+ Font | - Font

Home

Despre preot paroh Monografia bisericii "Sfantul Nicolae"

Ultimele Evenimente

23.04.2017 Duminica Tomii (hramul de vară al parohiei noastre) PS Petroniu si Pr. Ionut Pop in vizita in Madagascar 18.12.2016 Corala Armonia din Constanta in concert la Sf. Nicolae 04.12.2016 Duminica a 27-a dupa Rusalii (PS Petroniu si PS Qais in parohia Sfantul Nicolae) 08.05.2016 Duminica Tomii (hramul de vara al bisericii noastre) 28.04.2016 Denia celor 12 Evanghelii 06.12.2015 Slujba arhiereasca de Sfantul Nicolae, hramul bisericii noastre 30.11.2015 Preasfintitul Petroniu la implinirea a 50 de ani 01.11.2015 PS Petroniu si PS Mihail in Parohia Sf. Nicolae Părintele Ionuț în vizită frățească în Finlanda (7-12 aug. 2015)

Ultimele Noutati

Preacucernicul Părinte Paroh Ionuț Pop a primit funcția de Vicar Eparhial PROGRAMUL liturgic în Postul Mare PROGRAMUL Intrarii in Postul cel Mare Programul Paraclisului Maicii Domnului

Ultimele Stiri

Patriarhul României aniversează împlinirea vârstei de 63 de ani O opinie tendențioasă nu poate înlocui o certitudine multiseculară

Meteo


Promovare

 • Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului http://www.mitropolia-clujului.ro/
Mitropolia

 • EPISCOPIA SALAJULUI www.episcopiasalajului.ro



 

1 2 3 4 5 6 7 8

31.01.2016 Duminica a 32-a dupa Rusalii (a lui Zaheu)

Azi, 31 Ianuarie 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Diodor, Sf. Mc. Serapion, Sf. Mc. Papia, Sf. Mc. Nichifor, Sf. Mc. Claudiu, Sf. Doctori fără de arginți Chir și Ioan, Sf. Sfințit Mc. Ipolit, episcopul Romei.

De asemenea, în această Duminică, a 32-a după Rusalii facem pomenirea vameșului Zaheu care s-a îndreptat în fața lui Hristos și l-a primit în casa sa.

La biserica cu hramul Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ap. Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Dorin Crecan, preot paroh în parohia Mesteacăn, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. Pericopa evanghelică a fost citită de Părintele Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de oaspetele nostru, Părintele Dorin Crecan.

EVANGHELIA ZILEI:

“În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și iată un om bogat cu numele Zaheu, care era mai mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus; dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Dar când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, l-a văzut și a zis către el: Zaheu, grăbește-te și dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și el, grăbindu-se, s-a coborât și L-a primit cu bucurie. Când au văzut aceasta, toți cârteau și ziceau: a intrat să găzduiască la un păcătos. Dar Zaheu, stând în fața Domnului, I-a spus: iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Iar Iisus a grăit către el: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și el este fiul lui Avraam. Fiindcă Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.” Ev. Luca 19, 1-10

În cuvântul de învățătură, Părintele Dorin Crecan a vorbit despre atitudinea lui Zaheu și impactul pe care îl are întâlnirea dintre om și Hristos.
Astăzi călătorim cu Mântuitorul pe un drum spre Ierihon și acolo îl vede pe un om mic de statură care s-a urcat într-un sicomor pentru a-L vedea pe Iisus. Ajungând acolo Iisus spune “Zaheu, grăbește-te și dă-te jos, că astăzi trebuie să intru în casa ta!”. Zaheu împlinește voia lui Hristos, iar oamenii Îl judecă pe Hristos pentru că intră la un păcătos. În momentul întâlnirii la masa comuniunii, Zaheu se îndreaptă, se spovedește și spune “dacă am nedreptățit pe cineva, întorc împătrit!”, iar Mântuitorul afirmă “astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, că Fiul Omului nu a venit să cheme pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși!”. Acest răspuns îl așteptăm fiecare dintre noi. Hristos a venit să ne învețe pocăința, să îi caute pe cei pierduți, să ne arate mântuirea și să ne-o ofere.
Prin această întâlnire cu Zaheu, Mântuitorul ne aduce în fața noastră niște lucruri de care trebuie să ținem seama în viața noastră. Mai întâi, să Îl ascultăm pe Dumnezeu și să împlinim voia Sa. Ne aducem aminte de tânărul care a venit la Iisus și L-a întrebat “ce să fac să dobândesc viața cea veșnică?” iar Iisus, auzind că a păzit poruncile, i-a spus că trebuie să își vândă averea și apoi să îi urmeze, iar tânărul bogat a plecat rușinat, pentru că era bogat.
Și Zaheu avea bogăție, iar Sfinții Părinți spun că era avuție câștigată pe nedrept, dar iată că în fața lui Hristos Zahez se smerește și se îndreaptă. Oare care dintre noi ne recunoaștem nimcnicia noastră? Care dintre noi ne recunoaștem greșeala când ne judecăm cu semenii noștri în tribunale și în săli de judecată? Ba mai mult, ne ocărâm și ne învrăjbim mai tare! Dar noi uităm un lucru: judecata nu este a noastră! Este a lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept! Pe oameni îi putem cumpăra, dar pe Dumnezeu nu putem. Pe El Îl câștigăm prin împlinirea poruncilor. Cum? Prin exemplul Mântuitorului: S-a smerit pe Sine, S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce!
Mântuitorul pe toate le-a răbdat. A luat drumul Golgotei și a primit să se înalțe pe cruce pentru noi. El, Dumnezeu întrupat a fost judecat și condamnat de oameni, iar El S-a rugat pentru noi.
L-am văzut azi pe Mântuitorul stând de vorbă cu Zaheu, iar în fața Fiului lui Dumnezeu, Zaheu se îndreaptă și jumătate din averea sa o dă săracilor. Acest moment de sinceritate și de pocăință este răsplătit cu mântuirea ca făgăduință din această viață, pentru Zaheu.
Oare noi, când mergem la spovedit, avem acea părere de rău necesară pentru iertare? Oare nu mergem noi dintr-un formalism? Trebuie să luăm exemplul lui Zaheu și să ne pocăim în fața lui Dumnezeu nu din interes, ci din părere de rău.
Noi trăim pe pământ și vedem oamenii care se uită la noi, suntem conștienți că oamenii ne aud, poate ne judecă, însă să nu uităm că cineva de sus ne vede și ne aude. Să nu uităm să ne rugăm și să fim drepți, pentru că Dumnezeu ne vede. Noi, oamenii, trebuie să ne iubim unii pe alții, să împlinim poruncile date de Dumnezeu oamenilor, dar să nu uităm că doar Dumnezeu este dreptul Judecător și Mântuitor.
Noi, în fiecare Duminică și sărbătoare ne adunăm în casa lui Dumnezeu, ne rugăm împreună și aducem laudă Lui, căutând mântuirea, și ce cuvinte minunate a auzit azi Zaheu: “astăzi trebuie să fiu în casa ta!”. Așa și dumneavoastră, împreună cu Părintele Vicar ați ridicat această frumoasă biserică pe care o împodobiți atât de frumos spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea voastră, iar Dumnezeu Care locuiește într-însa vă va răsplăti după jertfă. Veți auzi aici cuvintele pe care le-a auzit Zaheu: “astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”.
Zaheu s-a suit într-un dud. Noi ne suim la casa Domnului, venim la Împărtășanie, avem posibilitatea și libertatea să venim și să Îl căutăm pe Dumnezeu. Să vorbim cu Dumnezeu, să ne întâlnim cu Dumnezeu prin Sfintele Slujbe.
Mulțumesc lui Dumnezeu și Părintelui Vicar pentru ocazia de a sluji în această biserică și vă mulțumesc dumneavoastră pentru răbdarea pe care ați avut-o ca să ascultați acest umil cuvânt de învățătură.
Rog pe bunul Dumnezeu ca pe toți să ne învrednicească să auzim cuvintele spuse lui Zaheu de Mântuitorul: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, iar în cer să auzim cuvintele “Slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră în casa Tatălui Meu”, Amin!

24.01.2016 Duminica a 31-a dupa Rusalii

Azi, 24 Ianuarie 2016, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Agapie, Sf. Mc. Vavila, Sf. Xenia din Sankt Petersburg, Sf. Mc. Timotei, Sf. Ier. Filon, Ep. Carpasiei, Cuviosul Filotheos ctitorul, Sf. Cuv. Xenia.
De asemenea, această Duminică, a 31-a după Rusalii poartă numele „Vindecarea orbului din Ierihon” datorită minunii care se citește în pericopa evanghelică din această zi.

La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop și de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea la marginea drumului și cerșea. Și, auzind mulțimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Și i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ți milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă și mai tare striga: Fiul lui David, fie-ți milă de mine! Iar Iisus s-a oprit și a poruncit să-l aducă la Dânsul; și, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Și Iisus i-a zis: vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, și tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.” Ev. Luca 18, 35-43

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre importanța vederii sufletești.
Evanghelia de astăzi ne prezintă pe Mântuitorul cu ucenicii Săi în Ierihon unde este întâmpinat de mulțime multă. Mulțime care doresc să Îl vadă, să Îl audă și poate chiar să primească vindecare de bolile lor. Între aceștia se afla și un orb care întreba cine vine în Ierihon, de se adună mulțime mare. Cineva a răspuns că vine Iisus. Orbul a auzit despre Iisus, însă de asemenea a mers la mulți doctori și la cărturari și farisei ca să se vindece. În acest moment, orbul se hotărăște să ceară îndurare și la Iisus, cerându-i „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Despre acest orb aflăm din Evangheliile sinoptice că se numea Bartimeu, fiul lui Timeu. Evangheliile ne spun că orbul a strigat după Iisus, L-a dorit. Nu a cerut nimic de la El. Iisus l-a auzit și l-a întrebat ce dorește, iar orbul a zis „Vreau să văd!”, iar Hristos a înfăptuit minunea, remarcând „credința ta te-a mântuit!”.
Aici trebuie să înțelegem că este vorba despre vederea sufletească și de vederea fizică. Prima este mai importantă pentru că este o vedere spre Dumnezeu, iar a doua este darul lui Dumnezeu pentru a vedea lumea, creația lui Dumnezeu.
De-a lungul misiunii Sale, Iisus a avut parte de mulți bolnavi care au dorit să se atingă de El și au luat vindecare. De aici trebuie să înțelegem importanța lucrului sfânt!De aceea ne atingem de Sfintele Moaște! Prin atingerea de ce este sfânt și sfințit, atunci când vedem cu ochii credinței, primim vindecare și ne apropiem de Dumnezeu.
Avem în zilele noastre unele secte care refuză transfuzia, operațiile sau diferite medicamente, spunând că doar Dumnezeu face minunile acestea, însă trebuie să înțelegem că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin medici, iar prin acest ajutor reciproc oamenii își dăruiesc sănătate și bunăvoirea pe care o dorește Dumnezeu între oameni.
Revenind la Evanghelie, vorbim despre un orb. Un om care nu vede. Am mai întâlnit și în altă pericopă un orb din naștere care a fost vindecat de Iisus, iar în cazul aceluia s-a pus problema cine a păcătuit? El sau părinții lui? De multe ori păcatele merg până la a șaptea generație. Dacă se săvârșește un păcat împotriva Duhului Sfânt, acel păcat se revarsă asupra urmașilor. Acela se consideră blestem deoarece își are originea profundă în strămoși.
Astăzi printre cele mai mari păcate care există între oameni sunt invidia, bârfa și răul ce îl producem semenului nostru. Sfântul Efrem Sirul spune într-o scriere a sa „dacă te-ai așezat la masă, mănâncă pâine, dar nu cleveti pe aproapele tău pentru că te faci mâncătorul aproapelui tău!”, iată de ce păcatele își au originea în răul de la diavol.
Hristos a vindecat pe orb, ne-a vindecat și pe noi prin jertfa Sa, a restaurat firea umană. În cazul de față, vorbim de trei feluri de vedere: fizică, intelectuală și spirituală.
Cea fizică este cea pe care o simțim cu ochiul, cea intelectuală include rațiunea și ceea ce acumulăm de-a lungul vieții. Cunoștințe, date, informații și cultură, prin toate acestea ajungând la vederea spirituală. Toate acestea trei vederi formează un total prin care noi, oamenii, ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu.
Așadar, tot ceea ce acumulăm în această viață, tot ceea ce trăim în această viață să îndreptăm spre Dumnezeu, să fim ca orbul care a strigat după Hristos, L-a dorit pe Hristos și iată că Hristos nu întârzie să răspundă. Acesta e scopul nostru pe pământ, să Îl căutăm pe Hristos și să ne dorim vederea cea duhovnicească a lui Dumnezeu prin liniștea și puterea rugăciunii, Amin!

17.01.2016 Duminica a 29-a dupa Rusalii

Azi, 17 Ianuarie 2016, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuv. Antonie cel Mare, Sf. Cuv. Ahila, Sf. Cuv. Antonie cel Nou de la Veria. De asemenea, această Duminică, a 29-a după Rusalii, este numită a celor 10 leproși.
La biserica cu hramul Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ap. Toma slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. Pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacuviosul Părinte Antonie Pința.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care stăteau departe și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit de lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors și cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; și a căzut cu fața la pământ lângă picioarele lui Iisus și I-a mulțumit. Și acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu toți cei zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis către acela: scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.” Ev. Luca 17, 12-19

În cuvântul de învățătură Părintele Antonie a vorbit despre lepră, boală ce indică suferința prin care orice om se apropie de Dumnezeu.
Ne aflăm în Duminica a 29-a după Rusalii, Duminica vindecării celor 10 leproși. Cunoaștem cu toții contextul biblic al vindecării acelor leproși și de obicei se urmărește planul recunoștinței, întrucât doar unul din cei zece s-a întors să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru vindecare.
Boala leprei este cunoscută în Antichitate și a continuat până în secolul al XX-ea când s-a aflat un leac. Cercetările au stabilit că originea acestei boli este Africa de Est de unde s-a răspândit în Orientul Apropiat, Asia și Europa. O boală infecțioasă gravă ce a fost prezentă și în cartea Leviticului 13-14. De acolo ne dăm seama că toate bolile dermatologice mai grave erau puse sub semnul leprei. Inițiat această boală demarează fără simptome, poate fi fără simptome 20 de ani după care începe să își arate adevărata față: pete, căderea părului, descompunerea țesutului, tumefieri, ulcerații.
În veacul XX o țară foarte afectată a fost Norvegia, din această cauză acolo au fost multe cercetări pentru aflarea leacului. Hansen a descoperit bacilul, mai târziu s-au descoperit alte tratamente, iar astăzi există un vaccin anti-lepră.
Dincolo de boala aceasta groaznică a fost izolarea bolnavilor. Ei erau excluși din comunitate. Pentru un om bolnav asta înseamnă condamnarea la singurătate, la deznădejde. Peste tot în lume erau leprozerii unde acești oameni erau ținuți.
În veacul al XIX-lea, una din celebrele leprozerii era insula Molocai din Hawai, acolo fiind peste 800.000 de leproși, iar unul dintre oamenii care și-au dedicat viața acestor oameni este Damian de Veuster, belgian care a intrat în mănăstire la vârsta de 19 ani. Acesta cere să meargă misionar în Honolulu în locul fratelui său mai mare Pamfil care se îmbolnăvește de tifos.
Ajunge acolo la vârsta de 24 de ani, în 1864, iar în 1873, la 33 de ani, vârsta lui Hristos, cere să meargă misionar în insula Molocai în leprozerie. Acolo îl întâmpină un muribund căruia îi citește rugăciunea de ieșire a sufletului după care tânărul moare. Din acel moment tânărul Damian își dedică viața comunității de leproși din insula Molocai. La fiecare Liturghie și predică se includea între leproși, chiar dacă nu era bolnav de lepră, însă Dumnezeu nu întârzie să îl audă și Damian se îmbolnăvește de lepră. Damian moare la 49 de ani după o viață dedicată leproșilor.
În anul 2009 a fost sanctificat, iar în 2004 a fost denumit cel mai mare belgian al tuturor timpurilor. Ce trebuie să înțelegem. Atunci când societatea te exclude datorită unui păcat, unei boli, nu contează pentru ce, Hristos te primește cu brațele deschise. El spune „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi odihni pe voi”. Lumea ne exclude, dar este momentul pentru a stabili o relație sinceră cu Dumnezeu.
Înainte să moară, Damian îi scrie fratelui său că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darul leprei. Așa o mulțumire este absurd în zilele noastre, însă el îi scrie fratelui său că nu știe cum să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru boala care i-a deschis calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dumnezeu se descoperă când suferința e extremă. Atunci când nu mai există cale de ieșire. Când soluțiile s-au terminat. Atunci se arată Hristos. Pe cruce! Atunci Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu.
Noi de foarte multe ori Îl căutăm pe Dumnezeu în lux, în așezare, în liniște și pace, dar de multe ori El Se arată în condiții extreme. Tot ce primim de la Dumnezeu este binecuvântare, însă a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru suferință este a-L cunoaște pe El, pentru că Hristos a suferit. Hristos nu a avut lux, liniște, ci a avut parte de muncă, de suferință, de chin și de cruce. Acesta este Dumnezeul nostru, cu el vrem să ne întâlnim. Cum să Îl cunoaștem pe Dumnezeu când avem lucrurile pe care ni le dorim? Pe el Îl cunoaștem în principal în suferință, de aceea să mulțumim pentru fiecare dram de suferință pe care l-am primit. Dacă noi Îi mulțumim, El ar zâmbi, iar acel zâmbet ne-ar face să Îl cunoaștem atât pe pământ, cât și în cer, în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

10.01.2016 Duminica dupa Botezul Domnului

Azi, 10 Ianuarie 2016 Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești, Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nissei, Sf. Cuv. Dometian, ep. Melitinei, Sf. Cuv. Marchian și Sf. Teofan Zăvorâtul. De asemenea, această Duminică are legătură cu Botezul Domnului, motiv pentru care poartă numele de Duminica după Botezul Domnului, marcând începutul activității Mântuitorului.

La biserica noastră slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea, auzind că Ioan a fost pus la închisoare, Iisus s-a dus în Galileea; și părăsind Nazaretul a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftalim, ca să se împlinească ce s-a scris prin Isaia proorocul, care zice: pământul lui Zabulon și pământul lui Neftalim, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în ținutul și în umbra morții, lumină le-a răsărit. De atunci a început Iisus să propovăduiască: pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor.” Ev. Matei 4, 12-17

În cuvântul de învățătură Părintele Ionuț a făcut un excurs al sărbătorii Botezului Domnului.
Azi ne aflăm la sfârșitul ciclului sărbătorilor de iarnă. Șirul Evangheliilor continuă cu începutul activității Mântuitorului Care la 30 de ani începe să învețe oamenii cum să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele, cum să se pregătească oamenii pentru o viață nouă, veșnică, cu Dumnezeu și că starea de întuneric despre care a vorbit Evanghelia de astăzi este atât de profundă încât fără ajutorul Lui nu ne putem mântui.
Într-o paralelă între Sfântul Ioan Botezătorul și Mântuitorul Iisus Hristos, îl avem pe Ioan Botezătorul ca justițiar, om drept și aspru care a criticat pe regele Irod Agripa pentru că a luat de soția pe cumnata sa rămasă văduvă, era aspru la post și rugăciune, iar când Hristos a apărut la apele Iordanului, el spune „iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatele oamenilor”. Sfântul Ioan Botezătorul nu a făcut minuni, a fost un apropiat și un model de sfințenie, de monah.
Într-o pericopă evanghelică ce se citește în timpul săptămânii, avem istorisită ispitirea Mântuitorului de către diavol. Sunt convins că majoritatea dintre noi am citit-o în lectura biblică particulară de acasa.
Mântuitorul, înainte de a-Și începe activitatea, El a postit 40 de zile în pustiul Quarantaniei, după care a fost ispitit de diavol. El a cerut să facă pietrele în pâini, știind că a fost înfometat. Sfinții Părinți își pun întrebarea de ce nu a transformat diavolul pietrele în pâini, această formă fiind mult mai ispititoare. A doua: I-a cerut lui Hristos să se arunce de pe munte, căci îngerii Îl vor prinde, cunoscându-I puterea, iar cea de a treia: I-a cerut să i se închine fiindcă îi va da pământul și toate bogățiile lui.
Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. El nu trebuie să îi arate diavolului nicio formă de manifestare a măreției Lui, pentru că natura Sa divină Îl întărește și cunoaște ispitirea diavolului. De ce să aibă nevoie de pământul și bogățiile lui când de fapt Dumnezeu a creat tot ceea ce este?
De aceea, diferența dintre Ioan și Mântuitorul este de la pregătire la înfăptuire. Ioan a pregătit împărăția și venirea lui Mesia, iar Hristos a instaurat-o. Noi începem Sfânta Liturghie cu binecuvântarea „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!”, adică arătăm împărăția lui Dumnezeu Cel Unul în ființă și Întreit în Persoane, arătând și durata veșniciei Sale.
Ioan Botezătorul i-a spus regelui că trăiește în păcat, în fărădelege, iar dacă el este așa un exemplu, atunci ceilalți cum vor trăi și cum vor da seamă în fața lui Dumnezeu. Cunoașteam episodul biblic în care Ioan Botezătorul a fost arestat, ca mai apoi să îi fie tăiat capul ca urmare a unei promisiuni făcute fiicei Irodiadei. Atunci a regretat Irod, însă a trebuit să își respecte cuvântul.
În pericopele evanghelice următoare avem istorisirea în care Sfântul Ioan Botezătorul trimite pe ucenici de-ai lui la Hristos pentru a-L întreba dacă este Mesia. Așadar, avem pe Ioan Botezătorul care L-a recunoscut la Iordan pe Hristos ca Mesia, ca după o vreme să își trimită ucenicii la Hristos pentru a se asigura de faptul că este Mesia. Sfinții Părinți nu dau explicații în legătură cu acest episod.
Am spus că Sfântul Ioan Botezătorul a fost justițiar și nu a acceptat minciuna și păcatele lumii din vremea lui. El a așteptat ca Mesia, Hristos să vină în lume și să facă dreptate, însă atunci apare Hristos a Cărui împărăție este atât în lumea aceasta, cât și în cealaltă, veșnică. Hristos vine cu Legea iubirii, cu răbdarea, cu liniștea și dă posibilitate omului să conștientizeze păcatul și să se îndrepte către Dumnezeu. Această atitudine nu au înțeles-o cei din vremea lui Hristos. Hristos a avut misiunea de a deschide împărăția cerurilor tuturor oamenilor, ca mai apoi fiecare în parte să își dorească intrarea în aceasta.
Înainte de a încheia, vreau să mă refer la faptele cele bune. Un tată a plecat printr-o pădure, noaptea, și și-a luat copilul cu el pentru a-i lumina calea cu o lumânare. Acel om era aspru și era cunoscut ca fiind egoist și narcisist, neajutând pe nimeni. Mergând ei pe cale, tatăl se împiedică de două ori, iar apoi îi spune fiului să vină în față cu lumânarea pentru a vedea drumul. Fiul îi spune „dacă ai fi făcut faptele cele bune înaintea judecății, așa este și lumina aceasta, ai fi văzut dacă era înainte.”
Adică așteptăm pe alții să facă pentru noi ceva bun. În povestioara noastră am văzut că fiul a călătorit cu tatăl, însă tatăl tot nu a văzut drumul pentru că nu era lumina la locul potrivit. La fel și noi, altfel vom merge înaintea lui Dumnezeu dacă faptele noastre ne vor vădi drepți înaintea lui Dumnezeu la dreapta judecată.
Astfel, concluzionăm din Evanghelie: „pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu!”. Să ne pregătim cu părere de rău, cu spovedanie, cu apropiere de Mântuitorul Hristos Euharistic, să facem fapte bune, ca având lumina în față, să intrăm întru înoirea vieții. Ce răspuns a primit Ioan Botezătorul de la Hristos? Du-te și spune că orbii văd, șchiopii umblă, săracilor li se binevestește împărăția lui Dumnezeu. A primit confirmarea că este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat Care a venit să răscumpere neamul omenesc și va mai veni odată să judece pe toți, vii și morți, care vor merge în împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, Amin!

07.01.2016 Soborul Sf. Ioan Botezatorul

Azi, 7 Ianuarie 2016, Biserica Ortodoxă Română sărbăttorește soborul Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului.
La biserica Sf. Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Cristian Porumb.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: iată Mielul lui Dumnezeu Cel care ridică păcatul lumii. Acesta este despre care eu am spus: după mine vine un Om, care a fost înaintea mea, fiindcă era mai înainte decât mine. Și eu nu-L știam; dar tocmai pentru aceasta am venit eu să botez cu apă pentru ca Dânsul să fie făcut cunoscut lui Israel. Iar Ioan a mărturisit, zicând: am văzut Duhul pogorându-se din cer, ca un porumbel și rămânând deasupra Lui. Și eu nu-L știam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: peste care vei vedea Duhul pogorându-se și rămânând deasupra Lui, Acela este Cel care botează cu Duh Sfânt. Iar eu am văzut și am mărturisit, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” Ev. Ioan 1, 29-34

În cuvântul de învățătură, Părintele Cristian a vorbit despre Sfântul Ioan Botezătorul, cel care îndemna la pocăință prin îndemnul „pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Ieri am sărbătorit botezul Domnului și întreaga Sfântă Treime, iar azi sărbătorim pe cel care s-a învrednicit a vedea Duhul Sfânt în chip de porumbel asupra Mântuitorului, a auzit glasul Tatălui din cer și în ultimă instanță, și-a pus mâinile peste capul lui Hristos, Mesia.
Sfântul Ioan Botezătorul a fost fiul lui Zaharia și al Elisabetei, născându-se la vremea bătrânețelor părinților lui. Tatăl lui a fost pedepsit de înger să fie mut până la nașterea lui din cauza necredinței sale în ceea ce privește puterea lui Dumnezeu care poate face o minuni.
Înaintemergătorul Domnului a dus o viață sfântă, din copilărie fiind deprins cu rugăciunea. După ce petrece mult timp în pustie și se hrănește cu lacuste și cu miere sălbatică, la vârsta de 30 de ani începe activitatea sa misionară, propovăduind venirea lui Mesia și îndemnând la pocăință. Dumnezeu este Cel Care îl cheamă la misiune și îl trimite în pustiul Iudeii, nu departe de Marea Moartă. Cei care veneau la Sfântul Ioan Botezătorul își mărturiseau păcatele și erau botezați în apele Iordanului. El îndemna la fapte vrednice de pocăință. Acest mare sfânt a fost numit de Hristos „cel mai mare om născut din femeie”, motiv pentru care merită cinstit și preamărit de toți credincioșii pământului.
Botezul lui Ioan era simbolic, nu avea putere de iertare a păcatelor, însă el a inițiat practica prin care oamenii l-au primit mult mai ușor după ce Hristos a instituit Botezul creștin, din apă și din Duh Sfânt.
Vedem, așadar, cum Ioan Botezătorul a propovăduit și L-a preamărit pe Mesia Hristos, îndemnând la pocăință și dând dovadă de smerenie nemaiîntâlnită. Să îl avem și noi model pe Sfântul Ioan Botezătorul, să ne rugăm lui ca să îl avem mijlocitor înaintea Domnului ca la cea de a doua venire să ne putem bucura împreună în împărăția lui Dumnezeu, Amin!

06.01.2016 Botezul Domnului

Azi, 6 Ianuarie 2016, Biserica Ortodoxă prăznuiește Botezul Domnului, praznic împărătesc ce încheie sărbătorile de iarnă închinate Mântuitorului Iisus Hristos începute la Crăciun prin nașterea Domnului, continuate la Anul Nou prin Tăierea-împrejur a Domnului și încheiate azi cu Botezul Domnului, momentul începerii activității pământești a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La biserica cu hramul Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ap. Toma slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Precucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.
După Sfânta Liturghie, Părinții au săvârșit slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, după care Părintele Ionuț Pop a binecuvântat cu apă sfințită pe fiecare credincios din biserică.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, catre Ioan, ca sa fie botezat de el. Ioan însa Îl oprea, zicând: Eu am trebuința sa fiu botezat de catre Tine, și Tu vii la mine? Și raspunzând, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca așa se cuvine noua sa împlinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar dupa ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apa, îndata cerurile s-au deschis și Ioan a vazut Duhul lui Dumnezeu pogorând-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iata, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” Ev. după Matei 3, 13-17.

În cuvântul de învățătură, Părinte Ionuț a vorbit despre botezul Domnului în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, precum și despre importanța botezului în viața omului.
În Duminica trecută, astăzi și în Duminica următoare sărbătorim importantul praznic al Botezului Domnului. Este foarte important acest praznic pentru că este prezentă întreaga Sfântă Treime. Dacă ne uităm în Vechiul Testament, aflăm prezența Sfintei Treimi la facerea omului, când Dumnezeu a zis „să facem om după chipul și asemănarea Noastră” sau lui Avraam când i se arată cei trei îngeri la stejarul Mamvri, acolo fiind Sfânta Treime în chipul îngerilor. În Noul Testament, avem arătarea Sfintei Treimi aici, la botez, precum și la Schimbarea la Față.
Ne interesează momentul botezului când Fiul este în apele Iordanului, din cer se aude glasul Tatălui Care spune „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”, iar Duhul Sfânt este deasupra Fiului, în chip de porumbel.
Iisus Hristos și-a început activitatea Sa misionară la vârsta de 30 de ani, moment în care era la deplinătatea vârstei bărbatului desăvârșit. În puține locuri avem scrisă viața lui Iisus Hristos până la vârsta de 30 de ani: la întâmpinarea Domnului și la călătoria în Egipt pentru înscrierea la recensământ.
Apropiindu-se de vârsta maturității, este amintit în Evanghelia lui Ioan când merge în Templu și vorbește înțelept în fața fariseilor și cărturarilor, aceștia mirându-se de unde știe care fără să fie învățat. De asemenea, în Ev. după Marcu se vorbește despre Iisus ca despre fiul Mariei și al lui Iosif.
Iubiți credincioși, prin pogorârea Duhului Sfânt în lume, precum s-a întâmplat acum, la botezul Domnului, El a sfințit lumea, creând locul perfect unde să își poată câștiga mântuirea. Ioan Botezătorul a pregătit lumea pentru venirea lui Hristos. El a botezat cu pocăință, însă Hristos a botezat cu apă și cu Duh Sfânt.
Am vorbit în Duminica anterioară despre Ioan Botezătorul și despre cum el a trezit lumea la conștientizarea păcătoșeniei vremii de atunci și așteptarea lui Mesia ca Mântuitor al sufletelor și al trupurilor, într-un plan veșnic, nu trecător, pământesc. Ioan, proorocul cu putere în popor a devenit supranumit Botezătorul pentru că își desfășura activitatea la râul Iordan unde propovăduia pocăința și aștepta oamenii să vină la botez.
Botezul este foarte important după înălțarea Domnului pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a sfințit apele prin pogorârea Duhului Sfânt. Și în rugăciunea de astăzi invocăm ajutorul Fiului pentru trimiterea Duhului Sfânt ca să ne sfințească Aghiasma. Este necesar botezul pentru mântuire. Avem dovada în Evanghelia după Ioan 3, 15: „De nu se va naște cineva din apă și din Duhul Sfânt nu va intra în împărăția lui Dumnezeu”. De multe ori auzim că e unii oameni susțin că botezul trebuie făcut doar în controlul minții, la vârsta maturității și din proprie dorință, însă noi nu știm câte zile are omul, de aceea este absolut necesar ca omul acela să aibă deschisă poarta spre împărăția lui Dumnezeu, iar aceasta se deschide doar prin Taina Sfântului Botez făcut după porunca Domnului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit eu vouă”.
Peotul Lucian Blaga spune în opera sa „Trilogia a doua” despre legenda de la începutul lumii. După ce Adam a fost izgonit din Rai, diavolul stăpânea pământul și a mers la Adam spunându-i să i se supună și să semneze acest pact, contract, iar din cauză că Adam nu știa să scrie, diavolul a adus o cărămidă caldă pe care Adam a pus mână, iar amprenta sa a rămas drept pecete a stăpânirii diavolului asupra omului. Diavolul a ascuns cărămida în apele Iordanului, iar astăzi, Hristos, în apele Iordanului a sfărâmat acea cărămidă, acea vreme a stăpânirii diavolului, începând vremea mântuirii. Este o legendă dar este plină de semnificație încât ne dăm seama că Hristos a fost salvatorul nostru, al tuturor.
Un alt exemplu este al regelui Ludovic al Franței care în fiecare an vizita biserica în care a fost botezat, nu cea în care a fost încununat rege. Un prieten l-a întrebat de ce îi este mai dragă biserica unde a fost botezat, iar el răspunde: „biserica unde am primit coroana este o biserică unde am primit daruri trecătoare, însă aici, unde m-am botezat, am primit daruri nemuritoare, am devenit ostaș al lui Hristos, am primit lege și demnitate cu care mă duc în fața lui Dumnezeu”.
Iată, iubiți credincioși, importanța Botezului. Până în secolul al patrulea, Botezul și Nașterea Domnului se prăznuiau deodată, în 6 Ianuarie, iar de atunci s-a hotărât ca nașterea să se sărbătorească la data nașterii Domnului, adică 25 Decembrie, iar în 6 Ianuarie să rămână doar Botezul Domnului.
Iisus Hristos nu a avut nevoie de botez. El nu a avut păcat. El a fost fire divină și umană. Aceste firi au colaborat, au conlucrat teandric și astfel El a fost fără de păcat, fiind Dumnezeu adevărat, dar a plinit Legea vremii pentru a arăta celorlalți că este nevoie de un moment prin care să conștientizeze nevoie prezenței lui Dumnezeu în fiecare dintre ei. Să chemăm și noi, astăzi, Sfânta Treime pentru curățirea sufletească și trupească a noastră, iar prin gustarea cu Aghiasma Mare care se săvârșește doar o dată pe an, să ne umplem de Duh Sfânt, dar în același timp de sănătate și de curățire sufletească, Amin!

03.01.2016 Duminica dinaintea Botezului Domnului

Azi, 3 Ianuarie 2016 Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sf. Mc. Gordie, Sf, Prooroc Maleahi și descoperirea moaștelor Sf. Mc. Efrem cel Nou. De asemenea, această Duminică este cea dinaintea Botezului Domnului.
La biserica noastră, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acesteia, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci: iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Sale. Așa s-a arătat Ioan, botezând în pustie și propovăduind botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor. Și mergea la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el, în râul Iordanului, mărturisindu-și păcatele lor. Și era Ioan îmbrăcat în haine de păr de cămilă, avea brâu de curea împrejurul mijlocului lui și mânca lăcuste și miere sălbatică. El propovăduia, zicând: vine după mine Cel care este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să mă plec și să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, dar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt.” Ev. Marcu 1, 1-8

În cuvântul de învățătură, Părintele Ionuț a vorbit despre chemarea la pocăință pentru primirea învățăturii mântuitoare a lui Hristos.
Omul este trecător pe pământ. Viața noastră este o mare trecere. Acest an nou în care am intrat ne poartă ca un vehicul. În această Duminică dinaintea botezului Domnului avem o Evanghelie foarte importantă. Ea ne pregătește de botezul Domnului, iar după Bobotează avem o altă Duminică ce are legătură cu tema botezului Domnului.
Cum ziceam zilele trecute, omenirea a ajuns la un stadiu de păcătoșenie avansată. Omul simțea că nu mai găsește echilibrul de a se transpune din nou în calitatea sa de fiu al lui Dumnezeu. Începând de la palate și până la cele mai mici colibe, păcatul stăruia. De la învățători până la magi, la filosofi, toți au căzut în păcatul idolatriei și în credința în zei. De aceea a fost necesară venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos.
Ne pregătim de Bobotează! În istorie îl avem pe Ioan Botezătorul care boteza cu botezul pocăinței când s-a apropiat de el Iisus Hristos. Ioan Botezătorul L-a recunoscut ca fiind mai mare decât el, însă Hristos a cerut să fie botezat pentru a împlini cuvintele cele sfinte. Atunci a fost prezentă la botez întreaga Sfântă Treime: Fiul în apă, Duhul Sfânt în porumbel, iar Tatăl prin glasul din cer care a spus „Acesta este Fiul Meu cel iubit” .
Ioan Botezătorul a fost înaintemergătorul Domnului. El a început să Îl propovăduiască pe Hristos înainte de a-L cunoaște. El spunea „Cel care vine după mine este mai mare decât mine! Căruia eu nu sunt vrednic să îi dezleg încălțămintea”. A pregătit lumea pentru venirea lui Mesia, tocmai de aceea Hristos a spus despre Ioan Botezătorul că nu este om născut din femeie, mai mare decât acesta.
Botezul pocăinței este o pregătire pentru botezul lui Hristos. Ioan Botezătorul a spus „Eu vă botez cu apă, dar Cel Care vine după mine vă va boteza cu apă și cu Duh Sfânt”.
Botezul lui Hristos care a devenit Sfântă Taină a dat posibilitatea omului a se mântui. Deci, botezul lui Ioan a fost pregătitor, doar cu apă, invita oamenii să se pocăiască, să își recunoască păcatele și să se întoarcă la Dumnezeu. Cum putem noi să Îl găsim pe Dumnezeu? Ioan Botezătorul este modelul de pustnic, modelul de cumințenie și de rugăciune.
Ioan Botezătorul a fost un exemplu de despătimire, vorbim despre îndumnezeirea trupului care îl face pe om un Dumnezeu pe pământ, cum zice Sfântul Isac Sirul. Filocalia 7 vorbește despre despătimire ca țelul omului, drumul pe care chipul lui Dumnezeu din om îl duce pe acesta la o înviere, la o întâlnire cu Dumnezeu.
Este nevoie de o luptă profundă împotriva păcatului. De rugăciune din suflet, cu lacrimi, din străfundul conștiinței, și astfel omul se apropie de Dumnezeu.
Botezul pe care Sf. Ioan Botezătorul a întrepătruns omenirea. I-a făcut să simtă venirea lui Mesia, nevoia unui Stăpân mai mare decât Irod și decât stăpânii palatelor. De aceea mai târziu, Irod a dat poruncă să fie omorât Ioan Botezătorul.
Atât cât a trăit Ioan Botezătorul, a dat rugăciunea și modelul sfânt prin care omul Îl poate cunoaște pe Dumnezeu, să devenim sfinți.
Iisus Hristos a postit 40 de zile după care a fost ispitit de diavol. După postire, diavolul a îndrăznit să Îl ispitească pe Dumnezeu întrupat. Cu atât mai mult noi, oamenii, suntem ispitiți și supuși păcatului. De aceea, această sărbătoare pregătitoare și glasul celui care strigă în pustie „Gătiți calea Domnului” să fie pentru noi o pregătire sufletească și trupească, să ne îndreptăm privirea spre faptele noastre și să ne apropiem de Taina Spovedaniei și a Euharistiei ca să ne curățim și să avem prezent în noi pe Hristos, Amin!

01.01.2016 Anul Nou. Taierea-imprejur a Domnului. Sf. Vasile cel Mare

Azi, 1 Ianuarie 2016, Biserica Ortodoxă prăznuiește tăierea-împrejur cea după trup a Domnului, dar și pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei și pe Sfânta Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare.

La biserica cu hramul Sf. Ier. Nicolae și Sf. Ap. Toma din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, alături de care a slujit Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul slujbei, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar cuvântul de învățătură a fost rostit de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop.

EVANGHELIA ZILEI:

„În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte le auziseră și văzuseră, după cum li se spusese. Și când s-au împlinit opt zile și trebuia să-L taie împrejur pe Prunc, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, înainte de a se zămisli în pântece.
Iar Pruncul creștea și se întărea cu duhul, umplându-se de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era cu El. Și părinții Săi se duceau în fiecare an la Ierusalim, de Praznicul Paștilor. Iar când a fost Iisus de 12 ani, ducându-se ei la Ierusalim, după obiceiul Praznicului, și sfârșindu-se zilele și pornind ei înapoi, copilul Iisus a rămas în Ierusalim. Iosif și mama Lui n-au știut și socotind că Dânsul este înmpreună cu alți tovarăși de călătorie, au mers cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți; însă nu L-au găsit. Atunci s-au întors la Ierusalim și L-au căutat. După trei zile L-au găsit în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Și toți care-L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Sale. Când L-au văzut părinții Săi, au rămas uimiți, iar mama Sa a zis către Dânsul: Fiule, de ce ne-ai făcut așa? Iată, tatăl Tău și eu, îngrijorați, Te căutăm. Dânsul însă a zis către ei: de ce era să Mă căutați? Nu știați, oare, că în cele ce sunt ale Tatălui Meu Mi se cădea să fiu? Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor. Apoi a plecat împreună cu ei și a venit în Nazaret, și le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste lucruri și cuvinte. Și Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.” Ev. Luca 2, 20-21; 40-52

În cuvântul de învățătură, Preacucernicul Părinte Ionuț Pop a vorbit despre ce trebuie să facem în noul an, 2016.
Un scriitor înțelept, făcând o comparație între timp și veșnicie, vorbea despre un ocean și acolo, cu apa sa frumoasă, din care o dată la o mie de ani cobora o pasăre și lua o picătură din ocean. Acest lucru se repeta la o mie de ani. Scriitorul se întreba „oare când se va termina apa din ocean și cât timp va dura?”. Repet, fiind în comparație cu timpul și veșnicia. Dacă am întreba niște matematicieni, ar spune că după câteva milioane sau zeci de milioane de ani se va termina.
Noi am intrat în 2016. Nu știm când se termină anii din această lume, vorbind individual pentru fiecare. Dumnezeu știe cât mai avem de trăit. Știm că va veni timpul când se va sfârși timpul și lumea aceasta, chiar și științific a fost demonstrat că tot ce există este creat de Cineva, iar noi Îi zicem Dumnezeu. Știți câți ani au trecut de la creație și până la Hristos? Vorbim de 5500 de ani, iar de la Hristos de încă 2000 de ani, deci vorbim de aproximativ 7500 de ani. Nu știm câți mai urmează de acum înainte.
Ne învață Cartea Sfântă și acest lucru este un mandat pentru anul ce vine: „Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua nici ceasul când va veni Fiul Omului” și nu știm ziua și ceasul al cui este. Sfinții Părinți spun că noi avem conștiința, iar aceasta este cea mai aproape de Rai. Dacă facem faptă bună, simțim o bucurie în viața noastră, iar când facem o faptă rea, suntem mustrați de conștiință pentru ea.
Prin urmare, să ne gândim la sfârșitul lui 2015 dacă am perseverat în bunătate, dacă ne-am schimbat, și să ne facem planul pentru anul 2016. Vreme trece, vreme vine. Pe lângă cuvintele îngerilor „Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Acesta este mandatul nostru! Să luăm din iubirea Lui și să ne iubim semenii, rugându-ne pentru toți.
Este 1 ianuarie. Este Tăierea-împrejur a Domnului, dar și Sfântul Vasile. În această zi Iisus Și-a primit numele. Este săvârșită plinirea Legii Vechiul Testament, practică de la dreptul Avraam, acea circumcizie în care se arată bărbăția și curățenia până la căsătorie. Apoi vorbim de Sfântul Vasile cel Mare (330-379), se naște din părinții Vasile și Emilia. Trăiește în secolul de aur al Ortodoxiei, alături de Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Grigorie de Nazianz. Acesta ne-a lăsat Vasiliadele, multe tratate de teologie, a fost și Episcop și prin viața sa a devenit un sfânt și este sărbătorit de Biserică.
Astfel, acest 1 Ianuarie să ne afle mai buni și mai curați decât anul ce a trecut, iar faptele noastre să facă din anul în care am intrat unul bun, ca din atitudinea noastră să aducem bucurie între noi, înțelegere între noi oamenii ca mai apoi să primim și bunăvoirea lui Dumnezeu, Amin!

25.12.2015 Nasterea Domnului (Craciunul)

Azi, 25 Decembrie 2015, întreaga creștinătate sărbătorește marele praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

La biserica Sfântul Nicolae din Zalău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, Preacuviosul Părinte Antonie Pința, Preacucernicul Părinte Cristian Porumb și Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa. În cadrul acestei slujbe, pericopa evanghelică a fost citită de Preacucernicul Părinte Diacon Cristian Popa, iar la cuvântul de învățătură Preacucernicul Părinte Cristian Porumb a citit Pastorala la Nașterea Domnului trimisă de Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului.
De asemenea am avut bucuria de a fi colindați de tinerii talentați Alice Ghile, solistă și membră a Ansamblului folcloric Meseșul din Zalău și de Flaviu Pop, interpret de muzică populară, care ne-au încântat cu colinde tradiționale.

EVANGHELIA ZILEI:

„Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind împăratul Irod, s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el; și adunând pe toate căpeteniile preoților și cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci așa este scris prin proorocul: și tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, care va paște poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Și, trimițându-i la Betleem, le-a zis: mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă-L veți afla, să mă vestiți și pe mine, ca să vin și eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat și iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Și intrând în casă și văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat Lui; apoi, deschizându-și vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Dar, primind înștiințare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor.” Ev. Matei 2, 1-12

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI
Zalău, 2015

† Petroniu
Prin harul lui Dumnezeu Episcopul Sălajului

Iubitului cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor
creștini din cuprinsul Episcopiei Sălajului:
Har, pace, ajutor și milă de la Dumnezeu,
iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

Iubiți credincioși,
Să-i dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit și anul acesta să sărbătorim marele praznic al Crăciunului.
Biserica a numit planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, pentru că până în momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis de Dumnezeu să-i binevestească Sfintei Fecioare Maria în Nazaretul Galileii că ea va naște pe Fiul Lui, nici puterile cerești nu cunoșteau acest plan măreț al lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ai Bisericii afirmă că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu le-a fost necunoscută îngerilor pentru ca diavolii, care sunt îngeri pervertiți lăuntric și îndepărtați de la fața lui Dumnezeu, să nu știe nimic despre ea, pentru a nu lupta împotriva realizării ei.
În cuvântul nostru de astăzi vom vorbi despre regele Irod, prin care vrăjmașul a încercat să curme viața Pruncului Iisus, iar prin aceasta să zădărnicească planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.
Cine a fost de fapt regele Irod?
Acesta s-a născut în anul 73 î.Hr. la Ascalon, fiind fiul influentului procuror idumeu Antipater și a soției sale Kypros, o femeie de descendență arabă. La vremea aceea conducător politic și religios al Iudeei era Ioan Hyrcan al II-lea, din dinastia Hasmoneilor, o cunoscută familie evreiască.
În anul 63 î.d.Hr. oștile romane conduse de generalul Pompei au cucerit Palestina. Ioan Hyrcan a fost confirmat în funcție, ca vasal al Romei, iar Antipater a fost numit epitrop, un fel de prim-ministru al lui Hyrcan, care și-a promovat fiul în funcția de prefect militar al Galileii.
În anul 43 î.Hr. Antipater a murit otrăvit, iar Irod a fost numit epitrop în locul tatălui său.
Trei ani mai târziu, Antigon, nepotul lui Hyrcan al II-lea, ajutat de perși, l-a înlăturat de la putere pe unchiul său și a proclamat independența regatului față de Imperiul Roman. Pierzându-și funcția, Irod, care era un apropiat al generalului roman Marc Antoniu, a plecat la Roma și a promis în fața senatului că dacă va fi numit regele evreilor va readuce Palestina sub stăpânire romană. Primind acceptul senatorilor și sprijin militar, Irod a început recucerirea țării, iar în anul 37 î.Hr. l-a capturat și ucis pe Antigon, luându-și regatul în stăpânire.
Irod a guvernat sub control roman. Manifestându-și simpatia față de civilizația Greciei și a Romei, acesta a construit temple în onoarea zeilor acestora și a adus la curtea din Ierusalim învățați greci. De asemenea, între anii 23-20 î.Hr. a construit, în pustiul Iudeii, o puternică fortăreață și un palat.
În Vechiul Testament Dumnezeu poruncise poporului ales: „Dintre frații tăi să-ți pui rege peste tine; să nu pui peste tine rege de alt neam, că acela nu este fratele tău” (Deuteronom 17,15). Întrucât Irod era idumeu, uzurpator al dinastiei evreiești a Hasmoneilor și supus Romei, nu era pe placul iudeilor. Dându-și seama că sprijinul roman nu îi era suficient pentru a-i asigura o guvernare sigură, Irod s-a căsătorit cu prințesa Mariamne, nepoata fostului rege Hyrcan al II-lea, iar în anul 20 î.Hr., a început reconstrucția templului din Ierusalim, care era centrul spiritual al întregii vieți din Israel. Optsprezece luni au fost dedicate reclădirii sanctuarului propriu-zis și opt ani au fost necesari pentru ridicarea platformelor înconjurătoare, a zidurilor și curților.
Cunoscând antipatia evreilor față de persoana lui, Irod își simțea în permanență tronul amenințat, încât a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l proteja. Astfel, aproape imediat după ce a ajuns rege, a executat patruzeci și cinci de nobili care îl sprijiniseră pe Antigon, confiscându-le averile. De asemenea, la scurt timp după urcarea sa pe tron, cunoscând profețiile care vesteau că Mesia urma să se nască din casa regelui David, a ordonat distrugerea registrelor cu datele genealogice ale urmașilor prezumtivi ai acestui rege.
Prima victimă din familia lui Irod care a căzut pradă suspiciunilor acestuia a fost marele preot Aristobul, fratele Mariamnei. Întrucât la sărbătoarea corturilor a fost aclamat de mulțimea de la templu, marele preot a fost invitat de Irod la palatul său din Ierihon. Fără să bănuiască ceva, în timp ce făcea baie în piscina palatului, Aristobul a fost înecat de oamenii regelui.
Acuzat de asasinarea marelui preot, Irod a trebuit să se prezinte în fața lui Marc Antoniu pentru explicații. Înainte de a pleca la judecată, regele i-a poruncit în taină unchiului său Iosif ca în cazul în care el va fi executat, soția sa Mariamne să fie ucisă, pentru a nu deveni soția altcuiva. Fiind achitat de acuzația ce i s-a adus, Irod s-a întors la Ierusalim, unde a aflat că Mariamne știa de porunca tainică dată de el lui Iosif, fapt pentru care acesta a fost imediat omorât.
Deși Irod o iubea pe Mariamne, datorită actelor de gelozie ale celorlalte soții ale sale și răcelii cu care aceasta îl trata, regele a poruncit ca Mariamne să fie executată. Regretându-și fapta, Irod a căzut grav bolnav la pat. Crezând că sfârșitul regelui este aproape, Alexandra, mama Mariamnei, a făcut tot ce a putut pentru ca tronul acestuia să fie moștenit de nepoții ei, Aristobul și Alexandru, fiii lui Irod cu Mariamne. Pentru această faptă soacra regelui a fost executată.
Aristobul si Alexandru, fiii lui Irod cu Mariamne, fuseseră într-adevăr pregătiți pentru a fi moștenitorii tronului, căci făcând parte din familia Hasmoneilor, pe linie maternă, ar fi fost acceptați de poporul evreu. În acest scop ei au fost trimiși de tatăl lor să studieze la Roma. Când cei doi s-au înapoiat la Ierusalim, au devenit obiectul uneltirilor lui Salomeea, sora lui Irod, și ale lui Antipater, fiul cel mai mare al regelui, cu prima sa soție, Doris. Ca urmare a acuzelor de trădare, cei doi au fost executați, iar alți trei sute de iudei învinuiți că simpatizau cu ei au fost omorâți cu pietre.
Spre sfârșitul domniei lui Irod, „în Betleemul Iudeii S-a născut Iisus, iar magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: «Unde este Cel ce S-a născut rege al Iudeilor? Că în Răsărit I-am văzut steaua și am venit să I ne închinăm». Și auzind acestea, regele Irod s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, i-a întrebat: «Unde este să Se nască Hristos?». Iar ei i-au zis: «În Betleemul Iudeii, că așa este scris prin profetul: Și tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicicum nu ești mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Cârmuitorul Care-l va păstori pe poporul Meu Israel». Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi și a aflat limpede de la ei vremea când li se arătase steaua. Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: «Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și dacă-L veți afla, dați-mi și mie de veste, pentru ca să vin și eu și să mă închin Lui». Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra locului unde era Pruncul. Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Și intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s-au închinat; și deschizându-și vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Dar luând prin vis înștiințare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. Iar după ce au plecat ei, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: «Ridică-te, ia Pruncul și pe maica Sa și fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare». Și ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopții pe Prunc și pe maica Sa și a plecat în Egipt. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând, i-a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și-n toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,1-14 și 16).
Prin această măsură sângeroasă Irod credea că Îl va ucide pe Mesia cel profețit și astfel își va proteja tronul. Pe cât de nepopular fusese până acum între evrei, din acest moment va ajunge să fie chiar urât de către supușii săi.
Spre sfârșitul vieții regele a suferit de o boală cumplită. Viermii îi mâncau carnea de viu, în timp ce trupul îi era plin de răni. Puroi amestecat cu viermi îi curgea din plăgi, iar mirosul îngrozitor îi alunga pe toți cei apropiați lui. Slujitorii îi puneau bucăți de carne proaspătă de vițel pe răni, pentru a atrage viermii, însă aceștia preferau să se hrănească din carnea bătrânului rege. Pentru că medicii nu au mai întâlnit la nimeni această maladie, au denumit-o „boala lui Irod”.
Răspândindu-se în popor vestea că regele nu se mai poate însănătoși, o bucurie delirantă a izbucnit în Ierusalim și o gloată de evrei a dărâmat vulturul de aur, emblema stăpânitorilor romani, pe care Irod îl pusese la intrarea templului. Înzdrăvenindu-se, regele a poruncit ca făptașii să fie arși de vii.
După ce starea de sănătate a regelui s-a înrăutățit din nou, acesta a încercat să se sinucidă. Vestea tentativei de suicid a început să circule prin palat, iar Antipater, fiul cel mare al regelui, care era întemnițat din porunca acestuia în închisoarea palatului, auzind larma, a crezut că tatăl lui murise. Întrucât el fusese desemnat de rege drept succesor la tron, a încercat să-i mituiască pe gardieni, pentru a fi eliberat. Temnicerii i-au făcut cunoscută regelui intenția lui Antipater, iar Irod a ordonat omorârea pe loc a fiului său, fapt petrecut cu doar cinci zile înainte de moartea lui Irod.
Întrucât evreii nu mâncau carne de porc, pentru că acest animal era considerat necurat sau spurcat în legea lor și ținând cont de cruzimea lui Irod față de proprii săi copii, împăratul Octavian Augustus a afirmat: „Melius Herodius porcum esse quam filium”, adică, „este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul său”.
Simțindu-și sfârșitul aproape și știind prea bine cât de nepopular era între supușii săi, Irod a trimis scrisori capilor familiilor evreiești cele mai de cinste, cerându-le să se prezinte lângă patul său de moarte. Cinci sute de fruntași ai poporului au venit la reședința de iarnă a regelui și au fost adunați în hipodromul din Ierihon. Irod i-a poruncit surorii sale, Salomeea, ca imediat după moartea lui, toți cei din hipodrom să fie omorâți, pentru ca poporul să nu se bucure de moartea lui, ci să plângă. Din fericire, în urma decesului lui Irod, Salomeea i-a eliberat pe cei cinci sute, lăsându-i să se întorcă la casele lor.
Istoricul evreu Joseph Khusner a caracterizat domnia lui Irod ca fiind un fluviu de sânge, și având în vedere viclenia, cruzimea și sfârșitul regelui, a spus că acesta s-a urcat pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru și a murit ca un câine.
Irod a avut 10 soții și 14 copii, iar după moartea lui regatul a fost împărțit între patru dintre fiii săi.
Iubiți fii sufletești,
Cunoscând viața regelui Irod constatăm lucrarea celui rău în lume și înțelegem de mânia cărui tiran a scăpat Pruncul Iisus. În același timp vedem modul în care Dumnezeu poartă de grijă de cei aleși, de aceea să încercăm și noi să ne numărăm printre aceștia, pentru că așa cum a afirmat Sfânta Scriptură, „mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Matei 22,14).
Cu prilejul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei vă dorim tuturor sănătate deplină, viață îndelungată, realizări spirituale și materiale spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea oamenilor. „La mulți ani buni!”.
Al vostru de tot binele doritor
și către Domnul pururea rugător

†Petroniu
Episcopul Sălajului

Corala Armonia din Constanta a colindat la Zalau in biserica Sfantul Nicolae

Azi, 10 Decembrie 2015, la biserica Sfântul Ierarh Nicolae a avut loc un memorabil concert de colinde. În compania unei înalte tagme academice între care Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului și Domnul Academician Dr. Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Preacucernicul Părinte Paroh Dr. Ionuț Pop, vicar eparhial al Episcopiei Sălajului care a fost gazda evenimentului din această seară și Preacucernicul Părinte Conf. Dr. Gabriel Gârdan, consilier cultural al Episcopiei Sălajului, credincioșii parohiei Sfântul Ierarh Nicolae din Zalău s-au putut bucura de colindători mari și mici. Au deschis colinda grupul de colindători ai Liceului de Artă Ioan Sima din Zalău, coordonați de către domnul profesor Titus Câmpean și doamna profesor Rodica-Pop Seling. De asemenea, un recital de colinde a susținut și interpretul de muzică populară Flaviu Pop.
În continuare, Corala Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului a susținut un regal de colinde și doine românești.

Și de această dată biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni prezentă la eveniment.

Corala bărbătească „Armonia” a fost înființată în anul 2001 în cadrul Seminarului Teologic Ortodox din Tulcea la inițiativa Pr. Arhid. Asist. Univ. Iulian Dumitru. Din anul 2003, aflându-se sub patronajul Arhiepiscopiei Tomisului, corala Armonia, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, susține nenumărate concerte în țară și străinătate. Corala bărbătească ortodoxă Armonia abordează un repertoriu diversificat, fiind compus din piese religioase polifonice și monodice (psaltice), folclor românesc, colinde tradiționale românești și străine, cât și piese din repertoriul clasic universal.

Vocile puternice, melodioase, cu un timbru aparte bisericesc, puse în valoare individual sau în cor, s-au reunit în mod fericit, astfel că desemnarea Coralei Armonia, în iulie 2014, drept cel mai bun cor bărbătesc din lume, în cadrul celei de-a VIII-a ediții a Festivalului World Choir Games, desfășurat la Riga, în Letonia, nu a fost o surpriză. A fost un titlu binemeritat, care a reconfirmat profesionalismul corului, medaliat deja la festivalurile din Cincinatti (SUA) și Graz (Austria) și, totodată, o recunoaștere internațională a frumuseții muzicii românești.

În această perioadă, premergătoare a sărbătorii Nașterii Domnului, corala Armonia desfășoară un turneu național, prilej cu care a încântat și inimile zălăuanilor prezenți la această seară unde totul a fost la superlativ.

1 2 3 4 5 6 7 8




Groupromo Publicitate - Realizare pagini web ,imagine ,publicitate si promovare online www.groupromo.ro