pronia divină și să avem credință tare în Tatăl cel ceresc și muncind să ajungem împreună să dobândim Împărăția cea veșnică, Amin!

03.07.2016 Duminica a 2-a dupa Rusalii (a Sfintilor Romani)

Azi, 3 Iulie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Iachint, Sf. Ier. Anatolie al Constantinopolului, Sf. Mc. Meliton. De asemenea, în această Duminică, a doua după Rusalii, prăznuim pe toți Sfinții Români din toate timpurile.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și ”Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop alături de care a liturghisit Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a Duminicii a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.
EVANGHELIA ZILEI:
„Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele și i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. ” Ev. Mt. 4, 18-23

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a amintit Sfinții Români canonizați precum și modul în care au ajuns sfinți.
Am văzut în Evanghelia de astăzi chemarea Mântuitorului: „Veniți după Mine!”. Acesta este mesajul pe care în această perioadă îl auzim prin coborârea Sfântului Duh peste noi toți. Astfel ne umplem de sfințenie, curățenie și putem să vorbim de sfinți.
Duminica trecută a fost Duminica Tuturor Sfinților, iar în aceasta, Biserica noastră face pomenirea tuturor Sfinților Români. Ne amintim de vorbele Psalmistului David „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui” sau „Lăudați pe Dumnezeu întru sfinții Lui”. Acest îndemn îl luăm și noi astăzi. Părinții Bisericii Răsăritene au rânduit să numească prima Duminică după Rusalii Duminica tuturor Sfinților. Această numire datează din sec. al IV-lea după o predică a Sf. Ioan Gură de Aur. După aceasta, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 ca pentru Sfinții Români să se facă pomenirea în Duminica a doua după Rusalii.
Până nu demult în calendarul nostru au fost trecuți doar sfinți din alte țări. Noi nu am avut sfinți canonizați oficial până în vremurile mai apropiate (1955, 1992), dar poporul român are eroi printre care și preoți, intelectuali, mucenici, martiri.
Ordinea pomenirii este conformă cu ordinea lunilor anului bisericesc [ anul bisericesc începe la 1 septembrie n.n.] :
Septembrie
7 sept. – Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați; 9 sept. – Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona; Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău; 13 sept. – Sf. Cuv. Ioan de la Prislop, sec. XV-XVI, Țara Hațegului (Prislop), care a dus o viață retrasă într-o chilie, numită și azi „a sfântului”; 15 sept. – Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, † 1656, viețuitor la Partoș-Banat, fost mitropolit de Timișoara, mare făcător de minuni;
22 sept. – Sf. Ier. Mc. Teodosie de la M-rea. Brazi, episcop de Rădăuți și Roman, mitropolit al Moldovei. Retras la M-rea. Brazi, lângă Panciu, în 1694 i s-a tăiat capul de către tătari, fiindcă a refuzat să predea odoarele mănăstirii; 27 sept. – Sf. Ier. Antim Ivireanul, † 1716, mitropolit al Țării Românești (1708-1716), martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al M-rea. Antim din București;
Octombrie
1 oct. – Sf. Cuv. Iosif și Chiriac de la Bisericani; 21 oct. – Sf. Cuv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuș, preot Moise Măcinic din Sibiel și preot Ioan din Galeș, toți mărturisitori și apărători ai Ortodoxiei în Ardeal, în sec. al XVIII-lea; în afară de Sofronie, care a murit nu se știe pe unde prin Țara Românească, toți ceilalți au murit în închisoarea Kufstein (Munții Tirolului, Austria), aruncați din ordinul împărăției, unde se duseseră să ceară dreptate pentru români;
Noiembrie
12 nov. – Sf. Mc. Atanasie Todoran din Țara Năsăudului; 15 nov. – Sf. Cuv. Paisie de la Neamț (Velicicovschi), originar din Poltava-Ucraina, viețuitor la Athos, de unde a adus în Moldova rânduieli monastice severe, dar înțelepte, inclusiv rugăciunea inimii; stabilit la M-rea. Neamț, trece în la cele veșnice la 15 nov. 1794; 23 nov. – Sf. Cuv. Antonie de la Schitul Iezer-Vâlcea, sec. XVII-XVIII, mare iubitor de pustnicie, cel mai renumit sihastru al Olteniei, renovator al Schitului Iezer;
Decembrie
3 dec. – Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica; 7 dec. – Sf. Mc. Filoteea de la Argeș, n. la Târnovo, sec. al XIII-lea, ucisă de tatăl ei cu securea, pentru că împărțea mâncare la săraci; sfintele ei moaște se găsesc la Mănăstirea Curtea de Argeș; 13 dec. – Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; 18 dec. – Sf. Cuv. Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ștefan cel Mare, retras în chiliile de la Putna și Voroneț; înmormântat la M-rea. Voroneț; 22 dec. – Sf. Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului; 26 dec. – Sf. Cuv. Nicodim cel sfințit de la Tismana,valah din sudul Dunării, viețuitor la M-rea. Hilandar din Athos, organizează mai multe mănăstiri la noi, M-rea. Vodița și Tismana în Țara Românească, Prislop – Hațeg etc. Copiază un Tetraevanghel (1405), în slavă. † 1406 (Tismana), dar nu se știe unde este mormântul;
Ianuarie
10 ian. – Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; 25 ian. – Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381), prieten cu sf. Vasile cel Mare, cu care corespondează; îl înfruntă cu curaj pe împăratul arian Valens;
Februarie
28 feb. – Sf. Cuv. Casian Dobrogeanul – originar din Casimcea, n. Dobrogei, viețuitor la Betleem, Egipt și Constantinopol (unde va fi hirotonit diacon de Sf. Ioan Gură de Aur); merge la Roma și în Galia, la Marsilia, unde pune bazele monahismului apusean; † 435; Cv. Gherman din Dobrogea – prieten și consătean cu Casian, cu care va călători în Siria, Palestina, Egipt, Constantinopol – unde va fi și el hirotonit de Sf. Ioan Gura de Aur; merge la Roma, unde, alături de Casian, va lua apărarea Sf. Ioan Gură de Aur, prigonit în acea vreme. Moare la Roma prin anii 405-415;

Aprilie
11 aprilie – Sf. Ier. Calinic de la Cernica, n. în București, în suburbia Sf. Visarion, călugărit la Mănăstirea Pasărea, viețuitor la Cernica, lângă București, episcop de Râmnic (1850-1867); † 1868; sfintele sale moaște se găsesc la Mănăstirea Cernica; viețuitor smerit și mare făcător de minuni; 12 apr. – Sf. Sava de la Buzău, înecat în râul Mouseos (Buzău), în anul 372, la vârsta de 38 de ani, pe vremea persecuției lui Atanaric; sfintele lui moaște sunt trimise Sfântului Vasile cel Mare, de către Iunius Soranus, guvernator al Dobrogei; 14 apr. – Sf. Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; 20 apr. – Sf. Teotim, episcop de Tomis, prețuit pentru viața lui sfântă; are și scrieri cu un caracter moralizator; prin anii 400-403, ia apărarea Sf. Ioan Gură de Aur; 24 apr. – Sf. Ier. Ilie Iorest, originar din Ardeal, călugăr la Putna, misionar în Ardeal, mitropolit de Alba Iulia (1641-1643), luptător împotriva calvinismului, închis de Gh. Rakoczy, pelerin în Rusia după ajutoare, retras la Putna, unde moare la adânci bătrâneți;
24 apr. – Sf. Ier. Sava Brancovici, n. la Ineu-Arad, protopop de Ineu și mitropolit de Ardeal (1656-1659), persecutat de calvini, pelerin în Rusia după ajutoare; va fi închis de Mihail Apaffi; moare, bolnav, în 1683; 24 apr. – Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureș, năsăudean de origine, episcop de Maramureș, cu reședința la Sf. Mihail din Peri, 1690-1691; chemat la Viena pentru a părăsi ortodoxia, refuză; închis, scos din scaun, † 1711; 25 apr. – Cv. Vasile de la Poiana Mărului, stareț la Dălhăuți – Vrancea. Retras în M-ții Buzău ctitorește M-rea. Poiana Mărului. Viețuiește o vreme la Athos, unde îl va călugări, între alții, pe vestitul Paisie Velicicovski. Revine la Poiana Mărului, unde are o activitate cărturărească și spirituală deosebită. † 25 apr. 1767;
Mai
12 mai – Sf. Mc. Ioan Valahul, rob la turci la 15 ani (1659), cumpărat de un „sodomit” pentru scopuri necurate, fapt pentru care Ioan îl ucide; ademenit de agareanca văduvă și pentru că refuză păcătuirea, va fi închis și spânzurat;
Iunie
2 iun. – Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, n. aprox. 1300 în Trapezunt, negustor; un dregător tătar îl persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuză. I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun îi cumpără sfintele moaște (1402) și le așează în Biserica Mirăuților- Suceava; 4 iun. – Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasis și Filip, nume de martiri descoperite într-o grotă la Niculițel – Tulcea; martirizați pe vremea lui Dioclețian sau Liciniu. Sfintele lor moaște se găsesc azi la M-rea. Cocoș-Tulcea; 24 iun. – Sf. Niceta de Remesiana (azi Niș, în Jugoslavia), daco-roman, în sec. IV-V episcop de Remesiana, dar și misionar la „besi”, strămoși ai noștri din sudul și nordul Dunării; are și scrieri teologice, imne (între care cunoscutul „Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”); 30 iun. – Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeți (jud. Alba), sec. XIII-XIV, cel mai vechi nume de episcop cunoscut în Transilvania;
Iulie
1 iul. – Sf. Ier. Leontie de la Rădăuți, sec. al XIV-lea, călugăr la M-rea. Bogdana, pe vremea lui Bogdan I; episcop de Rădăuți, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se retrage în pustnicie la Schitul Laura; sfintele sale moaște au dispărut fără urmă; 2 iul. – Sf. Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), ale cărui fapte deosebite le știu și copiii din clasele primare; canonizarea lui este contestată de către cei ce nu vor să vadă linia dominantă a vieții lui: mare ctitor de biserici și mănăstiri și apărător al creștinătății și al granițelor pământului strămoșesc. Sfintele lui moaște se găsesc la M-rea. Putna; 8 iul. – Sf. Mc. Epictet preotul și Astion monahul, martirizați prin tăierea capului sub Dioclețian (aprox. 290) la Halmiris, pe malul lacului Razelm de azi;
18 iul. – Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria), militar, martirizat prin aruncarea în foc, în 362, pe vremea lui Iulian Apostatul; 21 iul. – Sf. Cuv. Rafael și Partenie de la Agapia Veche;
August
5 aug. – Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț, n. 1913 în Crăiniceni – Botoșani, orfan de mic, viețuitor la Neamț, Turnu, „Sf. Sava” – Palestina (lângă Iordan), unde a fost și stareț (1947-1952); retras într-o peșteră din pustia Hozeva; † 1960; a lăsat frumoase poezii în manuscris; 7 aug. – Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, n. în Vânători – Neamț ( 1650), căsătorită, dar pentru că n-a avut copii, în bună înțelegere cu soțul au îmbrățișat amândoi haina monahală, ea retrăgându-se, cu binecuvântarea starețului Varsanufie de la Neamț, în Munții Sihlei (într-o peșteră, numită azi „a Sfintei Teodora”), iar el la M-rea. Poiana Mărului. Sfintele ei moaște se găsesc la M-rea. Pecerska – Kiev, în așteptarea repatrierii; 16 aug. – Sf. Mc. Constantin Vodă Brâncoveanu, martirizat de turci, pentru că nu a vrut să se lepede de credința ortodoxă, alături de cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol; Sf. Cuv. Iosif de la Văratic; 30 aug. – Sf. Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf. Cuv. Ioan de la Râșca și Secu.

Acești sfinți amintiți reprezintă identitatea noastră înaintea lui Dumnezeu, acest buchet frumos de sfinți prin care noi suntem bineplăcuți lui Dumnezeu și care reprezintă un punct de reper pentru noi.
Pe toți acești sfinți se cuvine să îi cinstim și să înălțăm spre cer o rugăciune în amintirea lor, dar și pentru ca ei să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Amin!

26.06.2016 Duminica I dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor)

Azi, 26 Iunie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Ier. Ioan, Ep. Goției și Sf. Cuv. David din Tesalonic. De asemenea, această Duminică,prima după Rusalii, este închinată Tuturor Sfinților.
La biserica cu hramul „Sf. Nicolae” și „Sf. Ap. Toma”, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: pentru cel care va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult, decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Și cine nu-și va lua crucea sa și nu va veni după Mine, acela nu este vrednic de Mine.
Atunci, răspunzând, Petru a zis către Dânsul: iată noi am lăsat toate și am urmat Ție; oare, ce vom avea noi? Iar Iisus a zis către ei: adevărat vă spun vouă că voi, cei care M-ați urmat pe Mine, la nașterea din nou a lumii, când va ședea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau țarini pentru numele Meu, însutit va lua înapoi și viața veșnică va moșteni. Dar mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă vor fi întâi.” Ev. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30

În cuvântul de învățătură, Părintele Antonie a abordat două puncte esențiale ale sărbătorii de astăzi: sărbătorirea tuturor sfinților la o săptămână după Rusalii, pentru că ei sunt roadele directe ale lucrării Sfântului Duh în lume, precum și chemarea noastră la sfințenie de către Hristos prin mărturisirea Lui în fața semenilor noștri.
Sfinții, în întreaga lor viață, s-au rugat ca în persoana lor să se oglindească chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Așadar, prin cinstirea sfinților, noi cinstim pe Dumnezeu. Este exact ca o oglindă în care lovește soarele. Aici vorbim de Soarele dreptății, Hristos Dumnezeu.
Evanghelia de astăzi ne arată multele căi prin care putem ajunge la sfințenie. Nu trebuie să credem că noi nu avem posibilitatea de a ajunge sfinți. Vedem atâtea icoane în care sunt pictați oameni care au reușit să și-L împroprieze pe Hristos.
Primul deziderat prezentat în Evanghelia de astăzi este mărturisirea. Hristos spune că precum noi vom mărturisi în fața oamenilor, așa va mărturisi și El în fața Tatălui din ceruri la judecată. Pentru a ajunge sfânt, trebuie să mărturisești pe Dumnezeu, dar nu neapărat o mărturisire verbală, ci mai mult, o mărturisire cu viața. Creștinii din primele veacuri erau cunoscuți de păgâni prin faptele lor de credință și iubire, milostenie, blândețe, iubire. Creștinul era străbătut de credință, nădejde și dragoste. Prin aceste atribute vorbea Hristos Care era în ei. Această cale ne este accesibilă tuturor.
Cea de a doua cale care ne este propusă de Evanghelia de astăzi nu este ușoară. „Oricine lasă casă, masă, părinți, pentru numele Meu, Eu îl voi răsplăti înmiit în împărăția lui Dumnezeu”. Vorbim aici despre pustinici, monahi care aleg să se retragă în rugăciune. Dar nu numai despre aceștia vorbește Evanghelia, ci și despre noi care atunci când punem prea mult accent pe materie, când gândirea noastră nu este Dumnezeu, atunci apare o problemă. De aceea, trebuie să știm să facem o gradație în viața noastră și pe primul loc să fie Dumnezeu și prin El să ne manifestăm dragostea față de restul. Doar prin Dumnezeu ne iubim semenii.
Tot ce este lumesc se dezbină. De aceea punem accent pe Taina Căsătoriei. Prin acea unire divină, cei doi se umple de harul lui Dumnezeu. Ei merg pe calea vieții împreună cu Dumnezeu care este indestructibil.
Așadar, ziua de astăzi este ziua tuturor sfinților, dar și a noastră pentru că suntem în plan potențial sfinți. Să nu uităm să Îl mărturisim pe Hristos în viața noastră și să Îl punem întotdeauna pe primul loc și toate celelalte se vor adăuga nouă. Să rugăm pe toți sfinții să ne călăuzească viața și să ne învrednicim să fim moșteni alături de ei în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

19.06.2016 Pogorarea Duhului Sfant (Rusaliile)

Azi, 19 Iunie 2016, Biserica Ortodoxă prăznuiește Pogorârea Duhului Sfânt, o sărbătoare foarte importantă pentru creștinătate întrucât prin aceasta a luat ființă Biserica – instituție divino-umană în care credincioșii își lucrează și dobândesc mântuirea.
La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost urmată de slujba de Sfințire a apei (Aghiasma Mică) și de rugăciuni de binecuvântare și sfințire a spicelor de grâu. La finalul slujbei, oamenii au luat spice de grâu sfințite.
În această zi am avut deosebita plăcere ca în mijlocul nostru să fie prezenți diaconii chiriarhali care au făcut slujba mai frumoasă și melodioasă. Astfel, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Arhidiacon Adrian Onica, Preacucernicul Părinte Arhidiacon Andrei Urs, Preacucernicul Părinte Diacon Ioan-Nicușor Pop, precum și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acestei slujbe, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Ioan-Nicușor Pop, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În ziua cea de pe urmă - ziua cea mare a praznicului – a șezut Iisus între ei și a grăit cu glas mare, zicând: cui îi este sete, să vină la Mine și să bea. Celui ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis despre Duhul pe Care aveau să-l primească cei ce cred într-Însul. Pentru că până atunci Duhul nu fusese dat, căci Iisus încă nu se preamărise.
Deci mulțimi din popor, auzind cuvintele acestea, ziceau: cu adevărat Acesta este Proorocul. Alții ziceau: Acesta este Hristos. Iar alții ziceau: oare, din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos are să vină din neamul lui David și din orașul Betleem, de unde a fost David? Și astfel s-a făcut dezbinare în popor pentru El; iar unii dintr-înșii voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâina pe Dânsul.
Deci servitorii templului au venit la căpeteniile preoților și la farisei. Aceștia i-au întrebat: de ce nu L-ați adus? Dar servitorii au răspuns: niciodată nu a grăit vreun om, ca Omul Acesta. Atunci fariseii le-au zis: nu cumva și voi ați fost amăgiți? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar gloata aceasta, care nu știe legea, este blestemată! Atunci Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus și care era unul dintre ei, le-a zis: oare legea noastră osândește pe om fără să-l asculte mai întâi și fără să știe ce a făcut? Dar ei au răspuns și i-au zis: nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că prooroc din Galileea nu s-a ridicat. Și s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarăși le-a vorbit lor Iisus, zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel care-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții.” Ev. Ioan 7, 37-53; 8, 12.

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre Persoana Duhului Sfânt și importanța sărbătorii de astăzi.
Suntem la marea sărbătoare a Cincizecimii. Este sărbătoarea cu care se încheie activitatea Mântuitorului aici pe pământ. De astăzi găsim prezentă pogorârea Duhului Sfânt, sau Cincizecimea, sau venirea celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi, aici, pe pământ. Am văzut că Hristos a promis omenirii că „nu am să vă las singuri” și a dat un mandat: „mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă” (Mt. 28, 19-20).
Astăzi găsim adunați la Ierusalim pe toți ucenicii la rugăciune sfântă. Iar cartea Faptele Apostolilor scrisă de Sf. Ev. Luca spune că fără de vuiet S-a pogorât din cer sub formă de limbi de foc peste apostoli, iar reacția lor a fost să iasă la drumuri și să înceapă să propovăduiască cele ce am știut ei despre Dumnezeu. Tot Sf. Luca spune că au început să facă minuni, iar fiecare din ei vorbeau în altă limbă, iar toți oamenii de acolo au înțeles Apostolii în limba lor.
Ne punem întrebarea: „Cine este Duhul Sfânt și de ce astăzi El vine în lumea aceasta?”. Cu toții știm că Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, de aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul.

Găsim în cartea Facerii că Duhul Sfânt se purta pe deasupra apelor, în cadrul creației lumii. Apoi găsim prezentă Persoana Sfântului Duh la botezul Domnului, sub formă de porumbel. Tot în Vechiul Testament mai avem arătarea de la Stejarul Mamvri și altele. Iată, astăzi se pogoară din nou și vine în lume așa cum Domnul Iisus Hristos ne-a promis nouă, ca omul să aibă posibilitatea să afle înțelepciunea pe care o primește prin iluminarea Duhului Sfânt.

Trebuie să știm că este egalitate între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar lucrările lor sunt diferite. Tatăl este Creator, Fiul este Mântuitor și va fi Judecător la a doua venire, iar Duhul Sfânt este Proniator și Sfințitor al lumii până la sfârșitul ei.

Vedem prezenți 3000 de oameni care s-au botezat în ziua Cincizecimii. S-a format Biserica luptătoare de pe pământ. Petru a vorbit despre botez, pocăință, despre împărăția lui Dumnezeu. A vorbit despre faptul că suntem păcătoși și fără de Dumnezeu omul nu poate să se mântuiască. Astăzi primim botezul după naștere, prin care ne curățim de păcatul strămoșesc și primim pecetea darului Duhului Sfânt Care ne întărește și ne așază pe drumul mântuirii.

Sfântul Duh și prezența Lui în Biserică ne dă șansa să ne mântuim în Biserică. Hristos a instituit Tainele prin care dobândim harul Sfântului Duh Cel prezent în Biserică. Iată cum s-au împlinit cuvintele Mântuitorului Care ne-a promis trimiterea unui alt Mângâietor de la Tatăl.
Așadar, prezența Sfântului Duh aici pe pământ, prin acest praznic, să ne dea nouă luminarea minții, înțelepciunea cea bogată de la Dumnezeu și prin acestea să găsim îndreptarea cea curată care să ne ducă la împărăția lui Dumnezeu, Amin!

12.06.2016 Duminica a 7-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic)

Azi, 12 Iunie 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Onufrie cel Mare și Sf. Cuv. Petru Athonitul. De asemenea, această Duminică, a șaptea după Paști, poartă numele de „Duminica Sfinților Părinți de la sinodul I ecumenic” care a avut loc la Niceea în anul 325 și a abordat în primul rând problema arianismului, stabilind o primă formă a Crezului de la Niceea și o primă regulă pentru calcularea datei Paștilor.
La biserica Sf. Nicolae și Sf. Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Călin Ciurbe împreună cu Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Călin Ciurbe.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, ridicându-și ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viața veșnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ și am săvârșit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Și acum Mă preamărește Tu, Părinte, la Tine însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, și Mi i-ai dat Mie și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceștia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele, și M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit și nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine și acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei.” Ev. Ioan 17, 1-13

În cuvântul de învățătură, Părintele Călin Ciurbe a abordat problema cunoașterii și slujirii lui Dumnezeu.
Noi, oamenii, căutăm să trăim și să cinstim viața, căutăm fericirea și împlinirea noastră, să fim mulțumiți de această viață. Nu de puține ori efortul nostru este împletit de încercări, greutăți și abia în astfel de momente ne dăm seama că nu doar aici este viața.
Evanghelia de astăzi este numită „rugăciunea lui Iisus”. Aici am auzit scopul adevăratei vieți. Avem pus în antiteză rolul vieții adevărate cu idolii vieții noastre pământești. Idolii înseamnă păcatele sau patimile care zac în noi. A te închina nu înseamnă a îți face cruce sau plecăciune în fața icoanelor, ci a te dedica, a fi pasionat, stăpânit de ceva. Iată așadar că idolii sunt prezenți în viața noastră și de multe ori noi slujim la ceea ce este marcant în viața noastră. Acest Dumnezeu ni L-a pus înainte pe Hristos Care S-a pogorât din cer pentru a-L cunoaște. Ne spune Evanghelia că viața veșnică este să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe Care L-a trimis.
Am spus că noi avem numele de creștini de la Hristos. Noi, dacă am fi creștini, în adevăr, am fi asemenea Apostolilor. Astăzi îi avem în față pe Sfinții Părinți de la sinodul întâi ecumenic, în număr de 318, de la Niceea. Acești părinți sunt pomeniți în Duminica a 7-a după Înviere, cu o săptămână înainte de Pogorârea Duhului Sfânt. Sunt pomeniți acum pentru a înțelege că noi nu putem umbla cu jumătăți de măsură în fața lui Dumnezeu. Noi trebuie să mărturisim tot adevărul din întreaga noastră ființă. Dintre acești părinți amintim pe doi mari sfinți care purtau urmele mărturisirii și ale prigoanelor, pentru că nu au fost politicoși cu stăpânitorii sau cu cei care îi îndemnau să se lepede. Avem pe Sf. Nicolae la acest sinod ecumenic, avem pe Sf. Spiridon al Trimitundei care au apărat deoființimea Sfintei Treimi. De aceea noi avem această datorie de a mărturisi adevărul. Mărturisind pe Hristos, nu putem spune adevărul pe jumătate, și nu am dori ca viața noastră să fie în promiscuitate și în păcate. Noi vrem să ne închinăm la Hristos, iar această închinare se realizează prin împlinirea poruncilor Lui.
În Evanghelia de astăzi am văzut că Hristos se roagă pentru Apostoli, ridicându-și privirea la cer. Se roagă pentru cei care Îl vor mărturisi. Iată ce mijlocitor avem în fața lui Dumnezeu! Pe Însuși Hristos! Am văzut joi cum Hristos S-a înălțat la cer și este într-o continuă stare de mijlocire pentru noi. Vedem în Sfânta Scriptură cum Hristos se roagă pentru lume, pentru Apostoli, dar și pentru noi, iar acest lucru ne dă multă nădejde dar și puterea de a fi creștini vrednici. Avem datoria de a da mărturia adevărată acolo unde suntem fiecare. Întâi în viața noastră. Hristos ne îndeamnă să credem, El oferă ajutorul Său celor care cred în El. Noi suntem chemați de Hristos, suntem invitați să încercăm să imităm pe Hristos.
Hristos ne învață să ne rugăm, iar Sf. Siluan Athonitul spune că imitarea lui Hristos trebuie să fie având în față cuvintele „Luați aminte la Mine, că sunt blând și smerit cu inima”. Așa trebuie să fim și noi. Dacă suntem tulburați și mândri, înseamnă că nu avem blândețe, iar fără aceasta nu putem iubi. Noi, fiind botezați în numele Sfintei Treimi, trebuie să înțelegem că rugăciunea nu este doar un act pe care îl facem între alte treburi ale casei sau doar când vii la biserică. Hristos cunoaște inimile noastre și de aceea e important ca noi să ne rugăm prin cugetul nostru curat, prin bunătate, prin mărturie.
Sfântul Pimen cel Mare a trimis un ucenic al său să vândă lucrurile făcute de mână iar pe drum s-a întâlnit cu un evreu care i-a spus că Hristosul trebuie să vină și că creștinii nu au avut pe adevăratul Mesia. Ucenicul, fiind mai slab în credință, nu s-a lepădat de Hristos, dar a zis evreului „poate ai dreptate”, iar când a venit ucenicul la Avva Pimen pentru binecuvântare, Avva i-a zis că nu îl cunoaște. După alte insistențe, Avva îi spune „ucenicul meu avea căldura credinței în el, dar acum ai pierdut harul și nu mai poți rămâne la mine.” După o perioadă de rugăciune a lui Avva Pimen, ucenicul a reprimit harul lui Dumnezeu, deci iată prin ce act se poate pierde harul lui Dumnezeu. De aceea trebuie să înțelegem că la Dumnezeu nu mergem cu jumătăți de măsură. Ori ești cald, ori ești rece. Dacă suntem căldicei, vom fi, cum spune Sfânta Scriptură în cartea Apocalipsei, scuipați din gura Sa. Nu putem sluji la doi domni. Nu ne putem amăgi că vom fi și cu păcatele, și cu Dumnezeu. Așa cum spune Hristos în rugăciunea de azi, în care suntem incluși, s-a rugat pentru Apostoli cât a fost pe pământ și nici unul nu a pierit dintre ei, decât numai unul, fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Să ne învrednicească bunul Dumnezeu să nu fim între cei care vor pieri, să ne întărească și să ne îndrume de pe Masa Sfântului Altar spre adevărata rugăciune, smerenie, blândețe, ca să fim bineplăcuți lui Dumnezeu și să intrăm în împărăția Sa, Amin!

09.06.2016 Inaltarea Domnului

Azi, 9 Iunie 2016, Biserica Ortodoxă Română prăznuiește Înălțarea Domnului. De asemenea, în această zi se sărbătorește Ziua Eroilor.
La biserica Sf. Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. Pericopa evanghelică de astăzi a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Părintele Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, după ce s-a sculat din morți Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteți tulburați și pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că un duh nu are carne și oase, cum Mă vedeți pe Mine având. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Deci încă necrezând ei de bucurie și de mirare, El le-a zis: aveți aici ceva de mâncare? Iar ei I-au pus înainte o bucată de pește fript și un fagure de miere. Și luând a mâncat în fața lor. Apoi a zis către ei: acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și iarăși le-a spus: așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi; iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteți martorii acestora. Și iată Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; însă voi să ședeți în cetatea Ierusalimului, până când vă veți îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară în Betania și, ridicându-și mâinile Sale, i-a binecuvântat. Și, pe când îi binecuvânta, s-a despărțit de dânșii și s-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în Biserică, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!” Ev. Luca 24, 36-53.

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a vorbit despre praznicul de astăzi.
Biserica, prin sărbătorile sale, ne oferă bucurii duhovnicești prin care Îl întâlnim pe Dumnezeu. L-am întâlnit pe Muntele Horeb unde trebuia să ne descălțăm fiincă era pământ sfânt. L-am întâlnit pe Muntele Fericirilor unde ne-a îndemnat să ne bucurăm și să ne veselim, pentru că plata noastră multă este în ceruri. Astăzi Îl întâlnim pe Muntele Măslinilor unde Hristos se înalță cu trupul la cer, la 40 de zile de la înviere. Este un lucru extraordinar de mare.
Astăzi apare o întrebare pe care și Sfinții Părinți o aveau în minte cu multe secole înainte: „De ce a avut nevoie Hristos de 40 de zile de la înviere ca să se înalțe la cer?”.
Ca să facem o evaluare a istoriei lui Hristos pe pământ, cunoaștem cum a fost zămislit, cum a pregătit ucenicii, cum a propovăduit, cum a murit și a înviat pentru noi. A vorbit despre suflet, despre judecată, despre dragoste și despre întâlnirea dintre om și Dumnezeu. A vorbit despre învierea morților pe care o mărturisim în Crez.
Azi Îl vedem pe Hristos că Își ia rămas-bun de la ucenicii Săi. Desigur, ei au fost supărați în momentul în care Hristos a pătimit, a murit, dar au fost fericiți la înviere. Hristos le-a spus ”Bucurați-vă!”. Iar azi, înainte de înălțare, le-a spus „Pace vă dau vouă!”. Pe cât de greu a fost în Vinerea Mare, pe atât de mare a fost bucuria învierii, iar azi avem o altă etapă importantă în care Hristos Își arată Dumnezeirea prin înălțarea cu trupul la cer.
Oare de ce Hristos S-a înălțat cu trupul, la cer? Noi știm că trupul se întoarce în pământ, dar astăzi, Hristos îndumnezeiește întreaga fire umană. Îndumnezeiește și trupul și sufletul. Hristos, prin înălțare, deschide porțile cerului ca toți oamenii să Îl poată urma. De aceea la învierea cea de obște toți cei din morminte vor învia.
Hristos a avut două firi, divină și umană. Astăzi, firea umană se înalță la cer, arătând omului drumul pe care trebuie să meargă. Dacă Hristos se înalță astăzi la cer, asta nu înseamnă că nu rămâne în lume. El făgăduiește Apostolilor un alt Mângâietor pe Care Îl va trimite de la Tatăl, El va trimite Duhul Sfânt Care sălășluiește în Biserică, atât în comunitate, cât și în locașurile de cult în care se oficiază Tainele Sfinte ale lui Dumnezeu, de aceea este important ca toate Tainele să fie săvârșite aici. Unitatea Sfintei Treimi este nedespărțită.
Hristos, la a doua venire, va veni ca Judecător Drept, și pe fiecare în parte ne va judeca după faptele noastre. Să avem, așadar, credință în Dumnezeu, să avem credință în Fiul Său Care astăzi se înalță la cer dar nu ne lasă orfani, ci ne pregătește locaș în Împărăția cerurilor, Amin!

05.06.2016 Duminica a 9-a dupa Pasti (a Orbului)

Azi, 5 Iunie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Sfințit Mc. Dorotei, Sf. Mc. Marchian, Sf. Mc. Nicandru, Sf. Mc. Leonid, Sf. Mc. Apolon, Sf. Mc. Iperehie, Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Selneniad, Sf. Mc. Irineu, Sf. Mc. Pamvon și Sf. Bonifatie, Apostolul Germaniei.
Tot în această zi sărbătorim Duminica a 6-a după Paști, Duminica orbului.
La biserica cu hramul „Sf. Ier. Nicolae” și ”Sf. Ap. Toma” slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. Pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură de Părintele Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om orb din naștere; atunci ucenicii Lui L-au întrebat pe El zicând: Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus le-a răspuns: nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate într-însul lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. După ce a zis acestea, a scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: mergi de te spală la izvorul Siloamului, care se tâlcuiește: trimis. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând. Iar vecinii și cei ce-l văzuseră mai înainte, că era cerșetor, se întrebau: nu este acesta cel ce ședea și cerșea? Unii ziceau că acesta este, iar alții ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt. Deci l-au întrebat: atunci cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns și a zis: omul care se numește Iisus a făcut tină și a uns ochii mei. Apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului și te spală. Deci, mergând și spălându-mă, am dobândit vederea. L-au mai întrebat: unde este Acela? Nu știu, le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce mai înainte fusese orb. Și era într-o zi de sâmbătă, când a făcut Iisus tină și a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea. El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei și m-am spălat și văd. Deci, unii dintre farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzește ziua sâmbetei. Dar alții ziceau: cum poate un om păcătos să facă minuni ca acestea? Și astfel era dezbinare între ei. Deci iarăși l-au intrebat pe cel ce fusese orb: tu ce zici despre El pentru că ți-a deschis ochii tăi? Iar el a răspuns că este prooroc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb și și-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinții celui vindecat de orbire. Așadar i-au întrebat și le-a zis: acesta este fiul vostru, despre care voi ziceți că s-a născut orb? Atunci părinții lui au răspuns și l-au zis: știm că acesta este fiul nostru și că el s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu știm; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. Este în vârstă, întrebați-l pe dânsul; el singur vă va spune despre sine. Acestea le-au zis părinții lui, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se sfătuiseră acum, că de-L va mărturisi cineva pe Iisus că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea părinții lui au zis: este în vârstă, întrebați-l pe dânsul. Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu; noi știm că omul Acesta este păcătos. El însă a răspuns: de este păcătos, nu știu; eu una șiu, că eram orb și acum văd. Deci l-au întrebat iarăși: ce ți-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus vouă și n-ați auzit! De ce voiți să auziți încă o dată? Nu cumva voiți și să vă faceți și voi ucenici ai Lui? Atunci l-au ocărât și i-au zis: tu ești ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi știm că Dumnezeu a grăit cu Moise, iar pe Acesta noi nu-L știm de unde este. Răspuns-a omul și le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea că voi nu știți de unde este; și totuși El a deschis ochii mei. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns și i-au zis: în păcate tu te-ai născut întreg și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară și găsindu-l, l-a întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a întrebat: cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iisus i-a spus: L-ai văzut pe El, căci cel care vorbește cu tine, Acela este. Atunci el a grăit: cred, Doamne, și s-a închinat Lui.” Ev. Ioan 9,1-38

În cuvântul de învățătură, Părinte Antonie a vorbit despre problema răului și importanța credinței pentru a învăța și a ne mântui prin suferință.
Minunea de astăzi este extraordinar de mare. Nimeni nu mai auzise ca cineva să vindece un orb din naștere. Dialogul care este țesut în jurul acestei minuni este plin de semnificații. În această Duminică voi insista asupra a două puncte:primul ține de începutul dialogului din Evanghelie, iar al doilea ține de dialogul dintre Iisus și orbul vindecat.
Ne spune evanghelistul Ioan că Mântuitorul împreună cu ucenicii lui au văzut un om orb din naștere și ucenicii au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit? El sau părinții lui?” iar răspunsul este uimitor: „Nici el, nici părinții, ci el este orb ca în el să se vădească lucrurile lui Dumnezeu”. Prin urmare, în spatele fiecărei suferințe, boli, eșec, război sau rău, există o logică. Dumnezeu este un logician perfect. Nimic nu este la întâmplare. Toate au un scop și un rost.

De-a lungul timpului filosofii, învățații și teologii s-au întrecut în a da soluții la problema răului. De ce există răul? De ce Dumnezeu Care este bun a lăsat răul? Și au dat soluții multe, dar cea mai importantă este aceea că Dumnezeu vede universul și omul în ansamblul său. Ceea ce noi percepem ca rău, Dumnezeu vede logica din orice întâmplare. Avem vorba „tot răul spre bine”.

O autoare chineză spunea într-o carte a sa „în dragoste aflăm cine vrem să fim, iar în război aflăm cine suntem”. În condiții grele ne demonstrăm adevărata capacitate interioară. Răul există ca prin el să se poată vădi binele, să se poată demonstra binele. Însuși Mântuitorul are parabola neghinei. Altcineva a semănat neghină, dar stăpânul a lăsat și neghina să crească, pentru ca abia la seceriș să despartă grâul de neghină.

Hristos ne-a arătat o cale de a învinge răul. A fost corect ca Fiul lui Dumnezeu să fie țintuit pe cruce de oameni? Cu toate acestea, a primit suferința și ne-a învățat pe noi cum să suferim. Spun unii teologi că s-a răstingit pe cruce din iubire, S-a răstignit pentru a spăla păcatul lui Adam, dar mai presus de toate, S-a răstignit pentru a ne învăța cum să suferim. Dacă nu găsim nicio logică în răstignirea lui Hristos, nu găsim nicio logică în suferințele de pe pământ. Și totuși, am găsi o logică în orice durere, dacă am căuta.
Există și o soluție nouă, frumoasă, estetică. Într-un tablou există mai multe nuanțe, idei, culori. Doar dacă privim tabloul întreg se vede frumos. Așa este și Dumnezeu: El vede lumea în întregul ei.
Spunea filosoful Hegel: cât de fadă ar fi lumea dacă în ea nu ar lucra și negativul. Doar acest lucru face posibilă alegerea.
Un teolog rus a spus: Dumnezeu a creat lumea inocentă. Pe om l-a creat însă liber, să aibă puterea de a introduce răul în lume sau nu. De aceea noi astăzi avem puterea de a discerne binele de rău. Și în momentul în care alegem binele, începem să vedem opera și creația lui Dumnezeu în ansamblul ei.
A doua problemă, la finalul dialogului din Evanghelie: după ce l-a vindecat, l-a aflat și l-a întrebat „crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” și el a zis „cred, Doamne, dar cine este, ca să cred în El?”, iar Iisus i-a spus „L-ai și văzut! Este Cel Ce vorbește cu tine!”, iar atunci a spus orbul vindecat „Cred, Doamne! Și s-a închinat Lui”. În momentul respectiv, omul ca ființă a început să vadă. A început să vadă cu ochii trupești, dar nu a văzut toată măreția puterii lui Dumnezeu. În fața lui era Hristos și nu L-a recunoscut, dar după ce și-a dat adeziunea credinței, L-a mărturisit.

Așadar, este necesar ca să ne arătăm credința în Hristos pentru a vedea cu ochii sufletești și a vedea dincolo de lume, de trup, de toate barierele pe care mintea le impune când încearcă să se încadreze în limitele raționalului. După rațional vom afla minunile credinței. Atunci, altfel ne vom raporta la viața noastră și altfel vom înțelege și veșnicia în care să dea Dumnezeu să ne întâlnim cu toții, Amin!

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro